40,073 matches
-
memoria generațiilor anterioare și, astfel, le-ar lipsi conștiința unui trecut alcătuit dintr-un șir de strămoși comuni. Rezultatul ar fi unul cu adevărat benefic, căci ar scăpa de obsesia rădăcinilor și de pacostea provocată de nevoia de a înfățișa trecutul în așa fel încît să justifice legitimitatea învingătorilor din prezent. Nu e nevoie de un efort prea mare de imaginație ca să-ți dai seama că o asemenea societate este utopică: e de neînchipuit o lume în care cei vii să
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
granițele căruia autoarea noastră își desfășoară cercetarea antropologică este Europa de Est și fosta URSS, iar scopul ei este punerea în lumină a modului în care amintirea morților poate influența comportamentul oamenilor vii, ajungînd chiar să le modifice conștiința națională, imaginea despre trecutul comun și perspectiva viitorului. }ările asupra cărora Katherine Verdery își apleacă atenția sunt cu precădere Polonia, Ungaria, România și fosta Iugoslavie, lor adăugîndu-li-se, din blocul ex-sovietic, Rusia. Tezele autoarei noastre sunt simple și convingătoare, în ciuda aerului de corectitudine politică ce
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
perenității marilor acte de cultură, de artă. Au fost omagiate câteva dintre marile personalități ale vieții muzicale, regretatul violonist Ion Voicu în compania fiului său, Mădălin Voicu, de asemenea muzicianul Dan Mizrahy într-o nostalgică evocare a marilor evenimente din trecutul vieții noastre muzicale. într-un moment special al serii, compozitorul Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii și Cultelor, i-a înmânat lui Jancy Ordinul "Meritul Cultural în Grad de Comandor" distincție conferită de președintele țării, moment după care întreaga asistentă i-a
Jancy Körössy, sărbătorit la Ateneu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9973_a_11298]
-
și naratologice. Dacă romanul de debut, Vestitorul (1997), era, practic, o rescriere a cronicilor medievale românești din perspectivă postmodernă, următorul Șah orb... (1999) putea fi citit ca o deconstrucție epică aplicată pe o poveste cvasi-contemporană din perspectivă istorică (coborârea în trecut nu este mai mare de douăzeci de ani). În fine, cel mai recent roman, Război ascuns (2005) este o combinație de Pateric și Borges, însiropată bine în ironie postmodernă, care nu seamănă cu nimic din cele scrise până acum de
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
și o anexă conținând trei povești care nu și-au mai găsit locul în structura propriu-zisă a ficțiunii. Totul seamănă cu legumele aflate într-o oală care dă în clocot și care sunt împinse în direcții dintre cele mai neașteptate. Trecutul se combină cu prezentul și viitorul, drumul dintre existența terestră și iad este cât se pare de natural, sfinții coabitează cu dracii, memoria culturală este un dat universal care acționează în toate direcțiile, personajele din secolul al XVIII-lea sunt
Rătăciți în ficțiune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9983_a_11308]
-
și câtă miere ar fi curs pe cărările munților și pe potecile câmpiilor! Incapabili să depășească mitul utopic al comunismului, ei ar da orice să poată controla prezentul cu aceleași mijloace primitive cu care ei sau părinții lor au controlat trecutul înroșit de sângele nevinovaților. Din acest motiv, anticomuniștii sunt mai primejdioși pentru ei decât fasciștii sau admiratorii lui Hitler. Nu i-am văzut dezlănțuindu-se împotriva huliganismelor lui Vadim și nici împotriva neo-legionarismului pe care încearcă să-l construiască acum
Meschinul monopol asupra temelor publice by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9982_a_11307]
-
fiecare revistă occidentală ajunsă în țară cu dificultăți, fiecare spectacol de bun nivel din repertoriul european însemnau pînă la urmă tot atîtea acte de rezistență anti-comunistă și tot atîtea păstrări ale legăturii cu Occidentul diabolizat. Dar marea cultură europeană din trecut? Ea a fost treptat admisă, parcimonios și cu o condiție fermă: aceea de a fi cît mai depărtată în timp, de a evoca societăți fără legătură vizibilă cu societatea contemporană și cu problemele ei acute. Se permitea editarea lui Homer
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
editarea lui Homer ori Shakespeare, dar, pe măsură ce scriitorul se afla mai apropiat în timp, vigilența ideologică sporea în proporție geometrică. Separarea politică a României de Europa, separare pe care politrucii o doreau definitivă, se putea realiza doar prin uitarea unui trecut comun și a unei moșteniri lesne revendicabile. De-a lungul a peste 40 de ani, lupta surdă și îndîrjită dintre conducerea comunistă și zona conștientă a societății românești n-a încetat nici o clipă. Miza era clară: păstrarea ori respingerea valorilor
Întoarcerea fiului gonit by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9980_a_11305]
-
pentru o nobilă misiune. Nu am acum nici eu un răspuns mai de soi, dar cred că trebuie să fi fost ceva în legătură cu cărțile. Mă gândesc la anii copilăriei (tot e la mare modă în literatura română actuală incursiunea în trecutul personal, o modă pe care aș situa-o între Amintiri din copilărie și În căutarea timpului pierdut) și primul lucru pe care îl văd este biblioteca tatei. Înainte chiar de a învăța să citesc eram înfiorat de respect pentru cotoarele
Despre literatură și medicină cu conf. dr. Cătălin Vasilescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9998_a_11323]
-
cronologic a almanahurilor. Ele se duc lejer dintr-un convențional ianuarie până într-un - de asemenea convențional - decembrie. După care par a-și înceta nu numai activitatea, ci și validitatea, luând, temeinic, totul de la-nceput. Cu fiecare nouă etapă anuală, trecutul - în viață și în pagini - pare a se cere inventat și reinventat. Un atare istoricism este, în genere, preferabil cazuisticii structuraliste. Dar nu în forma aceasta, ci lăsând în urmă strictețea delimitărilor calendaristice. Curentele s-au infiltrat și vânturile dogmatice
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
a mai găsit ecoul de care se bucura la începutul anilor '90. În nici una din țările unde s-a tradus cartea n-au mai fost incendiate vitrinele librăriilor și traducătorii n-au mai fost uciși - așa cum s-a întâmplat în trecut. Cu atât mai regretabilă e ieșirea în arenă a Patriarhiei Române, într-o veritabilă încercare de a ațâța ura și de a demonstra că ideea de toleranță le e complet străină înaltelor fețe bisericești de la noi. E aproape sigur că
Versetele patriarhale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8927_a_10252]
-
care precedaseră această foarte substanțială conferință nu fuseseră cu nimic mai prejos: tema din 2004 fusese " Cum s-a făcut teorie literară în România. Moștenirea unei discipline recente" (comunicări ulterior strânse în volumul publicat la Editura Art, intitulat "Explorări în trecutul și în prezentul teoriei literare românești"), iar ediția din 2005 s-a aplecat asupra "locului și rolului teoriei literare în câmpul disciplinelor umaniste". Sub semnul diversitîții În ceea ce privește ediția din acest an, desfășurată în prima zi la Sediul Uniunii Scriitorilor și
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
vălul anonimatului. Orice dubii privind autenticitatea reprezintă, de fapt, un elogiu: îmi atribuie mai multă fantezie decît posed în realitate. Limbă, literatură, critică literară l E bine ca cineva care lucrează cu limba să cunoască nu numai prezentul, dar și trecutul instrumentului său de lucru. l Româna nu este "fiica" latinei, așa cum vițelul este fiul vacii, ci este însăși latina trecută printr-o serie de transformări. l Cartea lui Neagoe Basarab este sincronă cu ideile europene ale timpului, iar pe unele
PERLE... P@RLE... PERLE... by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8952_a_10277]
-
Alexandru s-a produs în sensul exploatării unor simțăminte consacrate. Mai mult decît alți reprezentanți ai valului prim (selectat, instrumentalizat) al generației șaizeciste, cu excepția lui Ion Gheorghe, autorul Infernului discutabil ilustrează instinctiv mișcarea recuperatoare a spiritualității rurale,întoarcerea spre un trecut ocultat de nefastul "realism socialist".E o ofrandă dar și un soi de sacrificiu al poetului care-și subordonează puternicul impuls individualizant viziunii unei colectivități arhaice. Energia, dispoziția rebelă, intransigența trec în contul universului mitic autohton, comunicînd cu arhetipul unui
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
și procesele, de a schimba poziția și de a vorbi de propria plăcere (solitară, câteodată) devine din ce în ce mai mare. Homosexualitatea nu mai este trecută sub tăcere, chiar dacă se vorbește rar despre ea. În materie de sexualitate, evoluția este lentă. Totuși, o dată trecut pragul anului 2000, dezbaterile despre corp și despre sexualitate se intensifică, chiar se politizează. Desigur, orice derapaj, orice exagerare, inclusiv cele asociate funcționării vieții intime, sunt anunțate încă din secolul trecut. Secolul XX a deschis, în deplină cunoștință de cauză
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
în contact cu neamurile cumpătate din Ardeal, deci fără " aparținător"? Și-ar fi închipuit că imensele depozite de dragoste pe care le avusese cândva, că gingașa lui tandrețe se vor revărsa asupra pisicilor, singurele ființe vii din sordidul apartament? Din trecutul scenic al acestui mare actor de teatru îmi reapare și soldatul Pasăre.Tot pe scena națională târgumureșană și tot într-un text scris de DRP (Piticul din grădina de vară), un rol antologic ce rămâne în galeria personajelor sale de
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
luxos cu mobilă bidermeyer, așezat într-un fotoliu imperial, parlamentarul nu-și ascunde scîrba princiară față de cei "care se dau rotunzi"; regizorul, într-un joc al contrastelor, i-a alăturat imaginea Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît despre cei care s-au devotat comunicării cu orice risc a adevărului, toate aceste figuri, cu mici excepții, pîlpîie și se sting pe ecran, impresionant chipul emaciat al Monicăi Lovinescu, sentimentul de dezrădăcinare și inutilitate al
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
și fascina aproape mistic, experiențele moderniste și febrilitatea cu care se căutau noile resurse ale limbajului artistic erau comparabile cu acelea europene. Chiar și fără să ajungă la Paris, dar interesat de acel segment al expresiei care marca ruptura cu trecutul și contesta convențiile obosite, Baba ar fi avut suficient spațiu fizic și moral, dar și suficiente resurse interioare, pentru opțiuni total diferite față de cele pe care le-a făcut. Dar nu problema unui alt climat cultural și a unei alte
Corneliu Baba și lumea central-europeană by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8973_a_10298]
-
perspectivă îngust- pro domo, pe care larghețea cu care Busuioceanu se mișcă printre epoci, națiuni și literaturi n-o poate izbăvi. Nici măcar punerea lui Davidescu la respect. Vorbind, însă, de o nouă religiozitate, care-l are ca profet pe Rilke, trecut, peste curente, în "religioasa umanitate" de găsit, uneori, la Arghezi, Busuioceanu nimerește la țintă. Cum face, de altfel, întotdeauna cînd scrie despre afíni. Și, iarăși, în rafinate, de ajuns lor însele, demonstrații teoretice ale unor lucruri care nu se văd
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
cu atît mai de urmărit, și de pus alături, de exemplu, cu luările de poziție, pe aceleași teme mari, și totdeauna de nedepășit, ale Junimii. Cu o dezamăgitoare, pentru noi, deosebire: Junimea avea tot viitorul în față. Anii '40, doar trecutul.
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
-mi întărească prima impresie. Ion Papuc spunea adevărul. Volumul Litere și filozofie este o antologie alcătuită din principalele eseuri pe care autorul le-a publicat în paginile Convorbirilor literare în ultimii ani. Volumul vine în prelungirea cărții Cu fața spre trecut (Editura Vergiliu, 2005), un fel de soră mai mare și voluminoasă a volumului de față. Ce conține acest nou volum ne spune chiar autorul în prefață: "În felul lor, și demersurile acestea, ca și cele din cartea precedentă, reprezintă, în
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
fără să se bazeze pe adevăruri revelate sau pe autoritatea Bisericii. Al doilea lucru este cel al legitimității. Marea obsesie a unei puteri politice este legitimitatea, adică faptul că este îndreptățită să fie. Dreptul acesta îi e dat de un trecut prin care poate dovedi că a crescut firesc din interiorul comunității pe care o conduce. Or, marea problemă a stîngii românești este că nu are legitimitate în trecutul țării. Ea a venit adusă de Armata Sovietică, a fost îmbrățișată mai
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
că este îndreptățită să fie. Dreptul acesta îi e dat de un trecut prin care poate dovedi că a crescut firesc din interiorul comunității pe care o conduce. Or, marea problemă a stîngii românești este că nu are legitimitate în trecutul țării. Ea a venit adusă de Armata Sovietică, a fost îmbrățișată mai întîi de elementele alogene și apoi a fost alimentată masiv de masa largă a oportuniștilor români. Această succesiune de etape din istoria stîngii nu numai că nu reprezintă
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
noapte... La 30 septembrie 1994, Gelu îmi încredințase un plic pe care scria: "De la Gelu, 30 VII 1994, Cartea tatălui meu Dr. N. G. V. Gologan Brașov, Strada Warthe la nr. 8 A. în plic, o carte: Cercetări privitoare la trecutul comerțului românesc din Brașov - și jos București, 1928. O vreme caietul s-a rătăcit. L-am găsit în octombrie 2007. îl țin la dispoziția familiei. Dar altceva voi să spun. în seara aceleiași zile, petrecută la Brașov, Gelu îmi povestise
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
nu destul de grabnic, ne cufundăm în răul (și urâtul) de lângă noi. Și ne ocupăm de alte cele. Pentru că, nu-i asa?, viața nu ne cere răgaz și, la urma-urmei, n-o să ne pierdem vremea cu lucruri ce aparțin, de regulă, trecutului. Deși acest trecut este al nostru, face parte din identitatea noastră spirituală/ culturală. (Să nu zic na-țională, că acest cuvânt a devenit fie desuet, ba, și suspect, fie, prin repetare demagogică, sleit de substanța lui curată, originară.) Rememorăm (chiar și
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]