4,226 matches
-
față. Are o sacoșă cu sifoane. Nu știam că mai există sifoane. La prima stație se urcă o femeie. La vreo cinzeci de ani. Poate că are patruzeci, n-am idee. E transpirată și gâfâie, are ceva probleme cu greutatea. Trântește poșeta pe un scaun și-și duce telefonul la ureche. Da, stai așa, măi, că acuma m-am urcat în transport. Vorbește tare. Foarte tare. De fapt, țipă. Poate că știe că mi-am lăsat iPodul acasă și vrea să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu a vrut să-și asume vreo răspundere, lăsându-mă singur în fața unei situații fără ieșire”. Din unele declarații ale mamei sale, doamna Baranga, din acele timpuri, spunea că-i venea băiatul acasă obosit și flămând,” nui trebuia nici mâncare, trântind cascheta pe masă și mă implora să-i spun eu ce să facă, pentru că nici unul din șefii partidelor nu vrea să-l ajute, să-l sprijine, nici cu vorbe”.” La cine să mă adresez mamă? La cine să-i cer
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
la subsol, unde se afla un individ, care sub amenințarea cuțitului, încerca să violeze o minoră, pe care o prinsese pe stradă și sub amenințarea cuțitului, a introdus-o la subsol, unde era și întuneric, dar el probabil cunoștea locul, trântise fata jos,luptându-se cu ea. Plutonerul,ajunse la locul faptei,a pus mâna pe el să-l ridice,însă acesta când s-a ridicat de jos,a înfipt cuțitul în polițist, după care a fugit,nici nu a putut
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
îndulcească în același timp cu micșorarea vitezei, sunt deja la sub 100 km/oră, avionul se îndreaptă, din clipă în clipă trebuia să iau contactul cu pământul și cu jamba dreaptă, am simțit acest contact și în același timp am trântit la maximum frâna pe stânga (unde aveam roata), avionul continua să ruleze încă 9 m (măsurați ulterior) fără să se miște de pe direcție nici cu un grad și se oprește ușor înclinat pe dreapta, pe jamba fără roată. Respir. Deschid
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
o vorbă. După un moment de liniște totală, tânărul indian se ridică și cu o figură în care se putea citi atât disperarea cât și revolta, mi se adresă: "Domnule, nu vreau să mor, nu vreau să mor!" Apoi se trânti jos pe podea, continuând a repeta aceleași cuvinte, cu o voce din ce în ce mai stinsă și cu privirea pierdută. Dintr-o dată, situația mea, necazul meu trecu pe al doilea plan. Realizam nelegiuirea petrecută cu acest tânăr, precum și mârșăvia engleză. Cum era posibil
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu mai știa cum să mă stăpânească. O dată, la Sângeorz, pe palierul de lemn al vilei unde locuiam, la etaj, ea însăși isterizată de scandalul meu, văzând că nu reușește să mă domolească cu palmele și cu pumnii, m-a trântit pe podea și m-a călcat în picioare, încât au sărit să mă scape, speriate, Elenuța cu o verișoară a maică mii, din Dej, care le invitase la restaurant. Nu cred că eram un copil rău și pervers, dar mă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu-și mai fi amintit cu plăcere de episodul clujean și de „complicele“ său de altădată. Așa s-ar explica faptul că, pe la începutul celei de a doua jumătăți a anilor ’60, cunoscându-l pe Socratele clandestin al Bucureștilor - care, trântit cu toată corpolența lui actuală într-un fotoliu din holul de la Athénée Palace, perora spumos pe socoteala cui venea să-l asculte și să-l admire - și prezentându-mă ca fiul fostului său prieten, n-am trezit în el cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a murit în război, celălalt m-a vizitat, când devenisem deja critic cunoscut, ca să-i apreciez niște încercări literare), colegii noștri, pe care îi ațâța să mă trateze cu sarcasm, chiar să mă atace cu puterea a doi, să mă trântească la pământ și să mă gâdile până țipam după ajutor. În orele de gimnastică, în sală, mă refugiam sus pe spalier. Mă numeau Greta Garbo, ceea ce îmi plăcea și nu-mi plăcea. Eram considerați toți patru ca alcătuind un grup
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să-l îndrăgesc și care părea să-mi răspundă. Profitând de întuneric, ne îmbrățișam prin unghere, mă conducea seara acasă și ne țineam strâns de mână. La o excursie duminicală în natură, ne-am îndepărtat de grupurile de școlari și, trântindu ne într-o tufă îngălbenită de toamnă, ne-am așezat unul peste altul strâns îmbrățișați, el deasupra mea, ochii mei albaștri în ochii lui căprui, până când am fost chemați în vederea plecării (cum devenisem cercetaș, mândru de uniforma englezească, am primit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care se prelungea parcul orașului, tăcuți și sfioși, așezându-ne pe pajiștea care cobora spre șoseaua de Alba, unde printre rarele case se înălța, mai trufașă, cea despre care mergea vorba că i-o dăruise un ministru ibovnicei lui rurale; trântiți unul peste altul, piept la piept, ochi în ochi, eu în orice caz dispus să-l devor de plăcere și, mai ales, doritor să împietrim așa, odată cu timpul. Aceleași manevre le-am întreprins, dar fără melancolie de îndrăgostit, fără strângeri
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
totală îngăduință, soldat în termen și ordonanță a părintelui meu, cu care, pe terasa casei protejată de un parmalâc ce ne-ar fi scutit de priviri indiscrete, în zile călduroase de vară, când ai mei erau plecați în oraș, ne trânteam de asemeni unul peste altul, piept la piept și de asemeni eu deasupra, dar acum goi de la brâu în jos, excitați însă fără să facem vreo mișcare, vreun gest, lipiți unul de altul și muți, cu timpul pe veci oprit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mele. O dată, într-o pauză mare, în timpul unei generale încăierări amicale, ca între băieți exuberanți de energia lor ținută în rezervă, noi doi am pus stăpânire pe catedră, eu mă aflam întins pe ea cu ochii în plafon, iar el trântit peste mine, pe pieptul meu, îmbrățișați cu toată forța, ca atleții în momentul decisiv, imobili, în transă. Eu, cu grija că va trebui să ne desfacem totuși din strânsoare și să curmăm plăcerea nemaipomenită. La un moment dat, când ceilalți
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
altă parte, un text politic cu generalități în cel mai pur stil legionaro misticoid, în care slăveam „conducătorii“, pe Hitler, Mussolini, Codreanu, Antonescu - poate și pe Franco și Salazar. Toate în primul număr al revistei, căci la al doilea am trântit ușa colegilor mei de redacție, acuzându-i de lașitate pentru că n-au fost de acord să publice un poem al meu cu titlul Majadahonda (locul unde au pierit, luptând în Spania, Moța și Marin), susținând că, în urma căderii legionarilor de la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
celor plecați că sunt plecați! Dacă ar fi fost aici, nu am fi putut oferi nici măcar ajutorul de șomaj! Conștiința lor e liniștită acum... Nu trebuie să aibă re mușcări din cauza incapacității de a oferi ceva. Am simțit o ușă trântită în spatele meu. Și am auzit glasul care spunea: — Stai, mamă, acolo! Scrisoare Dumnezeul românilor și mirosul de tămîie, vorba tărăgănată și dulce a preoților noștri... Există! Aici, în Italia, după o căutare personală de trei ani, am găsit o biserică
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
aveam să aflu că avusesem noroc, căci, în anii următori, adică 1970 -1980, sub domnia lui Ceaușescu, Securitatea avea să aplice metode mult mai perverse. Avea să inventeze, de exemplu, faimoasele vizite, cărora puțini oameni au avut curajul să le trântească ușa în nas. O persoană amabilă telefona, se invita acasă pentru o anumită zi, ca să stea de vorbă, o zi pe lună, să zicem. Persoana trebuia să fie primită și să primească răspunsuri la întrebările din timpul conversației amicale, de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
3. Închinatul Stelei Se scutură “Steaua” zicând sacadat: Amin, amin în casa dumneavoastră Aur, smirnă și tămâie Și cel dar de bucuroe Omul bea și chefuiește Dar la moarte nu gândește Iar moartea când mi-l găsește La pământ îl trântește La cap iarbă verde îi crește. La anu și la mulți ani! Dând timpul înapoi! De fiecare dată, în apropierea noului an, ne retrăim existența dând timpul înapoi. Dar amintirea acelei clipe pare schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a venit în lume; La noi s-a născut Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
greșala-n sac, Ca pe-o papușă! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Te așteptam cu nerăbdare, Căci păpușa mea cea mică A rămas fără picioare. Și căluțul lui Costică Cel cu numle Harap I l-a trântit o pisică Și-a rămas fără de cap. Tu! dar plină ce ți-e traista! Ai păpuși și cai și nuci! Spune, zău, pe vreamea asta Unde vrei să te mai duci? Stai al noii, că-i cald și bine Și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pentru acel mort, ca pe lumea cealaltă găina să-i râcâie potecile de ciulini. După ce un mort se pornește spre mormânt, se ia apa din oala cu care a fost scăldat, se stropește cu ea în urma decedatului, apoi oala se trântește în mijlocul casei, de se sparge, ca să se spargă toate neajunsurile, supărările și să înceteze de a mai muri cineva din acea casă. De o parte și de alta a coșciugului, se face câte o mică fereastră, ca să aibă mortul pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
atins; - ocazional pare să nu simtă mirosurile puternice; - îl deranjează uneori textura hainelor; - este anxios atunci când se afla în apă, când urca pe scara/spalier, când picioarele nu-i ating pământul; - uneori face crize de nervozitate, devine autoagresiv sau se trântește pe jos; - se întâmplă să îi displacă activitățile cu capul în jos - se împotrivește când este îmbrățișat - devine foarte supărat dacă își murdărește hainele, mâinile sau fața - devine nervos, agitat la schimbarea rutinei zilnice Motor - îi plac activitățile fizice (ex.
Modalităţi educaţional - terapeutice de abordare a copiilor cu autism by Raţă Marinela () [Corola-publishinghouse/Science/91883_a_93198]
-
3. Închinatul Stelei Se scutură “Steaua” zicând sacadat: Amin, amin în casa dumneavoastră Aur, smirnă și tămâie Și cel dar de bucuroe Omul bea și chefuiește Dar la moarte nu gândește Iar moartea când mi-l găsește La pământ îl trântește La cap iarbă verde îi crește. La anu și la mulți ani! Dând timpul înapoi! De fiecare dată, în apropierea noului an, ne retrăim existența dând timpul înapoi. Dar amintirea acelei clipe pare schimbată mereu, pentru că atunci nostalgia crește. Bucuria
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
a venit în lume; La noi s-a născut Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
greșala-n sac, Ca pe-o papușă! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Bine-ai venit, Moș Crăciune! Te așteptam cu nerăbdare, Căci păpușa mea cea mică A rămas fără picioare. Și căluțul lui Costică Cel cu numle Harap I l-a trântit o pisică Și-a rămas fără de cap. Tu! dar plină ce ți-e traista! Ai păpuși și cai și nuci! Spune, zău, pe vreamea asta Unde vrei să te mai duci? Stai al noii, că-i cald și bine Și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
pentru acel mort, ca pe lumea cealaltă găina să-i râcâie potecile de ciulini. După ce un mort se pornește spre mormânt, se ia apa din oala cu care a fost scăldat, se stropește cu ea în urma decedatului, apoi oala se trântește în mijlocul casei, de se sparge, ca să se spargă toate neajunsurile, supărările și să înceteze de a mai muri cineva din acea casă. De o parte și de alta a coșciugului, se face câte o mică fereastră, ca să aibă mortul pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
reprezentanței OMIH de la Cluj ("Oficiul Național Ungar pentru Turism"/ Országos Magyar Idegenforgalmi Hivatal). În noiembrie 1943, funcționarul trăsese la răspundere un salariat pentru o acțiune de control prin hoteluri, executată superficial. Acesta i-a răspuns ridicând din umeri și vociferând, trântindu-i apoi ușa în nas. În raport, Horváth a comentat controversa în felul următor: "Comportamentul descris - în orice caz neobișnuit în Ungaria - după umila mea părere este unul jignitor din partea salariatului...". Prin această "părere", el s-a referit în orice
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]