4,205 matches
-
-i totodată sânii. Simțind că sfârcurile i se Întăresc, Își Înălță capul. — Continuă, te rog..., Îl rugă ea. El Își Îndreptă capul pentru a sta mai confortabil și Îi mângâie clitorisul cu degetul arătător. Buzele mici Începeau să i se umfle. Copleșit de fericire, i le linse cu lăcomie. Christiane scoase un geamăt. Preț de o clipă, Bruno revăzu vulva slabă și zbârcită a mamei lui; apoi amintirea se șterse, continuă să-i maseze clitorisul din ce În ce mai repede, lingându-i buzele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
autodisprețul până la capăt, să contemple toată abjecția burții umflate, a fălcilor, a feselor deja căzute. Apoi stingea toate luminile. Își lipea picioarele, Își Încrucișa mâinile la piept, Își apleca puțin capul Înainte ca să se concentreze mai bine. Inspira Încet, profund, umflându-și la maximum burta grețoasă; apoi expira, la fel de Încet, pronunțând mental o cifră. Toate cifrele erau importante, concentrarea nu trebuia să slăbească nici un moment; dar cele mai importante erau patru, opt și desigur șaisprezece, ultima cifră. Când se va ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
unui dosar de cadre, dar e făcută de oameni și nu de puține ori În Purgatoriu au ajuns dictatori nemiloși, asasini În serie sau funcționari aroganți de la Fisc, În timp ce mulți filantropi sau chiar mecanici auto iscusiți și cinstiți, care nu umflau devizul de reparații, s-au pomenit azvârliți direct În cazanele cu smoală ale Iadului. Trierea se desfășoară la parter. La intrarea În clădire sunt două porți - pe care, asemenea ușilor de toaletă din Întreaga lume, se află două siluete distinctive
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ad-hoc În masă de operații, pentru a constata că toate organele erau intacte și sănătoase, scăldate Însă În aceeași nemișcare observabilă și la exterior. Sângele nu circula prin vene și artere, inima nu bătea, rinichii nu filtrau, plămânii nu se umflau și nu se dezumflau ca niște foale, pancreasul nu... mă rog, nu făcea ceea ce trebuia să facă un pancreas; În rest, totul era perfect. Gustav era sănătos tun. Se Întâmpla doar că omul acesta, cu toate părțile sale componente, Încremenise
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
devenise cea mai bună metodă de publicitate. Într-o zi de vineri, paisprezece cetățeni din Napoli s-au infectat din cauza unei bacterii necunoscute. Nimeni nu știa de unde apăruse aceasta și cum acționa (În afara efectului vădit că persoanei suferinde i se umfla capul de vreo trei-patru ori), dar era extrem de promițătoare În ceea ce privește rezistența la tratament și potențialul de extindere. Ca urmare, În paralel cu efortul generos al laboratoarelor de-a găsi leacuri, În multe companii weekendul a fost dedicat studiilor de piață
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să te-adopte, Însă acum... Îți arde de glume, ha? Să vedem ce-o să mai spui când o să fii la doi metri sub pământ, iar eu o să mă joc cu puicuțele tale. — Tu chiar crezi că Demiurgul o să pună un umflat peltic și chior să joace rolul de detectiv? Grasul s-a agitat, tropăind ușor pe jamboane, iar apoi a ridicat pistolul. — Și unde-o să țintești, Stepa? Unde crezi tu că sunt sau jumătate de metru mai la dreapta, unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fa, Dumnezeu nu bate cu ciomagul!” Cum toți se îmbătaseră, nimănui nu-i mai păsa acum de noi. Ca doi copii nevinovați, am pornit-o peste cîmp cu Ieduț de-a dreptul către gară. Plin de mușuroaie, șesul era mlăștinos. Umflat de sloiuri, un pîrîu se revărsase pe deasupra. Tîrziu după miezul nopții, cu pantalonii sunînd ca niște burlane înghețate, am ajuns la gară. Trecuse însă și ultimul tren. Între a petrece noaptea într-o sală de așteptare fără sobă, cu ușa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de manevră pentru politicieni. Dă-le haleală, nu scaune în parlament. E specie fără tradiție, care o să dispară. Nu flutura unor dobitoace steagul. Orăscu călca cu pași de ostaș din regimentele de gardă. Verzui, raglanul său părea o pelerină aristocratic umflată de vînt; sclipea de parcă ar fi avut solzi. Dintr-un fund de gang, un individ se repezi deodată către noi. Smulgîndu-și basca de pe cap, i-o întinse lui Orăscu cu gest teatral și scrîșni răgușit: - Maestre, v-o las în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pînă atunci la ea. Îmi păru banală ca orice altă fată. Aveam o slăbiciune pentru blonde. Oxigenîndu-se, Patricia exagera această însușire. Coloarea aurie îi punea în valoare trăsăturile fugoase dar și transparența epidermei, în vreme ce un fel de dulceață avidă îi umfla buzele și sînii neastîmpărați. Ca o cascadă de izvor, trupul fetei părea unduitor. Pentru a-și admira pulpele, o inocență vinovată o făcea să-și răsucească capul la spate. Pe culoarul unde mișunau studenții, Patricia rezema în fiecare zi fereastra
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți răsfoirăm caietele. Amîndoi am fumat o țigară proastă; ni se părea că viciul acesta ne apropie mai tare. Cochetă și totodată sinceră, purtarea fetei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Vicele se întoarse radios și-mi dădu voie să fumez. Scoase și el un pachet de Naționale. I-am mulțumit, deoarece nu fumam decît rareori. Probabil instituțiile unde fusese expediat Octav nu erau departe, căci țiganii se înființară numaidecît. Unul umflă burduful la acordeon în timp ce vicele se destinse. - Ce ne cînți tu, albăstruiule? - Halunelu’, să trăiți! - Lasă, bă, „Alunelu”, tu să-mi cînți mie „Cocoșel cu două creste”. - Cîntecu’ dumneavoastră, se bucură țiganul cu gura albă. Vioristul făcu semn din arcuș
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
i de mirare, că doar mereu cară după ea mizeria asta de acasă, ca un magnet. Odată, pe când era copil, Anna a observat‑o pe mămica în cadă. Contrar obiceiurilor ei, mama purta atunci niște chiloți albi vechi, care se umflaseră în apă ca o pânză de corabie. Aveau niște pete roșii pe ei. Dezgustător. Un asemenea corp este o anexă perisabilă a omului și nicidecum cel mai important lucru, cu toate că poți cumpăra atâtea chestii pe care să le introduci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dreapta. Tati era să se scape în pantaloni, din fericire a reușit să se țină. Dar are o nevoie urgentă, de la bere i se trage. Rainer, care‑i încă foarte slăbit din cauza intențiilor lui criminale, trebuie să‑și târască tatăl umflat de bere la marginea pădurii, unde acesta vrea să se pișe. Drept pedeapsă și răzbunare, insistă ca băiatul să‑l sprijine în tot timpul ăsta și să‑i admire sula cât e de mare. Dar cât de mare e, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ei într‑un mediu ostil. Iubirea ei a fost respinsă astăzi cu răutate, ca și iubirea lui Rainer, de altfel, ceea ce a provocat în sufletul gemenilor o fisură care cu greu se va mai putea lipi sau chitui. Durerea se umflă la capacitate maximă și dă pe dinafară, în momentul în care tramvaiul mirosind a oameni mediocri și nesuferiți îi primește din nou pe cei doi în trupul său care e asemenea pântecului matern, din care sugarul vrea întotdeauna să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Și n-ar fi stricat și niște pliante cu instrucțiuni de folosire. Mie, cel puțin, nu mi-ar fi stricat. Scriu golănește! Sulă bleagă, ți-ar fi plăcut să te și porți așa. Să te ridici În picioare, cu prohabul umflat de o erecție zdravănă, să te Îndrepți spre tipă și să-i spui vreo porcărie. La care ea n-ar răspunde În nici un fel, fiindcă nu-i decât o târfă, iar tu În dimineața asta nu arăți prea prosper, cu tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ce tâmpenii spune, Cătă simte că se sfârșește pe picioare. Pe frunte i se adună broboane de sudoare, simte că În stomac i se zbate un bolovan. E normal, Își spune, nu mănânc nimic, beau Pepsi și fumez. Bolovanul se umflă, Îi umple pântecele. Cătă simte că explodează. Și chiar o face. Trage un pârț răsunător, de se oprește pendula-n perete. Ori, mai degrabă, orologiul catedralei catolice. Dar totuși mai bine pendula, ca să fie ca-n Svejk. Fiindcă lui Ungureanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vine să Încerc un accent de ucrainean. Renunț: - Adelin zice c-a așteptat destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
a Învățat să stea În fund, se uită la mine, peste mine, pierdut, fericit. Coboară În sfârșit mâna, se plesnește peste genunchi de câteva ori, apoi se liniștește, Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt tăcerea. Își duce palma la ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fapt nimeni nu privește Într-acolo, spre sicriu. Plângem ca să ne ferim privirile. Nu știu să spun cum Îi stătea Andreei moartă. * Vedeam deja ceață În fața ochilor. De-abia l-am putut dibui pe Pârvu atunci când a intrat pe ușă, umflat și el, acoperind-o pe Cristina, cea care-i deschisese ușa apartamentului și care acum Încerca să ne semnalizeze uimirea ei neputincioasă. - Salut, băieți. De data asta grav, aproape timid. Îi lăsăm câteva secunde ca să se intimideze și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
anume rezervat, se așază. Vocea afumată și caldă ronțăie lent cuvintele. Pare ușor obosit. Tenul pământiu, buzele albicioase. Dar ochii sunt iuți ; își trece palma mare peste părul rămas doar la tâmple și pe fruntea înaltă, umedă. Degetul mic e umflat de-un inel cu piatră ovală, bombată, verde- putred. Nasul acvilin, subțire, dar bărbătesc, stilizează figura... Ciocnim al treilea rând. Regizorul devine taciturn, Balaurul bubuie întrebări provocatoare, autoritar și suspicios. N-ai dreptate, intervine conciliant sărbătoritul. Revo luția ar fi
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adevărată. Dacă avea un copil, poate că... scâncesc, neauzit. S-a rupt de familia înstărită. Cu legături și în... și în... Nu sunt deloc convins că asta a avantajat-o. Dimpotrivă. Au ținut-o zile întregi în picioare. Picioarele se umflau, se revărsau peste pantofi. Nu mai putea să se descalțe. Zăcea rănită, fără somn, până reîncepea chinul. Am cunoscut un văr al doamnei Hariga. Directorul liceului meu, susură eleva. Glasul timid intimidează ; urmează o tăcere grea, lățită. Micuța își alungește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ore pe zi. Programul s-a diversificat. Ați fost ținută în ploaie, afară, trei ore în picioare. Apoi câte două ore, zilnic, în poziție de drepți, într-un cerc trasat cu creta, diametrul unei mingi de baschet. Vi s-au umflat picioarele. Aveți picioare cam groase, am auzit. S-au revărsat peste pantofi, ca o cocă. N- ați mai putut scoate pantofii. — Ați găsit o dată, poate de două ori, șoareci, noaptea în pat. Un fel de pat. Un sicriu îngust, cât
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
feroce, să știi... un adversar care te onorează. Ai să înțelegi mai târziu. Camera intra într-o beznă tot mai compactă. Nu se distingea nimic, doar traiectul întortocheat al cuvintelor, vocea îngroșată de băutură, răgușită, sticloasă, umedă, înotând în strănuturi, umflându-se, umplând aerul, rupându-se, brusc, stinsă, ca un balon subțire, atins de dunga unei lame. N-ar fi meritat să-l asculte. Pregătirile, aceste ultime zile de îmblânzire, mâncarea de dimineață și de la prânz, apoi șocul întâlnirii care nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un unchi, iepuraș cabotin și naiv ? Gata să spună, într-o clipă de amiciție sau de răutate, tot ce știa ? Lăsând impresia că umflă artificial poveștile, ca un lăudăros ? În realitate, nu se dezvăluia decât prea puțin. Lansa doar niște informații-spion, ca niște sonde. Stupefiantă istoria arestării deținutei, împiedicarea ei de a ajunge la timp la întâlnire ! Varianta prezentată de dânsul se dovedea, surprinzător
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cafea apoasă, zaharisită. Mestecă îndelung zațul de pe fundul ceștii până ce gura îi deveni neagră, amară. Nu se mai importa cafea ! Pe piața neagră, kilogramul costa jumătate de salariu. Surogatul ăsta grețos ? Din orz... „Înlocuitor“ pentru o lume de înlocuitori. Autobuzul umflat de trupuri se legăna, somnolent. Cupola de sticlă a gării, gâfâit, guri dezlănțuite. A.P. se strecură până la una din cozile lent mișcătoare, ajunse în dreptul unui grilaj gri, citi deasupra cuștii : BAGAJE. Avansă, valiza îi fusese smulsă de o mână grea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]