7,762 matches
-
de opinie al vieții literare - adunându-și o parte din textele publicistice, alături de eseuri inedite, în câteva volume: Aspecte literare (1965), Eseuri critice (1967), Eseuri despre literatura modernă (1970; Premiul Academiei Române - versiune revizuită și adăugită a precedentului), Fragmentarium (1973). Eseurile trădează interesul timpuriu al universitarului pentru terminologia literară, tratând despre baroc, clasicism, romantism, realism sau fantastic. Deși critica de întâmpinare nu l-a acaparat niciodată și a practicat-o cu intermitențe, C. promovează în cronicile sale nume care s-au impus
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
depăși un alt jalon, cel romantic - mizând preponderent pe expresia emotivității și pe imaginația creatoare -, pentru a ajunge, treptat, la ipoteza de uz curent a poeticității, ca formă aparte de mânuire a limbajului. Dintre volumele anterioare exilului, acestea două își trădează continuitatea speculativă cu variantele sintezei dedicate, dincolo de Atlantic, modernității: Faces of Modernity: Avant-Garde, Decadence, Kitsch (1977) și Five Faces of Modernity: Modernism, Avant-Garde, Decadence, Kitsch, Postmodernism (1987, tradusă în japoneză, în spaniolă și, în 1995, în română). Nu numai cărțile
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
este investită cu demnitate existențială. Echivalent al retrăirii, al rememorării, al recuperării unui sens pierdut, relectura devine instrumentul împotrivirii față de mistificarea istoriei. În termenii în care e definită de autor, postcenzura este, la rândul ei, o variantă perversă a relecturii, trădând ecuația scriitor/ putere, specifică unui timp anumit. În mai toate ipostazele în care o concepe C., literatura se citește, se recitește și chiar se scrie de la sfârșit spre început și nu invers. Ca obiect de studiu teoretic, recitirea este un
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
mi aduceți buzduganul lui Făt-Frumos ! Paul: - Așa-i, dar nu suntem convinși că acesta este buzduganul lui Făt-Frumos și chiar că el nu-i... ,,Zâna cea bună’’: - Muritor obraznic, vă transform în stane de piatră ! Trădătorilor ! Paul: - Oare cine a trădat ?! Zâna cea bună’’: - Te avertizez ! Încep cu fata ! ( fulgere, trăznete. Alina se transformă în stană de piatră) Buzduganul! ( animație, agitație mare). Gigel: - Nu i-l da Paule ! ,,Zâna cea bună’’: - Da ? ( fulgere, trăznete. Cu un gest îl transformă și pe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Gigel ( continuă să cânte ,,Zâna ce bună’’ și ,,Făt-Frumos’’ devin agitați. Lumină stranie. Apoi se face liniște și în lumină apar ,,Zâna Întunericului sau Zâna cea bună’’ și Zmeul. Surpriză foarte mare, agitație ). Zâna Întunericului: - Trădătorilor ! Paul: - Oare cine a trădat și cine-s trădătorii ? Zmeul: - Buzduganul ! Paul: - Buzduganul este al lui Făt-Frumos, numai el știe câte diamante sunt încrustate pe buzdugan. ( către sală ) Copii, ce să facem cu ,,musafirii’’ noștri ? ( voci acuzatoare ) Am înțeles copii. Zmeul să vă promită că
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
traversând câmpul cu omăt. în chip curios, propria lui stare de orfan nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror jalnică înfățișare pe mine mă umplea de milă. Dimpotrivă, lui Neculai, câinii vagabonzi îi trezeau o ură feroce, trădată de sângeroasele lui goane. Odată a reușit chiar să ucidă o potaie împuțită, chioară și bătrână, care, nerezistând la alergătură, s-a vârât în niște spinării. Acolo Neculai a pisat-o cu pietre până ce animalul și-a dat duhul. Niciodată
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
trecerea fetiței. O băsmăluță îi umbrea cu reflexe roșii obrajii fragezi și negricioși. Trupul mlădiu, strâns la mijloc cu un brâu, iia rufoasă, cu un petec peste umeri, fusta de lână neagră prefăcută din alta mai veche a unei babe, trădau vârsta sa necoaptă. Ca fetele mari, copila ducea în mână o pereche de papuci din petică, înfloriți cu ață mov. Judecând după pas, gângania mișcătoare avea în ea o hotărâre. De pe un capăt de traversă o privi placid un broscoi
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
curtea mea, se tot întreba, până regina a clarificat situația:Hai, dragul meu, s-o cunoști pe această pictoriță frumoasă și talentată pe care eu am descoperito! Regele a întins mâna, a felicitat-o pe fată, dar nu s-a trădat că ar cunoaște-o dinainte. Nici fata nu a zis nimic și-a lăsat jos privirea în fața regelui. - De acum încolo această pictoriță va picta pentru curtea regală, fiindcă tablourile sale sunt realizate cu sensibilitate și sunt pe placul meu
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
conserve de sardine, caracatiță În sos de vin, pulpe de miel marinate cu căței de usturoi. Pe vremea aceea puteai identifica naționalitatea unei persoane după miros. Stând Întinsă pe spate, cu ochii Închiși, Desdemona detecta aroma de ceapă care o trăda pe unguroaica din dreapta ei și mirosul de carne crudă al armencei din stânga. (Și ele, la rândul lor, Își dădeau seama că Desdemona e elenă după aroma ei de usturoi și iaurt.) Supărările lui Lefty erau atât olfactive, cât și auditive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În 1979, când, cum se Întâmplă cu secretele tuturor, a fost desclificat postum, așa că lumea a Început să vorbească despre „iubitele Sourmelinei“. Un secret ținut, cu alte cuvinte, doar În sensul cel mai larg, așa că acum - când mă pregătesc să trădez eu Însumi secretul - simt doar o vagă remușcare filială. Secretul Sourmelinei (În varianta mătușii Zo): ― Lina era una din femeile de la care și-a primit numele insula cu pricina. Pe când era fată, În horeo, Sourmelina fusese prinsă În circumstanțe compromițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mânecile bufante și cu o fustanelă plisată, bunicul meu străbate pasarela. Se oprește o clipă ca să se uite În public, dar luminile puternice Îl orbesc. N-o vede pe bunica mea, care Îl privește la rândul ei, gata să-și trădeze secretul. GERMANIA Îl bate pe umăr. ― Macht schnell. Scuze. Mergi rapid. În rândul Întâi, Henry Ford dă din cap aprobator, savurând spectacolul. Doamna Ford Încearcă să-i spună ceva la ureche, dar el o alungă cu un gest. Ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fi auzit ceva prin podea dacă nu s-ar fi prefăcut că doarme. Contrar voinței sale, piesa o stârnise și pe ea. Coapsele sălbatice, musculoase, ale minotaurului. Pozițiile lascive În care cădeau victimele acestuia. Rușinată de excitarea ei, nu se trădă prin nimic. Stinse veioza. Îi spuse soțului ei noapte bună. Căscă (un gest teatral, la rândul lui) și se Întoarse cu spinarea la Lefty. Iar acesta i se furișă pe la spate. Opriți puțin acțiunea. Uite o noapte Însemnată pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Detroit, pe capetele a doi negri arătoși. (Și fesurile vor mai apărea o dată În povestea mea, În ziua unei Înmormântări, dar coincidența, fiind genul pe care numai viața ți-o poate scoate În cale, e prea mare ca s-o trădez de pe-acum.) Precaută, Desdemona traversă strada. Le spuse bărbaților că venise pentru anunț. Unul din ei Încuviință din cap. ― Trebuie să mergeți prin spate, spuse el. Politicos, o conduse pe o alee spre curtea din spate, bine măturată. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Californiei În toamna lui 1944. Ca și Dukakis, din Milton se vedea mai mult casca. Ca și la Dukakis, cureaua de pe bărbie a lui Milton arăta de parcă i-o strânsese mama. Ca și la Dukakis, expresia de pe chipul lui Milton trăda infiltrarea unei conștiințe a greșelii. Nici Milton nu putea să se dea jos de pe vehiculul lui aflat În mișcare. Și el se Îndrepta spre pierzanie. Singura diferență era absența fotografilor, pentru că era În toiul nopții. La o lună după ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
avea să devină primul primar afro-american al orașului: Coleman A. Young. Iar eu am Împlinit doisprezece ani. Cu câteva luni mai devreme, În prima zi a clasei a șasea, Carol Horning intrase În clasă cu un zâmbet vag, dar inconfundabil, trădând mulțumirea de sine. Sub acest zâmbet, parcă expuși, pe un raft cu trofee, erau sânii cei noi pe care Îi căpătase peste vară. Nu era singura. În lunile trecute destul de multe dintre colegele mele de școală se „dezvoltaseră“, cum le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ea intra. Mă rugase să fac asta Înainte de ore. Așa că fiecare zi Începea așa, cu mine la un capăt al serei, Înghițită de mușcatele Înflorite, și această explozie receptivă de roșu, intrând pe ușă. Felul În care-și târșâia picioarele trăda impresia ei despre poezia ciudată, veche și moartă pe care o citeam. N-o interesa. Niciodată nu-și făcea lecțiile. Încerca să se strecoare cum putea prin cursul ăsta. Dădea rasol la lucrări și la teze. Dacă ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să-l ridic... să-l duc... Maxine-Ismena răspunse: ― Să-nfrunți opreliștea? Tu să-l Îngropi ai vrea? ― Mi-i frate, și ți-i - c-ai vrea, că nu ai vrea! Ci eu, să știi, Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Eu Încă nu trebuia să intru. Tiresias n-avea un rol atât de mare. Așa că m-am Înfășurat din nou În perdea și am așteptat. Aveam În mână un obiect de recuzită. Era singurul meu obiect: un băț de plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
obiect de recuzită. Era singurul meu obiect: un băț de plastic vopsit În așa fel Încât să imite lemnul. Atunci am auzit un sunet scurt, ca de tuse gâtuită. Obiectul spuse din nou replica: ― Întâmplă-se orice, nu-l voi trăda! Urmată de tăcere. M-am uitat prin draperie. Le vedeam prin bolta centrală. Obiectul era cu spatele la mine. Mai departe, pe scenă, Maxine Grossinger stătea cu o expresie inertă pe chip. Gura Îi era deschisă, dar nu scotea nici un cuvânt. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Prostiile alea despre „protejarea Constituției“ au fost doar un pretext. ― Ne-au lovit... sssss... pe la spate, croncăni Gus Panos. Milton pufni: ― Cum adică „ne“? Unde te-ai născut, Gus? În Cipru? ― Știi la ce... sssss... mă refer. ― America i-a trădat pe greci! flutură Jimmy Fioretos un deget În aer. E Împuțitul ăla cu două fețe de Kissinger! Îți strânge mâna și-n același timp se pișă pe tine! Milton clătină din cap. Își puse bărbia În piept, agresiv, și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
suprafață o fetiță, dedesubt un băiat care-și ținea respirația. Uneori, de la hormonii pe care Îi lua, Îi ieșeau coșuri. Doctorul ei (foarte solicitatul doctor Mel din San Bruno) trebuia să-i schimbe tot timpul dozajul. Singurele trăsături care o trădau pe Carmen erau vocea (care-i rămăseseră răgușită, cu tot estrogenul și progestinul) și mâinile. Dar bărbații nu observau asta niciodată. Și chiar o voiau pe Carmen impură. De fapt, asta Îi și excita. Povestea ei urma linia tradițională mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Le-am explicat planul și mișcările noastre viitoare. Au fost de acord. Opiniile lui George nu mă mai interesau, dar trebuia să-l țin pe aproape. Șarpele de la piept trebuie îndepărtat, dar încet, ca să nu-și dea seama că e trădat. Cozrat Soliteraj probabil avea rude în Orientul Mijlociu și cel Apropiat. Avea trăsăturile oamenilor de acolo. Semăna cu un arab de prin secolul treisprezece, așa cum mi-l imaginam eu. Cu ajutorul lui aveam să ne facem aprovizionarea cu armamente. La vârsta sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
spală, pentru că încă mai ai sânge pe față, și să vii în cancelarie. Plecă grăbit spre cea mai apropiată toaletă, nu înainte de a spune: Mulțumesc, Corvium. Cel care fusese în spatele său era cât se poate de contrariat. Mimica feței îl trăda. E bun de partea noastră. Ar fi fost un păcat să-l pierdem. Eu îi iert pe cei care se căiesc cu adevărat și pe dușmanii care au meritat timpul meu. Ca Felix Amadeo, Corvium, zise intrând înapoi în cancelarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
erau cele mai apropiate, și am ajuns la parter. De acolo am coborât iarăși, intrând în încăperea plină de cutii de lemn și de carton. Oare câtă încredere să mai am în Arvon? E adevărat că până acum nu ne trădase și nici nu aveam motiv să cred altceva, dar dacă toate astea făceau parte dintr-un plan mai mare? Dacă trebuia sa mor aici, în subteran? Și totuși... putea să-mi facă felul de mii de ori în cabinetul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Corvium! Acum nu te mai poți ascunde. Acceptă! Poți citi mințile celor din jur. Tot ce trebuie e voință, precum cea pe care ai avut-o acum. Se mai calmase. Vocea îi era din nou normală, fără inflexiuni, fără să trădeze sentimente sau emoții. Era din nou stăpân pe sine. Totuși, făcu el, nu chiar atât de puternică. În mințile celor din jurul tău poți să intri cu un simplu "vreau", dar nu te lăsa luat de val. Să nu te pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și, îndreptându-și capul în partea opusă a clasei, își fixă ochii pentru o clipă în locul în care eram eu. Sângele îmi îngheță instantaneu în vene și se decongelă la fel de rapid. Mă văzuse! Oare chiar mă văzuse? De ce nu mă trăda celorlalți? Da, zise acesta entuziasmat că este cineva care îl ajută și care îi face viața mai ușoară. Asemenea abateri de la regulamentul civil, școlar și intersocial nu pot fi tolerate nici măcar când este vorba de crema învățământului nostru. Vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]