8,991 matches
-
pretorienii nu intervin“, șoptiră câțiva, neliniștiți. Îngrijorarea se răspândea. „Aici se pregătește o revoltă.“ În situații asemănătoare, în trecut izbucniseră războaie civile în care facțiunile se măcelăriseră ani de-a rândul. Atunci cineva observă cu glas scăzut că povestea cu testamentul declarat nevalabil pe baza mărturiei lui Macro - „mărturie armată“, sublinie - demonstra că periculoasele cohorte pretoriene, stăpânele Romei, îl sprijineau pe Gajus. Era clipa potrivită ca să se șoptească de la un scaun la altul că “în timp ce noi îl credeam pe Tiberius viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pentru obișnuita retorică a discursurilor celebrative; mai puțin distrați fură senatorii care îi ascultaseră discursul în Curie. Și unii, și alții observară că nu citea, că nu avea foi în mână. Și toți tresăriră când, pe neașteptate, el aminti că testamentul lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia înarmați și nemișcați care se simțeau stăpânii Romei îi anunță senin că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că nu citea, că nu avea foi în mână. Și toți tresăriră când, pe neașteptate, el aminti că testamentul lui Tiberius fusese declarat nevalabil; pe oamenii aceia înarmați și nemișcați care se simțeau stăpânii Romei îi anunță senin că, deoarece testamentul nu era valabil, erau anulate și dările în bani pe care Tiberius le lăsase pretorienilor și membrilor legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei ultime boli crude, nu este valabilă din punct de vedere legal, bine știuta lui afecțiune față pretorieni, recunoașterea îndelungatelor lor strădanii, nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca și această donație să fie gravată pe o monedă. — Și, de asemenea, o sută douăzeci și cinci de denarii pro capite pentru acei vigiles ai Romei și pentru cei din cohortele urbane, pe care, din păcate, Tiberius i-a uitat în testamentul lui. La fiecare anunț se auzeau, ici-colo, ovații. El se oprea o clipă, ridica mâna, apoi continua. Moștenirea imperială a lui Tiberius îi îngăduia asta, și nu numai. În încheiere, pentru iubita și credincioasa plebe a Romei anunță daruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Moștenirea imperială a lui Tiberius îi îngăduia asta, și nu numai. În încheiere, pentru iubita și credincioasa plebe a Romei anunță daruri de unsprezece milioane două sute cincizeci de mii de denarii. Nimeni nu știa că toate confidențele lui Macro cu privire la testamentul lui Tiberius și meditațiile singuratice de pe terasa de la Misenum îi îngăduiseră tânărului Împărat să planifice bine sumele. La sfârșit, entuziasmul mulțimii era de nestăpânit. Atunci Împăratul anunță că avea să facă uz pentru prima oară de puterile sale; porunci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
neliniștitoare dintre toate, Augustus: Calpurnius Piso și Junius Silanus, fostul tău socru cu neputință de consolat, l-au găsit împreună cu Sertorius Macro pe băiatul acela prost, Geminus, pe care Tiberius, după ce și-a pierdut uzul rațiunii, l-a introdus în testamentul său. — Băiatul acela e prost. Ce poate să vorbească el cu cei doi? obiectă pe loc Împăratul. Pe când rostea acele cuvinte, se gândea că băiatul cel prost era totuși nepotul lui Tiberius. Se alarmă. Votul senatorilor care anulase testamentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în testamentul său. — Băiatul acela e prost. Ce poate să vorbească el cu cei doi? obiectă pe loc Împăratul. Pe când rostea acele cuvinte, se gândea că băiatul cel prost era totuși nepotul lui Tiberius. Se alarmă. Votul senatorilor care anulase testamentul lui Tiberius fusese dirijat de Sertorius Macro; iar acum Macro vorbea cu Geminus, dezmoștenitul. — Junius Silanus, spuse încet Callistus, iar glasul lui era la fel cu cel pe care Împăratul îl auzise întâia oară în porticul din insula Capri, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe cale de-a fi Împărțită, dar Phil și Ronnie erau cât se poate de pe față În chestiunea asta. Bunica Esther, mama foarte chinuită și foarte În vârstă a tatălui ei, murise cu câteva luni În urmă. Poate că lăsase prin testament vreo avere de care nu știa nimeni. Ruby presupusese mereu, ca și ai ei de altfel, că bunica Esther nu avea decât niște mici economii și apartamentul din Hackney unde locuise Împreună cu bunicul lui Ruby, Leo, În ultimii patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tine și cu mama. Mă scoate din pepeni. Care-i marele secret pe care-l are față de mine? După zâmbetul lui larg, Ruby ghici că murea de nerăbdare să-i zică. —Bunica Esther nu v-a lăsat nici o avere prin testament, nu? Mi-ar plăcea mie, chicoti el. Deci, despre ce-i vorba? — Cred c-ar trebui s-o așteptăm și pe mama ta. E sus În studio. Cred că vine imediat. Dar tu știi ce e, nu? Da, desigur, chicoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Apa care a fost fierbinte până când sângele a ieșit cu ușurință din încheieturile tăiate. A folosit poate un briceag sau lama de bărbierit pe care o lăsasem acolo. Este important instrumentul cu care alegi să te omori, înseamnă deja un testament. Din întuneric se ridică un țipăt. M-am împiedicat și am căzut peste o grămadă de cârpe: un om care doarme pe jos. Își scoate capul din culcușul lui mizerabil. N-am nimic! Se agită, țipă, crede că vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
spun că în întrega sa carieră universitară salamantină de profesor de greacă veche (catedră obținută printr-un concurs) nu a scris riguros niciun articol „de specialitate“, dar toată viața a purtat cu sine o mică ediție de buzunar a Noului Testament grecesc, din care citea zilnic și cita cu precizia unui teolog de profesie. (Poate nu e inutil să amintesc, într-o sinuoasă paranteză că, la începutul carierei sale academice, e drept, într-o epocă în care disciplinele intelectuale nu ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu elemente autobiografice, toate sunt pătrunse de credința în necesitatea credinței, de căutarea disperată a credinței, de nostalgia ținuturilor natale și de aspirația spre visul mântuitor, toate acestea cioburi ale unei vestiri kenotice fără sfârșit, ajungând, ca într-un Nou Testament semiprofan, la acea capodoperă de concizie și luminozitate iubitoare, San Manuel Bueno, mártir (1931), nuvelă lungă sau roman scurt de factură, cum s-a mai spus, cvasi evanghelică despre viața unui preot sfâșiat în adâncul conștiinței sale de tragedia necredinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
heure avec...“ Georges Clemenceau (1841-1929), important om politic francez, șef al partidului radical, ministru de interne și în două rânduri președinte al Consiliului de miniștri (1906-1909 și 1917-1920). Contribuție importantă la victoria Aliaților în Primul Război Mondial. În versiunea Noului Testament dată de Pr. Alois Bulai și Pr. Anton Budău, Sapientia, Iași, 2002, versetul sună astfel: „De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii, în făpturile lui“; în versiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
depozitări în casete de valori, a diverselor valori/documente, cum ar fi: bijuterii din metal și pietre prețioase, diverse colecții (de monedă românești și străine, tablouri, obiecte istorice vechi, etc); bilete de bancă și valută cash, obiecte de valoare determinată, testamente; documente de valoare, titluri, acțiuni, obligațiuni, certificate de proprietate, certificate de depozit, etc. În acest scop, se organizează un tezaur distinct de cel în care se păstrează numerarul Și alte valori, dotat cu dulapuri speciale compartimentate cu casete de diverse
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
depozitări în casete de valori, a diverselor valori/documente, cum ar fi: bijuterii din metal Și pietre prețioase, diverse colecții (de monedă românești Și străine, tablouri, obiecte istorice vechi, etc); bilete de bancă Și valută cash, obiecte de valoare determinată, testamente; documente de valoare, titluri, acțiuni, obligațiuni, certificate de proprietate, certificate de depozit, etc. În acest scop, se organizează un tezaur distinct de cel în care se păstrează numerarul Și alte valori, dotat cu dulapuri speciale compartimentate cu casete de diverse
CONTABILITATEA INSTITUȚIILOR BANCARE by Andruşcă Maria Carmen () [Corola-publishinghouse/Administrative/627_a_1118]
-
Dar Între timp Îi trezi o vagă curiozitate subiectul „Dumnezeului ascuns“. Se cufundă În biografia călugărului Eusebius Sophronius Hieronymus 1, care studiase ebraica sub Îndrumarea unui profesor evreu, se stabilise la Betleem, În Iudeea, În anul 386, și tradusese ambele Testamente În latină, adâncind, poate cu bună știință, ruptura dintre evrei și creștini. Însă studiul acesta nu-l satisfăcu pe Fima. Oboseala Îl copleși și căzu În lâncezeală. Răsfoia enciclopediile, dar uita ce voia să caute și pierdea câte două-trei ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jumătate de milion de oameni. Inclusiv primarul și tot felul de rabini, veterani și parlamentari, fără a mai lua În calcul toate văduvele și divorțatele cu inima frântă. Fima așteptă până ce termină de vorbit. Apoi Întrebă liniștit: —Ai deschis singură testamentul? —La birou. În prezența martorilor. Pur și simplu am crezut... — Cine ți-a permis? —Adevărul e... — Și unde e acest testament? —Aici. În geanta mea. Dă-mi-l. —Acum? Fima se ridică, Îi luă din mână servieta neagră, o deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
toate văduvele și divorțatele cu inima frântă. Fima așteptă până ce termină de vorbit. Apoi Întrebă liniștit: —Ai deschis singură testamentul? —La birou. În prezența martorilor. Pur și simplu am crezut... — Cine ți-a permis? —Adevărul e... — Și unde e acest testament? —Aici. În geanta mea. Dă-mi-l. —Acum? Fima se ridică, Îi luă din mână servieta neagră, o deschise și scoase din ea un plic maro. Ieși fără o vorbă pe terasă, ca să fie singur, chiar În locul În care stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Uri, care Îi Înconjura umerii. Refuză pătura de lână pe care Șula i-o Întinse ca să-și acopere genunchii. Îi dădu Înapoi Ninei plicul maro pe care Îl scosese mai Înainte din geanta ei și o rugă să deschidă testamentul și să-l citească cu voce tare. —Acum? —Acum. — Cu toate că uzanța... —Cu toate că uzanța! —Dar, Fima... —Acum, te rog. După o scurtă ezitare și un schimb de priviri cu Țvi, Uri și Yael, Nina hotărî să se conformeze. Scoase din plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
surcele, aproape de gura cuptorului. Mergeam repede prin întuneric, așa că Zitta nu m-a mai putut ajunge. Bănuia că păstrez, în taină, un proiect pentru o mare lovitură comercială, căci altfel nu mi-ar fi strigat din urmă, să-mi fac testamentul în favoarea ei. Intrai în cafeneaua unde altădată supam, în tovărășie veselă, după teatru. Chelnerul mi-a luat raglanul și pălăria. Era pe la sfârșitul lui Aprilie și arborii plantați de-a lungul Ringu-lui îmbrăcaseră, prin surprindere, mănuși verzi pe multiplele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
practică. Unchiul scăpătat al Zittei, samsarul fără noroc, care la șaptezeci de ani părea de cincizeci, intră ca o vijelie în casă, cu țigara de foi în gură, cu pălăria într-o mână și umbrela în cealaltă. - Uă unde-i testamentul? intervine dumnealui în discuție cu vorba repezită. Neamurile Zittei se privesc neliniștite, ochi în ochi. Unchiul proptește umbrela în dosul ușii, punându-și pălăria pe scrin cu multă luare-aminte. Își scoate apoi ca de obicei, batista cadrilată să-și șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alimente deshidratate, tutun, transporturi și proprietăți imobiliare, sfârșind prin a avea la finalul vieții trei milioane de dolari, unul din primii doi sau trei bogătași din America. Tatăl lui Henry moștenise (după o bătălie În justiție, căci fusese tăiat din testament) o porțiune de domeniu care Îi aducea 10 000 dolari pe an, suficient pentru a se Întreține, pe sine și familia sa, În confort și fără a trebui să mai facă eforturi, și pentru a-și lăsa copiii aranjați când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se bucură să poată duce cenușa Înapoi cu el la Londra, in vederea trecerii finale spre mormântul părinților lor din America, În loc să Îi lase rămășițele să putrezească În pământul negru al unei țări care, pentru ea, fusese Întotdeauna străină. Urma testamentul lui Alice, care trebuia citit și administrat. Își Împărțise bunurile În mod egal Între Henry, William și Katharine, lăsându-l la o parte pe Bob pe motiv că se căsătorise cu o femeie dintr-o familie bogată și avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
protestă viguros, Împăcat abia când Henry se oferi să Îi cedeze 5 000 dolari din partea care Îi revenea. — Ești foarte generos, Îi spuse Katharine, auzind de gestul lui. — Nu știu de ce, dar cei din familia James se ceartă Întotdeauna pe testamente, iar asta mă deranjează foarte tare, Îi replică el, prefăcându-se că o făcuse pentru a Încheia cât mai rapid disputa. În realitate, Încerca să Își Împace conștiința, tulburată de o vină transferată asupra lui și legată de Bob și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]