15,959 matches
-
m-a făcut să mă gîndesc la Audrey Hepburn În Roman Holiday. Trecerile mele prin strada Binefacerii nu mă Împiedicau să rămîn un catolic fervent. Nu țineam să am necazuri povestindu-i unui preot că niște animatoare mă masturbau - un verb pe care nu l-aș fi folosit niciodată la vremea aceea - și am fost salvat de gramatică. De obicei, spuneam: „Mă acuz că m-am masturbat“, inventam o cifră plauzibilă - de cinci ori, de pildă - și totul se oprea aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Lindei Darnell sau Belindei Lee, dar diverșii preoți cărora le ceream absolvirea de păcate nu și-au dat seama de nimic și au luat-o drept un lapsus („am fost... pardon, m-am...“), rezultatul unui savant dozaj Între folosirea unui verb auxiliary și a unui reflexiv. Între 1958 și 1961, anul ultimei mele șederi Într-un confesional, etapă obligatorie În ajunul unei căsătorii religioase, e posibil să fi conjugat verbul „a se masturba“ În mai multe biserici europene - călătorim Întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
fost... pardon, m-am...“), rezultatul unui savant dozaj Între folosirea unui verb auxiliary și a unui reflexiv. Între 1958 și 1961, anul ultimei mele șederi Într-un confesional, etapă obligatorie În ajunul unei căsătorii religioase, e posibil să fi conjugat verbul „a se masturba“ În mai multe biserici europene - călătorim Întotdeauna cu sexul după noi - și, dacă eram departe de a simți căința dorită, Îmi spuneam că voi avea tot timpul să sufăr pînă la capăt consecințele penibile ale păcatelor mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
are marele dezavantaj, pentru cine se descoperă atins de această infirmitate psihică, de a fi situată Între două piețe. Între aceste două piețe, care se numesc În grecește „agora“, un agorafob se simțea ca un șoarece prins În cursă. Frumosul verb „agorazô“, pe care-l găsim la Tucdide, Herodot, Xenofon sau Aristofan și pe care eu Îl traduceam cu cîțiva ani În urmă, potrivit contextului, prin „hoinăresc prin piața publică“ sau „mă duc la piață după cumpărături“, nu mi se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
angajat În show-ul Weyergraf Follies, jucam rolul fiului! Nu mă mai simțeam În stare să suport de unul singur modul ăsta al tatei de a-mi defini viitorul și, Întru cîtva, de a mi-l dicta. Mă Îneca sub verbe la imperativ - lava fiebinte a iubirii lui -, iar cînd nu erau la imperativ, erau la viitor, ca Iisus adresîndu-se apostolilor la Cina cea de taină: „Veți face aceasta spre pomenirea mea“. Tata scria: „În ziua În care fiul va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dimineață... Nu voiam să plîng În fața Tinei, care Îmi spunea: „Vrei să stau cu tine?“. I-am cerut să mă lase singur. Din prag, mi-a spus că va veni la Înmormîntare. Cuvîntul „Înmormîntare“ era Încă și mai crud decît verbul „a muri“. Am Închis ușa la loc și m-am Întors În cameră. Am avut puterea să-mi pun o pereche de șosete curate și să-mi Înnod șireturile de la pantofi, spunîndu-mi: „E bine, e foarte bine, trebuie ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scena 2. Plajă pe care Aliații au construit un port artificial În iunie 1944, În timpul debarcării În Normandia (n.r.) Mostră de perpetuare În literatura de specialitate (inerție? ignoranță?) a unei erori de traducere deja consacrate: expresia care constituie (cu elipsa verbului) titlul celebrului film, faire les quatre cents coups semnifică “a-ți face de cap, a o duce tot Într-un chef“. (n.t.) Pe baza experienței intime și profunde a mariajului, Franz Weyergraf a scris aceste cărți despre fericirea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca și cum cunoașterea de sine n-ar fi a cincea și cea mai dificilă operație din aritmeticile umane, le spunem celor abulici, Dacă vrei, poți, de parcă realitățile bestiale ale lumii nu s-ar amuza în fiecare zi inversând poziția relativă a verbelor, le spunem nehotărâților, Începe cu începutul, ca și cum începutul ar fi capătul vizibil al unui fir răsucit stângaci de care ar fi de ajuns să tragem și să tot tragem până ajungem la capătul celălalt, de parcă între unul și altul am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
violentă când ușa va fi deschisă, așteptându-și apoi, triumfător, stăpânul afară. Ușa s-a deschis numai după alte îmbrățișări și alte sărutări, alte cuvinte murmurate, totuși femeia îl ținea cu fermitate, în timp ce spunea, Rămâi, rămâi, așa sunt vorbele, același verb care fusese incapabil să-l rețină pe Cipriano Algor nu-l lăsa acum pe Găsit să scape. Ușa se închise, separă animalul de stăpânul lui, dar, așa sunt sentimentele, angoasa abandonului unuia nu putea, cel puțin în acest moment, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
anume e metateza? În loc de „lună“ zici „nulă“. Și În loc de „soare“ poți să zici „roase“. Asta-i Temurah. Vocabularul spune că metathesis Înseamnă „dislocare“, „mutare“. Iar metastasis Înseamnă „mutare și dislocare“. Ce stupide sunt dicționarele. Rădăcina e aceeași, fie că-i verbul metatithemi, fie că-i verbul methistemi. Dar metatithemi vrea să spună „pun În mijloc, transport, transfer, pun În loc de, abrog o lege, schimb sensul“. Iar metisthemi? Păi e același lucru, „transport, permut, transpun, schimb opinia comună, Îmi ies din minți“. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zici „nulă“. Și În loc de „soare“ poți să zici „roase“. Asta-i Temurah. Vocabularul spune că metathesis Înseamnă „dislocare“, „mutare“. Iar metastasis Înseamnă „mutare și dislocare“. Ce stupide sunt dicționarele. Rădăcina e aceeași, fie că-i verbul metatithemi, fie că-i verbul methistemi. Dar metatithemi vrea să spună „pun În mijloc, transport, transfer, pun În loc de, abrog o lege, schimb sensul“. Iar metisthemi? Păi e același lucru, „transport, permut, transpun, schimb opinia comună, Îmi ies din minți“. Noi, și oricine caută un sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lesă. Poftim? — Vorbeai singur. Ăsta e primul semn de nebunie, așa se spune. — Și al doilea trebuie să fie să porți patine cu rotile fioroase și să chiulești de la școală. — Role, îl corectă junele. Și nu chiulesc. Recapitulez. Repet conjugarea verbelor în franceză în timp ce mă dau cu rolele. — Poate îmi faci și mie o demonstrație. Spune-mi, de ce toți ceilalți băieți poartă chestiile astea - atinse șapca băiatului - cu fața în spate și tu nu? — Doar nătărăii le poartă așa. — Am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Sîntem - după cum s-a mai arătat - în proximitatea teoriilor despre poezia pură ale abatelui Brémond și a concepției lui Benedetto Croce despre lirism; este discutabil însă că o propoziție precum: „Poemul e rezultanta tuturor artelor: muzica, plastica, literatura, - sunetul, materia, verbul - se rezolvă în poezie” ar trimite doar la sincretismul wagneriano-simbolist, cum afirmă în competenta sa monografie Simion Mioc. Există un întreg complex postromantic - din care fac parte și unele avangarde istorice - care așază poemul în centrul tuturor artelor și cultivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernă în exil“. Prezentarea istorică lasă să transpară simpatia pentru idealismul revoluționar: „Înainte de războiu literatura modernă ungară se grupa în jurul revistei „Nyugat“ (Orient — de fapt, Occident, n.n.) la Oradia Mare. Cel mai reprezentativ poet al mișcărei era Ady Endre cu verbul vehement și o putere de expresie cosmică. După 1914, întreaga literatură ungară părea desrădăcinată. Atunci prima voce o luă mișcarea Tett, al cărei director era Ludwig Kassak. Puternic învrăjbită cu evenimentele politice de atunci, revista lor a fost confiscată. Cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mecanice după Marinetti și Cangiulio cu decoruri și înscenări de Prampolini Depero cu un succes formidabil”; o alta semnalează La Mascherata degli impotenti de Vasari, „suită de scenete, foarte teatrale, cari nu exclud subtilitatea observației și valoarea plastică a verbului, pe un fond de ironie acerbă”. „Romanele” concentrate ale lui Léon Pierre Quint (Déchéances aimables) sînt apreciate în ocurență cu minimalismul eficient al pieselor futuriste: „Nu demult, futuriștii au reprezentat drame și comedii cari durau cinci minute. Cu toată această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
academist percepe cel mai acut abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abaterile moderne de la idealul perfecțiunii armonice, al „sănătății” organice, al unității și clarității formelor. Capitolul despre poetica anarhică identifică drept erezii „adjectivismul paradoxal și inestetic”, metaforismul excesiv, predilecția pentru metafora decorativă în detrimentul celei organice, eliminarea verbului în favoarea substantivului, predilecția pentru verbul la infinitiv și pentru numeral, „interjecții onomatopoetice”. „Disoluția gîndirii” - scopul poeților anarhici - „începe cu disoluția sintaxei” și cu „incoherența ca postulat artistic”, scrie Const. I. Emilian, care sancționează astfel eliptismul („rejetul sintactic”) și deplînge „suprimarea rimei și mai ales a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu prietenii lui. — Ce-ați mâncat? întrebă Shizu. S-a uitat implorator la Takamori, fiindu-i teamă că musafirul n-o să înțeleagă ce-a spus. — Mamă, nu mai folosi cuvinte atât de dificile. Shizu folosise cea mai politicoasă formă a verbului „a mânca“. Dacă folosești cuvinte simple și cu pauză între ele, o să te înțeleagă. Sfatul lui Takamori se adresa tuturor. — Gaston, de-acum încolo o să-ți spunem Gas. Gaston e prea greu. — Bine, înțeleg. — Gas, ce-ai mâncat la „Bujorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu reprezentam un pericol ca tine. Și tocmai pentru că sufletul meu era închircit de frică, te-am admirat de-a lungul polemicii tale cu iezuiții. M-au încîntat inteligența și verbul tău mușcător. Mă simțeam, cumva, răzbunat, prin orgoliul tău, pentru toate umilințele pe care le-am îndurat fără să zic nimic Ce orgoliu frumos aveai atunci, Galilei! Erai viclean ca o vulpe și agil ca un tigru. Știai să faci
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e cea care cumpără me-mereu covrigi de la, știi tu, de la colț. Fata aia, ș-știi tu, cam mică. Mai vorbim atunci. Acum realizez cât de tare mă enerva acest ”știi” spus de Niscor. Era oare posibilă vreo replică fără acel verb? Iar răspunsul vine: Nu. Mă uitam după prietenul meu cum își găsește logodnica și-o sărută... cam șchiopătat. În acel moment, în imaginația mea, mă aflam și eu lângă o logodnică iubitoare care să-mi aranjeze cravata și să-mi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bază axa drumului inițiatic, prezentându se progresiv etapele cunoașterii ce-l vor duce spre accederea la principiile axiologice ale vieții. Formula tipică specifică începutului, “a fost odată ca niciodată”, este înlocuită de una particulară “era odată”, sintagmă în care imperfectul verbului ființării, “erau”, sugerează ideea de iterativitate. Făcând apel la un timp verbal al narării, care devine echivalentul transpunerii în “illo tempore”, și corelându-l cu adverbul de timp “odată” și cu indicele localizării acțiunii “într-un sat”, instanțele narative sunt plasate
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
de automobil etc.). Rebranduirea constă În reexaminarea brandului cu scopul updatării sale, și este necesară atunci cînd un anume brand suferă o depreciere a imaginii sale sau a locului de pe piață. dug: perfectul simplu/perfectul compus sau participiul trecut al verbului „to dig“, a săpa. ham (În orig.) Ill (În orig.). Lanț de magazine foto. Mare bancă de investiții din SUA. Chlorophytum Comosum, plantă de apartament, cunoscută și sub numele de Voalul miresei. Echivalentă cu celebra „fată de la pagina 5“ de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i‑o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului („‑stein”) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel Înseamnă “Încâlceală”, “Încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic‑romanesc În care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor, lămurire a unui mister, poate chiar demascare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fenomenologici). Astfel, întrebarea ce este un spațiu sacru trebuie convertită devenind: ce este un loc-gest (gestul ca intenționalitate pură, ca deschidere). Vom urmari aceasta întrebare supunând analizei un tip consacrat de spațiu sacru: templul. Cuvântul „templu” își are originea de la verbul grecesc „temenos” care înseamnă a taia, a decupa. Să fie oare vorba de o delimitare calitativă și fizică prin raportatre la spațiul ordinar și profan? O altă ocurentă terminologică a templului tematizează relația templu-munte cosmic-casă. În terminologia mesopotamiană templele sunt
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
purta, de unde a se purta, a se comporta, a face gesturi. În planul etimologiei nu există rezolvare a continuității între ideea de gest (gestus) și ideea de acțiune, faptă și chiar de istorie (gestum, la plural gesta). De la „gestus” derivă verbul „gestire”, a face un gest, a cărui cea mai frecventă accepțiune este limitată la gesturile care exprimă o emoție, în special un sentiment de bucurie: înca din epoca romana, el este considerat ca sinonim pentru a „exulta”, „a se bucura
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]