5,154 matches
-
în tribuna din Circus Maximus. Îi zâmbi și, hotărându-se într-o clipă, îi spuse că vrea să-i arate corăbiile pe care le construise pe lacul Nemorensis. Domitius Corbulo îl auzi, la fel ca toți ceilalți; și toți fură uimiți. Ea era atât de fascinată, încât nu-i venea să creadă. Ah, spuse dintr-o răsuflare, ducându-și mâna la piept. El îi zâmbi pentru a doua oară, și zâmbetul îi era blând. Îi promise: — Mâine. Toți înțeleseră că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lângă izvor, înconjurat de sălcii - era, în fiecare an, ținta scurtelor sale vacanțe, așa încât plecarea lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul escortei. Uimiți, dar fără să bănuiască nimic, cei doi îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni; nimeni nu observă însă că, în timpul nopții, porniseră la drum și mulți dintre puternicii lui cavaleri germani. Astfel, luându-l pe Lepidus - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convingătoare decât vorbele. Saturninus continua înșiruirea: — Și acel cryptoporticus, cu harta imperiului schimbată după cum a vrut el, o să-l umplem de gunoaie; și acel obeliskos înălțat în Circus Vaticanus - dărâmați-l, legați-l cu funii și doborâți-l... Oamenii comentaseră uimiți lunga călătorie a monumentului aceluia enorm și indescifrabil, ce mersese de-a lungul Nilus-ului, străbătuse Mediterana și apoi urcase pe Tiberis până la poalele colinei Vaticanus. Se adunaseră cu miile, ținându-și respirația, în timp ce funiile umede ridicau încet spre cer stela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trăiești efectiv În această clipă prezentă și-ți dai seama instantaneu cât de Îngrozitor ar fi să nu mai fii. Mă uit la surâsul Giocondei și constat complicitatea imaginii vii cu starea secretă a celui care a creat-o. Ceea ce uimește la Leonardo Da Vinci aste acest strigăt reținut, această stranie preconștiință a existenței, Întrevăzută fulgurant În figurile pictate de el, pe care n-o descoperi la foarte mulți artiști. Tensiunea magică, ce se țese complicitar Între cel ce privește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Azi, corpul meu a dat probe de mare imaginație, galopând dincolo de barierele admise ale cărnii noastre cea de toate zilele; și totuși, nu se poate ca miza cea mai Înaltă să nu aibă deschisă o altă alternativă decât aceea. Mă uimește abandonul total al lui A. În act, Însă mă Înspăimânt brusc numai la bănuiala că se comportă la fel și cu alții; gelozia mea este efectul exacerbării unei posesiuni absolute a ei, de care Îmi imaginez că doar eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției teribile ce o reprezenta pentru noi. Mă uimea probabil excesul formelor carnale, dar nu știu de ce aveam preconcepția că așa trebuie să arate femeia cu care să faci amor pentru prima dată. Câțiva dintre noi aflasem că ea este colega aceea care se f...; de atunci, o urmăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
imagini care mă asaltau vertiginos, venind toate de undeva, din memoria celulei memoriei, În valuri simultane ce se vizualizau instantaneu. N-am Înțeles această voință de vizualizare tiranică a acelor Întâmplări trecute ce erau ale mele (de fapt, fuseseră!); mă uimea pornirea lor de a se face prezente concomitent În amintire. Desigur, În acea clipă teribilă, mi se păreau foarte puține, chiar mă miram cum de trăisem atât de puține Întâmplări semnificative; toate imaginile se puteau comprima Într-o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ar ajunge două-trei ore pe noapte ca să mă refac. (sâmbătă) La Început, A. nu m-a interesat deloc ca femeie; aș putea spune că a fost atât de vicleană să se prezinte În fața mea În ipostaza de... hermafrodit. M-a uimit la ea tranșanța tonului și Înjurătura băiețească, astfel că am considerat-o un fel de camarad, În nici un caz o amantă. Era Îmbrăcată aproape totdeauna În pantaloni de sport și În tunici cât mai largi, care să-i ascundă orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubire nu va fi Întreagă, urmele dureroase ale trecutului nu au Închis Încă rana primei iubiri nefericite. 6 februarie 1962 (marți) Intelectualul are marea proprietate de a se autoobserva. În ceea ce mă privește, această autoanaliză duce la rezultate care mă uimesc. Iată de ce: Înainte, mă duceam la gheață numai pentru a patina, pentru a mă simți plutind sau... eventual, căzând! Figurile care Îmi reușeau Îmi dădeau o satisfacție deosebită, În ele eram eu și munca mea. Eram mândră de mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cornel? 14 octombrie 1962 (duminică) Am citit din Întâmplare ultima observație. Am râs, ca de orice banalitate. Cornel e acuma cu Liliana și Liliana e În spital și el profită de asta pentru a se plimba cu toate damele. Te uimești tu, cea care ai scris Înainte? Eu iubesc acum muntele și un om. Sunt studentă. Sunt mai poetă ca oricând. Și mâine Începe patinoarul. Ce să mai scriu? Că poate nu voi mai ieși Întreagă din sezonul ăsta? Ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
voiam pe Eugen și atât. Mai era cu noi Petrescu, deci În total șase. Fetele n-au avut unde să doarmă, a trebuit să le luăm În cort. Ei bine, de aici a Început. Una din ele, Edith, m-a uimit prin abilitatea ei În cucerirea bărbaților. L-a văzut Întâi pe Eugen. Nu i-a fost greu. Apoi pe Petrescu, dracu’ s-o ia pe mai cine. Mi-a stricat toată dispoziția. Analizându-i arta, văd că ea pornește de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
la un singur bărbat. Cu cât vor fi mai mulți În jurul meu, cu atât voi fi mai stăpână pe mine. Un singur bărbat nu poate decât să mă distrugă, pentru că eu gândesc mai mult decât se cuvine. Petre m-a uimit marți seara. Ca bărbat, mi-a plăcut nespus de mult. Cred că lui Îi voi da plăcerea pe care ceilalți o vor cu siguranță. 13 aprilie 1963 (luni) Nici nu am Început să aplic bine metoda mea nouă În privința dragostei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depășise pe toți la un loc. Gemea, nu putea să vorbească. Dar Luis presupuse că nici cei doi polițiști nu erau mai puțin surprinși. - Cum dracu’ a intrat? întrebă Sellitto, încercând să-și recapete suflul. Bell se mulțumi să clatine uimit din cap. În timp ce Luis punea și a doua pereche de cătușe pe mâinile lui Weir, Sellitto se apropie de Weir. - Ești singur? Sau ai pe cineva afară? - Sunt singur. - Nu mă minți! - Mâinile, îmi rănești mâinile! gemu criminalul. - Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu cumva adoratul Warren avusese o clipă de nebunie și i-l oferise ca pe un dar de ziua ei sau, poate mai probabil, dacă venea din partea vreunei nașe sau naș. —QVC, spuse Stacey misterios. Niciodată nu înceta să mă uimească frecvența cu care fata asta scotea cuvinte sau fraze care pentru mine nu aveau sens. Creierul meu, într-o tentativă disperată de a construi vreun soi de semnificație din cele trei litere aparent aleatorii și fără legătură pe care tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
ales că Ben a cam avut și el toane-n ultima vreme - n-a mai fost băiatul vorbăreț de altădată. Mai e seara vădit ostilă, desigur, care presupun că e necunoscută afară din cercul familiei noastre. De fapt, chiar mă uimește că supraviețuim unor astfel de seri. E extraordinar că o asemenea cantitate de ură nedeclarată (și, uneori, declarată) poate fi schimbată între niște așa-zise persoane dragi, care se trezesc apoi în dimineața următoare și vorbesc despre fulgi de porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
râs ea, mai ai mult până să fii în pericol de a fi „marfă“, cum zici tu. Până și cuvintele pe care le folosești ca să încerci să descrii te scot automat din cadru, din punctul meu de vedere. Am fost uimită să mă trezesc și eu râzând când am apucat mâna care mă mângâia în continuare pe cap. Nu te-obrăznici! i-am spus, sărutându-i dosul palmei neted și alb. Pielea era aproape la fel de fină pe cât mi-o aminteam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
imaginându-mi cum aș arăta eu la cravată neagră, alături de o Stacey sclipitoare la vreo serată. Stacey în rochie de seară lungă și acoperită cu bijuterii constituia o imagine de preț. Mi-am amintit când Judy și cu mine fuseserăm uimiți că eu o ajutasem să-și dea seama de ce cantitate de material are nevoie ca să facă pentru Sally o fustă întreagă decupată dintr-un cerc, pe care să o poarte la o piesă de teatru de la școală. Aha! m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mele. El îi cam scorțos să ieși cu el - și poa’ să-ți taie chefu’. Va trebui să-i zic că ies doar fetele când o scot în oraș, asta e. Chipstead T rebuie să recunosc că sunt în continuare uimit de cât de mult s-a-nviorat Stacey de când a revenit. Am observat cu toții. Pierderea ei în greutate e destul de evidentă acum, și încă mai zâmbește, ba chiar a-nceput să vorbească un pic cu clienții. Mai că nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
eram destul de emoționată când m-am ridicat de pe scaun să răspund. La dracu’! Aș fi fost emoționată dacă știam cine vine, nu? Mama a tras draperiile și-a tras cu ochiu’ afară și arăta - cum se zice? - cam surprinsă și uimită în același timp. Nu, iubita, zice, nu-s prietenii tăi. Cred c-au greșit casa - vrei să te duci să vezi ce vor, Charlie? Nu, mami, mă duc io, am zis. Îi casa noastră, mami, nu a lu’ Charlie. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
m-am întors spre el și-am fost așa surprinsă. Arăta... plin de bucurie. Cu gura căscată. Ca pozele alea cu sfinți și mai știu io ce, pe care mi le trimite mereu Crystal - avea cam aceeași sclipire de fericire uimită pe toată fața. Parcă găsise ceva ce pierduse acum multă vreme. De fapt, m-a făcut să mă cam jenez pentru el - era așa, un fel de revelație, dacă mă-nțelegeți; arăta foarte stupid, ca văru’ meu cu nevoi speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
cărucior nu erau dovezi ale cumpărăturilor făcute la SavaMart. Nici nu mă mir că era speriată: numai atunci când mă văd reflectat în vitrina vreunui magazin sau pe dosul unei linguri, la adăpost, înțeleg ce ciudat am ajuns să arăt. Mă uimește să văd cât de repede am revenit la ceva dintr-un trecut antic, neîmblânzit. Sunt ca o stradă pe care o revendică natura, ale cărei pietre se mișcă din loc și alunecă sub barajul de creștere care vine de dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
departe cu acel vis. Deși nu-și terminase biscuiții și ceaiul, Russell se ghemui cu o pernă în brațe și fu cuprins imediat de un somn profund și odihnitor. Cine putea să doarmă așa? Lucrul ăsta nu înceta s-o uimească pe Leigh. El zicea că i se trage dintr-o copilărie înconjurată de haos, când a învățat să adoarmă în zarva făcută de cei doi părinți, două surori, o bonă care locuia la ei și trei câini gălăgioși. Poate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Malul Stâng, a țipat de bucurie. Nici că era un loc mai nimerit unde să-și înceapă Turneul curvăsărelii 07! Emmy își petrecuse toată săptămâna imaginându-și cum va fi șederea ei la Costes. La o oră de la sosire era uimită de sobrietatea lui, după două ore era intimidată, iar după trei era gata să plece. O fi fost Costes cel mai grozav loc din oraș care merita văzut, dar părea imposibil ca să și stea acolo. Ori ea îmbătrânise rău, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în prima zi din Anul Nou, după o noapte lungă și minunată, în care a băut și a făcut dragoste, să se simtă atât de liniștită și de relaxată? Îl chema Rafi, cam așa ceva, și era un dulce. Emmy fusese uimită să vadă câte lucruri s-au schimbat în cincisprezece ani de când fusese în Israel, dar, din fericire, frumusețea bărbaților de aici nu era unul din ele. La o adică, acum erau și mai adorabili, toți soldații aceia tineri și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ca un dinte de aur În partea din față, din mahon a aparatului de radio. Pe o hartă a Rusiei, Întinsă pe covor, Însemna noua linie defensivă spre care se retrăsese Armata Roșie. Se uita la ea fără speranță, la fel de uimit de măreția Rusiei cum fusese și Jim de camera familiei Frankel. — Hitler va fi la Moscova de Crăciun. Germanii Înaintează mereu. Mama sa stătea la fereastră, Îmbrăcată În costumul ei de Pierrot, privind cerul de decembrie, de culoarea oțelului. Coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]