4,070 matches
-
Preda cazuri paradigmatice în ultimele abordări, nu mai puțin prin tenta lor morală diferită chestiunea e una dintre cele mai delicate. Nimeni dintre cei ce se implică în analiza de ultimă oră nu contestă valoarea intrinsecă a vocației lor romanești, valențele strategice narative ale construcției, originalitatea indubitabilă. Ceea ce interesează, după atîta vreme de la scrierea operei, nu e atît derapajul fățiș sau fardat înspre o dictatură care-i curta cu leninistă perfidie, cît alterarea valorii în sine, prin silnica împăcare a unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de reconfirmare a victoriilor în numele credinței (linia constantiniană), pe continuitate (motivul cetății asediate fără succes) și pe apartenență (motivul tradiției) la un grup etnic sudat religios și cu o moștenire nobilă. Dat fiind că au creat o mitologie medievală cu valențe istorice și au menținut-o (mai mult în formele oralității) pe structurile precreștine ale arhetipalului, dar cu motivații religioase, românii transformă imaginarul într-o formulă a rezistenței ortodoxe, culturale și identitare. Celebra și funcționala dihotomie occidentală natură-cultură (altfel spus, sat-oraș
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ca un cavaler al crucii în lupta contra otomanilor. Numit, la rându-i, de către Scaunul Pontifical, "atlet al lui Christos", este, în scrisorile trimise puterilor europene, și autorul jurământului de credință și de jertfă de sine pentru legea creștină, cu valențe aproape mitice − considerat de aceea extrem de sugestiv și de Eliade (Meșterul Manole 30-31). Ștefan nu dorea să realizeze prin programul său o preluare pasivă a moștenirii bizantine, ci viza chiar refacerea imperiului creștin din orient și, de aceea, reluarea concertată
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Minee și Sinaxare. Atitudinea exemplară a unora dintre domnii români, așa cum este ea mărturisită de realizările lor cultural-religioase și de textele istoriografice, a dus la analogia cu faptele marilor mărturisitori ai credinței, iar sacrificiul lor, motivat ideologic, a căpătat o valență sacră în imaginarul colectiv. Vocația eroică manifestată în spațiul vieții laice răspunde prin această alăturare hagiografiilor în care portretele de sfinți depășesc, prin dinamismul descrierii, canonul literar sau pe cel figurativ al picturii bizantine. Portretul lui Ștefan, realizat de Vasile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sacrificiu și încredere în sine.Așa îl mențin veșnic în culoare vie, în plină formă, eu simțindu-i sufletul diafan de mulțumire. Sufletul a fost descris și omagiat în multe poezii ale lui Nichita Stănescu, care găsește întotdeauna coeficientul și valența de cer mare. Acest mare poet a scris din suflet și pentru suflet. Este cu adevărat miraculos și foarte interesant. Sentimentele cele mai alese au colorat hârtia și au străbătut inimile noastre: Suflet, tu , magnifică prinsoare, Cuprins de mrejele destinului
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
etacul / meu de dor și de singurătate. / Vreau în luptă să mă mistui. Poate / voi găsi, pe treapta triumfală, / zborul vast, minunile și leacul.” Lirica sa dă expresie întoarcerii spre sine a ființei ce renaște. Urmând calea christică, poetul redescoperă „valențele de lumină lină ale cuvântului” (Vasile Posteucă): „Cu obraji de ceară, / tot privind în sus, / am intrat spre seară / calfă la Iisus. // Izbăvit de vină, / n-ai dori să fii, / suflete, lumină, steag de bucurii, / ciutură, să-ncapă / un crâmpei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
și de dinamica proceselor ce au loc în spațiul politico-geografic arabofon și care conferă alura și profilul funcțional al diferitelor unități teritoriale. Așadar, principiul funcționalității este responsabil de obligația noastră de a identifica ansamburi politicogeografice specializate funcțional, care îndeplinesc diferite valențe geopolitice ori strategico-teritoriale. Este cazul arealelor definite pe baza valorii indicelui de potențial geopolitic, ca arii-pivot cu valențe de locuri centrale în plan regional, precum ansamblul saudito-egiptean și arii periferce cu caracter marginal, precum aria arabofonă mixtă din Cornul Africii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
al diferitelor unități teritoriale. Așadar, principiul funcționalității este responsabil de obligația noastră de a identifica ansamburi politicogeografice specializate funcțional, care îndeplinesc diferite valențe geopolitice ori strategico-teritoriale. Este cazul arealelor definite pe baza valorii indicelui de potențial geopolitic, ca arii-pivot cu valențe de locuri centrale în plan regional, precum ansamblul saudito-egiptean și arii periferce cu caracter marginal, precum aria arabofonă mixtă din Cornul Africii sau arii periferice intermediare, după modelul arealului arabo mediteraneean de pe bordura nordică a Africii (vezi Cap. 3.3
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
de transport (Somalia, Comore, Sahara Occidentală) - vezi Tabelul nr. 79 și fig. 123 de la Cap. 4.1.1.7. Potențialul infrastructurilor critice de transport - un desen spațial al clivajelor teritoriale. - atributele teritoriale date de valoarea indicelui potențialului militar evidențiază spații cu valențe de putere militară regională (valoarea indicelui peste 10 - Egipt unica putere militară regională din lumea arabă) și spații cu potențial militar de importanță locală (toate celelalte state arabofone, dintre care se detașează totuși cu o valoare a indicelui între 5-10
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3054]
-
mai mult de un individ din 8 cu vârsta peste 75 de ani prezentând valvulopatie moderată sau severă (1). Studiile au folosit diferite criterii de vârstă pentru a defini adulții vârstnici. Deși nu există studii mari populaționale referitoare la pre - valența bolilor cardiace valvulare, câteva studii au oferit date importante despre prevalența bolilor valvulare, stratificată în funcție de vârstă. Stenoza aortică, regurgitarea mitrală organică și funcțională (ischemică) și regurgitarea tricuspidiană sunt cele mai frecvente boli valvulare la adulții vârstnici. Obstrucția tractului de ejecție
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Camelia Diaconu, Daniel Bartoș () [Corola-publishinghouse/Science/91939_a_92434]
-
de caractere, om de o înaltă sensibilitate umană, toate acestea scrise cu majuscule ne-a lăsat o moștenire științifică și un model de lucru de înaltă valoare cu influență profundă asupra tuturor celor cu care a colaborat, de ale căror valențe devenim din ce în ce mai conștienți odată cu trecerea timpului. Nu putem să nu relatăm cuvântarea ținută în anul 1995 la înmormântarea profesorului Pirozynski, de către profesorul de medicină legală Gheorghe Scripcaru, prietenul și colaboratorul său de o viață: "Moartea, acest teritoriu al tuturor, a
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
prototipic, argumentele verbului fiind marcate gramatical, pe baza funcției pe care o au (A, S, O), funcție determinată de semantica verbului. Relațiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică și marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcționează conform principiului valențelor și al operațiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valențelor și alte operații sintactice sunt determinate de doi factori: utilizarea neprototipică a unui verb și necesitatea creării unui pivot sintactic (vezi infra, 3.2.) pentru operațiile de coordonare și de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
care o au (A, S, O), funcție determinată de semantica verbului. Relațiile sintactice au un rol crucial, intermediind între semantică și marcarea gramaticală. Limbile de tip (a) funcționează conform principiului valențelor și al operațiilor sintactice (pasivizare, antipasivizare, încorporarea nominalelor). Reducerea valențelor și alte operații sintactice sunt determinate de doi factori: utilizarea neprototipică a unui verb și necesitatea creării unui pivot sintactic (vezi infra, 3.2.) pentru operațiile de coordonare și de subordonare. Alături de limbi precum ciukotă, mam, engleză etc., româna se
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
morfologic Marantz (1991) abandonează noțiunea de Caz abstract, în favoarea celei de caz morfologic: orice NP trebuie să primească un afix morfologic. Autorul propune următoarea ierarhie a realizărilor cazuale: a. caz lexical guvernat b. caz dependent (Ac. sau Erg., dependent de valența verbală) c. caz sensibil la context (Nom., Gen.) d. altele Ierarhia disjunctivă a realizărilor cazuale (Marantz 1991) Conform acestei ierarhii, ergativul este un caz dependent atribuit subiectului (coocurent cu obiectul), iar acuzativul este un caz dependent atribuit obiectului (coocurent cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a unei limbi, care poate fi acuzativă sau ergativă. Lazard (1998: 77) reia o idee exprimată anterior: existența a două scale de tranzitivitate, una fiind determinată de variația de actanță (schimbarea de construcție, cu același verb), cealaltă de diferența de valență (diferența între construcții cu verbe diferite). Între cele două scale de tranzitivitate propuse de Lazard și cele două tipuri de partiție stabilite de Creissels (vezi supra, 5.2.) se poate stabili o relație de corespondență. Faptul că noțiunea de tranzitivitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cazul), dar nu există pasive impersonale tranzitive: din cauza Blocării Cazului acuzativ; inacuzativele funcționează ca pasivele asimetrice. Regula este o alegere parametrică. Analizând raportul dintre relațiile tematice și Caz, Reinhart (1996: 47) ajunge la concluzia că acuzativul este o marcă de valență care arată că verbul ia două argumente sintactice. Operația de saturare (vezi infra, 5.3.3.2.) care se aplică în cazul pasivului nu poate afecta Cazul acuzativ în Lexicon: saturarea nu elimină un rol, verbul rămânând cu două locuri
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Chomsky (1981), susține că pasivul absoarbe Cazul acuzativ, și nu absoarbe rolul tematic extern, așa cum au susținut Baker, Johnson și Roberts (1989)37. Toate limbile trebuie să marcheze cumva morfologia pasivă. Reinhart (1996: 49) arată că, spre deosebire de saturare, reducerea "reduce" valențele verbului. Toate operațiile lexicale au efect unic: imposibilitatea verificării Cazului de către DP. În limbile analizate de autoare, Cazul relevant este întotdeauna acuzativul. Reinhart (1996: 49) aplică Generalizarea lui Burzio la operațiile lexicale: Dacă o operație lexicală se aplică unui verb
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
are atât aspecte pozitive (există o sursă gramaticală generalizată pentru agentivitate și pentru cauzalitate, în afară de sensul lexical inerent al anumitor verbe; nivelul la care acționează agentivitatea opțională este structura argumentală, nu structura propoziției), cât și aspecte negative (legătura cu creșterea valenței sau cu selecția și atribuirea/verificarea rolurilor tematice). Pentru a explica diferența dintre tiparul pasiv și cel inacuzativ, Embick (2004a: 140) introduce în teoria scindării proiecției VP trăsătura semantică AG, care are proprietățile propuse de Kratzer. v conține trăsături interpretabile
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de stare este nespecificat; membrul tranzitiv are sens perfectiv, iar cel tranzitiv, sens progresiv. Matsuzaki (2001: 11) arată că, în sens larg, alternanța ergativă aparține macrocategoriei intitulate alternanțe de diateză, alături de alternanța locativă și alternanța dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu by 'de (către)' din construcțiile pasive; ● regula celui mai înalt argument: interpretează opțional cel mai înalt argument ca fiind agentiv (dovada aplicării acestei reguli este existența pasivului); (g) agentivitatea poate fi adăugată unui verb fără a crește numărul de valențe; (h) rolul Agent este flexibil de la verb la verb și de la o limbă la alta. 5.2.7. Van Hout (2004: 62) susține că alternanța argumentală/cauzativă apare ca urmare a faptului că telicitatea impune proiecția obiectului direct. Autoarea preia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a se opri' poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent în valența verbului și identifică trei subtipuri: cauzativizare ascunsă, agentivizare, tranzitivizare. La Kittilä (2009: 70), cauzativizarea este o primitivă lingvistică. Autorul observă că toate limbile au o anumită modalitate formală de a semnala faptul că un Agent sau un Cauzator extern este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
internă sau externă, C este operatorul cauzativ, iar α este un predicat abstract cu un singur loc. C(α) este realizat uneori ca verb tranzitiv, alteori nu. Argumentele aduse de Chierchia (2004: 40−45) în sprijinul acestei soluții sunt: (a) valența instabilă a verbelor inacuzative − conform lui C. Rosen (c. p.), spre deosebire de inergative, inacuzativele tind să oscileze între comportamentul tranzitiv și cel intranzitiv, atât diacronic, cât și dialectal fiind înregistrare utilizări tranzitive ale verbelor morire 'a muri', ribellare 'a se răzvrăti
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și dialectal fiind înregistrare utilizări tranzitive ale verbelor morire 'a muri', ribellare 'a se răzvrăti', suicidarsi 'a se sinucide'; dacă aceste inacuzative ar fi listate în Lexicon ca lipsindu-le argumentul intern, nu ar exista motive să suporte schimbările de valență mult mai ușor decât inergativele; (b) morfologia reflexivă, specifică unei clase largi de verbe inacuzative, sprijină ideea că inacuzativele reprezintă reflexivizări de tip special ale unor forme cauzative tranzitive; în unele situații, reflexivul este încorporat lexical în forma verbului, fără
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai unei perechi de roluri tematice libere, dintre care unul e extern. Reflexivele și inacuzativele pot avea aceeași morfologie pentru că sunt rezultatul aceleiași operații derivative (reducere), dar nu au aceeași structură argumentală. Reinhart și Siloni (2005) numesc operațiile care afectează valența unui predicat operații de aritate. Aceste operații sunt universale, dar nivelul la care se aplică este o alegere parametrică: (a) Lexicon: ebraică, engleză, rusă, maghiară, neerlandeză; (b) Sintaxă: limbile romanice, sârbo-croată, cehă, greacă, germană. Aceste operații sunt: reflexivizarea, expletivizarea (decauzativizarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
legându-l de rolul tematic extern și blocând astfel așezarea sa în poziția obiectului. Autoarele propun următorul parametru: Parametrul Lex−Syn: GU permite operațiilor de aritate să acționeze în Lexicon și în Sintaxă. Operațiile de aritate prin care se reduce valența au întotdeauna efectul de a suprima realizarea sintactică a unui rol tematic al verbului. În cazul pasivului, argumentul suprimat este încă disponibil semantic, de aceea, pasivul poate apărea cu Instrument, care, de obicei, este legitimat numai dacă Agentul este disponibil
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]