4,331 matches
-
fix la munte cu o intensitate drăcească. — Nimic nu se va schimba, spuse ea printre dinții încleștați. DOISPREZECE Cutremurul a fost cel care l-a trezit devreme pe Vultur-în-Zbor. îl zgâlțâia prin rogojina subțire. Zguduise singura măsuță din cameră până când trântise și stricase jocul de puzzle. Vultur-în-Zbor s-a dezmeticit repede și a sărit drept în picioare în aceeași clipă. Dar se terminase. Fusese prea slab ca să provoace stricăciuni. Visase - un coșmar. Stătea pe o stâncă neagră, vopsit în culori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
asemănătoareă! Nu știai că asta l-a atras în primul rând la tine? Nu de Prepelicar era el interesat. Ci de tine. Născut-din-Moarte. Știa multe despre el... — Sispy, spuse indianul. Sispy și Grimus sunt una și aceeași persoană? Silueta ascunsă, trântită pe pat, încuviință din cap: — Atunci, dacă fața mea e atât de asemănătoare cu a lui, zise Vultur-în-Zbor, de ce Prepelicarul nu mi-a spus-o? Ar fi putut pomeni de asta... Pe atunci eram apropiați. — Grimus este un maestru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acolo unde nu exista potecă pe care să mergi, până când nu s-au mai văzut. Erau niște umbre atât de palide, încât nu a durat mult până să dispară. Liv s-a întors și a intrat în casa cea neagră, trântind ușa. Și Virgil? Virgil a înțeles că nu mai putea face nimic, că în final profeția gorfului se adeverise. Vultur-în-Zbor ajunsese la Grimus fără ajutorul său, și cine știe ce urma să iasă din asta? Acum nu mai era nimic de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Gelozie? Ea nu era geloasă. Atunci de ce o durea chiar și gândul că ar putea exista și alte femei? - Ce zici dacă-mi dai o mână de ajutor în loc de „îmi cer scuze că nu v-am văzut și v-am trântit la pământ!”? se adresă puștiului care o ascultase atent neînțelegând însă nimic din tot ce spusese Karina enervată și pe un ton ridicat. - Da, cu tine vorbesc! Nu tu mi-ai testat echilibrul? Acum hai de-l restabilește! îi spuse
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Iov Duminică, Înainte de slujbă... Mâhnirea m-a cuprins din pricina păcătoșilor, care părăsesc legea Ta Psalmul 18 Autobuzul opri scârțâind scurt, după care trânti o bufnitură venită de undeva, din spate, terminată Într-un sâsâit prelung. Cele câteva raze ale dimineții, strecurate printre perdeluțele soioase, se oglindeau În particulele minuscule de praf sclipitor din interiorul mașinii. Stația se afla chiar În fața spitalului, așa că bătrânul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe culoar. Aici, forfota crescuse vizibil. Totul era un du te - vino continuu, care făcea timpul să pară mai grăbit În curgerea sa printre oameni: persoane În halat alb intrau și ieșeau mereu, strigând agitate tot felul de nume și trântind cu nepăsare uși,grupuri de oameni discutând În șoaptă ori vociferând cu gravitate peste niște foi scrise. Cineva Într-o salopetă portocalie Împingea din celălalt capăt al holului o targă mobilă, pe care se afla lungită o femeie gemând. Mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fac vânt cu cartea pe care o achiziționasem recent de la un anticar. Priveamaiurea spre crestele bătrânilor copaci, dintre crengile cărora zbura din când În când câte o pasăre neagră, pătând albastrul limpede al Înălțimii. S-a așezat lângă mine brusc, trântindu-se pe bancă Întrun mod zgomotos, ca și cum ar fi coborât pe o scară nevăzută și și-ar fi dat drumul de pe ultimele trepte. Pot să vă rog ceva, dacă nu e cu supărare? mi-a zis dezinvolt, privindu-mă direct
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un aer buimac. În cele din urmă, se trage un pas Înapoi, Îmi fixează o secundă sexul, care spânzură dizgrațios, ca o mare omidă, se Întoarce și aleargă cu mâinile ridicate, acoperindu-se de țipete scurte, ca niște scârțâituri. Am trântit ușa râzând. Mândru Într-un fel. Mă surprindea faptul că eram mulțumit. Călcam apăsat prin spațiul camerei asemeni unui imperator. Mi-am Întors fața spre oglindă și am Început să țopăi. Descriam cu brațele prin aer mișcări când lente, când
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
baltă de lacrimi. Trupul Îmi este cleios. E aproape Întuneric. O greață cumplită plutește Înăuntru. Ceașca de cafea e răsturnată. Lichidul Împrăștiat. A mai rămas o zi. Și nu am făcut nimic pentru Marea Călătorie. Pentru Marele Pas. Nimic. Mă trântesc În așternuturi și rămân inert un timp nesfârșit. Ziua a treia (ultima) Martombrie irepetabil. Mă pregătesc să plec În căutarea lui Annabel. Nu știu unde și când voi ajunge. Nu pot ști nici măcar dacă voi ajunge. Totuși, a sosit hotărâtul timp În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul acela neobișnuit. Simt duritatea pânzei și ceva cleios care-mi atinge pielea. Piciorul Îmi rămâne agățat. Trebuie să fac ceva. Nimic prin preajmă cu care să mă eliberez din plasa ciudată. Descopăr cu stupoare că piciorul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu toții ca prostiți. Iulian nu mințise. Îl priveam acum ca pe o fantomă ce și făcuse apariția nu de după zidul clădirii, ci din spatele propriilor sale cuvinte, adevărate. Uluiala a fost ruptă, Însă, de Înjurătura printre dinți, pe care Blănosul a trântit-o grosolan, și de gestul său prostesc, născut, probabil, dintr un soi de gelozie măruntă, de om tâmpit. Nemernicul a luat pe vârful unui băț noroi amestecat cu excremente de câine și le-a aruncat cu putere, proiectându-le direct
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă, ăsta era și ieri seară aici...!” „Luați-vă labele de pe el, derbedeilor, se auzi vocea răgușită a lăptăresei - nu vedeți că-i mort!...” Cineva țipă. Apoi, nu se mai aude nimic. Sau nu mai aud eu nimic. M-am trântit peste intestinele uriașului. Lucrurile toate s-au strâns În jurul meu. Aproape... tot mai aproape de mine. Sunt sumbre și au crestele prăfuite... Voi amâna din nou călătoria spre Annabel. Un dangăt de clopot străbate prelung Înserarea. Tresar. O mare liniște răspândea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spus foarte politicos că nu am decât sare, moment În care femeia a Încercat să intre peste mine, În casă, ca și cum eu i-aș fi indicat locul de unde singură trebuia să-și ia. I-am retezat elanul Împingând-o și trântindu-i ușa În nas (na, așa... baborniță Împuțită!). După ce am lăsat-o bine să aștepte, am revenit la ușă cu un șervețel cu sare fină (de asta aveam), sperând să n-o mai găsesc pe hârcă acolo. Mă aștepta impasibilă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să pută?, remarcă Goanță și se dădu doi pași Înapoi... voi nu vedeți că se topește! Nu știam dacă Îngerii miroseau cu adevărat atunci când mureau, dar observația mâncăciosului stârni oarecum Îngrijorarea În inimile noastre. De la tine pute, Goanță!, i-o trânti Libelula și Îi Întoarse un spate nervos. Haideți să-l Îngropăm odată, strigă Pistruiatul ca și cum s-ar fi temut de ceva. Ce vreți... să-l descopere alții... să-l batjocorească? Sau să-l pună domnul profesor de biologie Ieremia În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu am mai scăpat de ea de când s-a născut Emily, sinceră să fiu. Cinci ani În care am umblat Îmbrăcată În costumul de plumb al nesomnului. Dar care ar fi alternativa? Să mă duc la școală după-amiază și să trântesc cu nerușinare pe masa cu ofrandele de sezon o cutie cu cele mai bune plăcințele Sainsbury? Atunci, pe lângă Mămica Veșnic Absentă și Mămica Urlătoare, Emily va putea adăuga și Mămica Incapabilă Să Facă Eforturi. Peste douăzeci de ani, când fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
miros rău. Amușinez cârpa. Colcăind de bacterii, cârpa miroase dulceag și grețos ca apa veche de la florile ofilite. Cât de râncedă trebuie să fie cârpa de vase până când cineva din casa asta, altcineva decât mine, se gândește s-o arunce? Trântesc cârpa În găleata de gunoi care dă pe dinafară și caut una nouă sub chiuvetă. S-au terminat. Bineînțeles că s-au terminat, Kate, doar nu ai fost acasă ca să cumperi altele. Recuperat vechea cârpă din gunoi și Înmuiat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
aglomerată a zilei, drăguță. Știu că e o perioadă aglomerată a zilei. De-aia am rezervat un taxi de aseară. Spune că ar putea să-mi facă rost de ceva În douăzeci de minute. Resping furioasă această ofertă și-i trântesc telefonul În nas. Și imediat regret gestul pentru că toate celelalte companii de taxiuri fie nu au mașină disponibilă, fie Îmi propun un timp de așteptare mult mai dezastruos. Sunt Înnebunită, când descopăr o carte de vizită arămie murdară ițindu-se de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
voiesc și ori și unde". "Te-oiu sili să lupți cu mine! " iritat strigă Sultanul. Își sburli penele-n ceafă și cu furie s-aruncă, 175Luptă crunt, pe când deoparte stă nefericita pruncă, Urzitoarea Iliadei, ce își plânge Don Juanul. Se trântesc, se rup cu ciocul și mănâncă tăvăleală - Obosesc. Se naște-acuma pe-o minută armistiț. Dar curând se-ncaer iarăși. Don Juanul cel pestriț 180Cade-n sânge și Sultanul trâmbiță pe el cu fală. Iară Dona nu trădează, ce-n simțire-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu au băgat de seamă când furiosul Cristofor - curcanul botezat astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie Înfoiat la culme și gata-gata să-i explodeze mărgelele, colorate Într-un roșu din ce În ce mai aprins, cuprins de indignare și devenit, brusc, agresiv Îl trânti la pământ pe proaspătul proprietar de oleandru, murdărindu-i de praf -și nu numai costumașul roșu (mai roșu decât mărgelele curcanului Cristofor!), de care Va era foarte mândru. Vizanti - „botezat” astfel tot de către Victor, iubitorul de Istorie - un câine mijlociu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Razele de aur Îl Încălzeau și pe Va, doar că acesta nu observa marea bucurie trimisă din cer pentru că el urmărea extrem de atent pe mătușa sa care și-a scos băsmăluța roșie și cu o mișcare de mare maestru sa trântit la pământ și a acoperit o gaură de lângă tufă. Copilul a rămas foarte surprins de noile apucături ale Anetei, poate că era un joc nou, dar și mai surprins, emoționat și Înfiorat la vederea unui animăluț cu corpul lung, un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Fără a mai sta pe gânduri, a plecat către casă, nu știa direcția chiar așa de bine, cu gândul să aducă pe salvatorul Vizanti, care cu siguranță că-l va pedepsi cu vărf și indesat pe Niță, cel care a trântit-o la pământ pe Aneta, o bătea probabil și urmărea să-i fure rochița Înflorată care-i plăcea lui Va și care era pe jumătate scoasă, lăsând a se vedea jumătatea posterioară goală a fetei, altceva nu se purta pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ai omorît tu pe Hollingeri. Nu-i chiar adevărat. (Frank se trase mai departe de mine, iar pe buze Îi reapăru zîmbetul defensiv.) E greu de crezut, dar sînt vinovat. Nu mai vorbi așa! (Ajuns la capătul răbdării, i-am trîntit pachetul de țigări pe podea, la picioarele polițistului.) Să nu-i spui nimic lui Danvila despre treaba cu Gibraltarul. După ce-o să te ducem Înapoi În Anglia, o să poți să lămurești problema asta. — Charles... Doar aici o pot lămuri. — Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mijloc și-i traseră către pat. Doar mireasa păru surprinsă și Încercă să-și ascundă nuditatea În spatele rochiei. Se luptă fără folos cu un ins Îndesat și plin de păr pe spinarea măslinie, care o apucă de umeri și-o trînti cu fața-n jos. Am urmărit Întreaga desfășurare a violului, Încercînd să evit privirea disperată a ochilor aproape cufundați În așternutul de satin. Mireasa nu mai juca niciun rol și nu mai cocheta cu camera. Filmul porno cu lesbiene fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nu degeaba se știe că raiul e tors din cuvinte de laudă și că în el nu atârni, ci plutești ca puful de lână. Ieșise din bancă fără să își mai simtă picioarele și nu și le simțea nici atunci când, trântit pe banchetă și sprijinit de volanul propriei limuzine, încercă să citească ceva din ziar. Cumpăra un cotidian popular, plin de poze și cu titluri cât o jumătate de pagină, dar prin el învățase scurtăturile limbii, argoul și vorbirea de gang
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]