7,806 matches
-
crezi că adevăratul lor necaz e încălcarea libertății de conștiință. Se trezesc, vezi Doamne, din anestezie, văd pe perete o icoană și cad la loc, răpuși de dictatura creștină. Parlamentul nostru - mai e nevoie s-o spun? - e ciuruit de vicii, derapaje și neputințe. Aș, zici dumneata, e intoxicat de însemne mistice. Parlamentarii vorbesc în bobote, sau dorm impenitent, din cauza câte unui crucifix, iar miniștrii sunt proști fiindcă jură pe Biblie. Musulmanii visează la semilună, evreii la candelabrul cu șapte brațe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
într-altul, eu personal nu am nimic de făcut. N-am nimic de căutat, n-am nimic de pus la îndoială. Mă bucur că m-am întâlnit! Mă bucur să mă dizolv în lumina uscată a Saharei proprii. Introducere la vicii I. Existența marilor vicioși ne împiedică să reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Mă bucur că m-am întâlnit! Mă bucur să mă dizolv în lumina uscată a Saharei proprii. Introducere la vicii I. Existența marilor vicioși ne împiedică să reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mă dizolv în lumina uscată a Saharei proprii. Introducere la vicii I. Existența marilor vicioși ne împiedică să reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Saharei proprii. Introducere la vicii I. Existența marilor vicioși ne împiedică să reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vicii I. Existența marilor vicioși ne împiedică să reflectăm asupra viciilor proprii și, de altfel, asupra viciilor în general. Căci despre vicii nu știi cu adevărat decât ceea ce propriile tale vicii îți îngăduie să afli. Iar viciile tale, „micile“ tale vicii pălesc, de regulă, în comparație cu anvergura „profesioniștilor“. Față de bețivul cronic, prăbușit sub mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mesele bodegilor, prin parcuri sau sub podurile orașelor, față de zgârcenia caricaturală a câte unei rude bogate, față de accesele de furie ale colericului clinic sau față de surescitarea perpetuă a desfrânaților insațiabili, te simți mai degrabă neinteresant, minor, scuzabil. Tu nu ai vicii. Ai „slăbiciuni“. „Omenești.“ Dar uită-te mai atent: deconstruiește-ți, cu o minimă luciditate, respectabilita tea, ia notă de toate câte îți trec uneori prin cap, fă inventarul a tot ceea ce ții să nu se știe despre tine, contemplă, curajos, cantitatea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prin cap, fă inventarul a tot ceea ce ții să nu se știe despre tine, contemplă, curajos, cantitatea de inavuabil pe care o ascunzi clipă de clipă și ai să vezi că ești un caz „gras“. Ai, în dozaje felurite, toate viciile. Iar dacă nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
clipă de clipă și ai să vezi că ești un caz „gras“. Ai, în dozaje felurite, toate viciile. Iar dacă nu le ai, îl ai, cu siguranță, pe cel mai grav: orgoliul de a fi virtuos! II. În termeni religioși, viciilor li se spune patimi. Se atrage, astfel, atenția asupra pasivității viciosului. Viciosul e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e un pătimitor, adică un ins care „pățește“ ceva. Ceea ce înseamnă că atacul destructurant, ispitele, vine mai curând din afară; de la demon, sau de la farmecul lumii. De la demon prin intermediul farmecului lumesc. Cu alte cuvinte, nu suntem construiți ca producători de viciu, nu avem fire vicioasă. Dar suntem „buni conducă tori“ de ispite, suntem receptivi, disponibili, „consumatori“. Asta pare să ne dezvinovă țească. Dacă suntem victimele unor agenți externi, suntem nevinovați. În realitate, suntem invitați la responsabilitate, adică la reacție. De ceva
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
un chip al tău. Când începi să crezi că răul nu e o primejdie distinctă de tine, când începi să crezi (sau ești făcut să crezi) că răul ești tu, așadar că ești rău, bătălia e pierdută. III. Rezultă că viciul e efectul unui exces de ospitalitate. Devii gazdă pentru tot soiul de musafiri nepoftiți, te umpli de ei, așa cum te umpli de purici, ploșnițe, căpușe și viermi. A fi pătimitor e a fi „primitor“, a te lăsa invadat, ocupat, locuit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nepoftiți, te umpli de ei, așa cum te umpli de purici, ploșnițe, căpușe și viermi. A fi pătimitor e a fi „primitor“, a te lăsa invadat, ocupat, locuit de ceva care îți este străin. S-ar zice că, în materie de vicii, omul generic e ca românul strămoșesc: practică o „tradițională“ ospitalitate. Lucrul nu e lipsit de o anumită componentă ridicolă. Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca românul strămoșesc: practică o „tradițională“ ospitalitate. Lucrul nu e lipsit de o anumită componentă ridicolă. Îți pui casa la dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e să le iei peste picior, să înțelegi cât poți fi de caraghios sub impactul lor. IV. Viciile nu atacă solitar, ci în haită. Sfinții Părinți, care sunt doctori în materie
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e să le iei peste picior, să înțelegi cât poți fi de caraghios sub impactul lor. IV. Viciile nu atacă solitar, ci în haită. Sfinții Părinți, care sunt doctori în materie, atrag mereu atenția asupra reacției în lanț pe care o provoacă întotdeauna primul mare derapaj malefic. Orice consimțire vinovată le instituie treptat pe toate celelalte. Ioan Casian
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
apucă tristețea. E păcatul numărul cinci. Tristețea e starea care survine neîntârziat după un acces de furie, după o pagubă, după o dorință contrariată. Dar există și tristeți fără motiv, angoase difuze, crize de lehamite. Intră, astfel, în scenă un viciu insidios, greu de definit, o adevărată boală a sufletului, care se numește „acedie“: un amestec de somnolență, de adumbrire și instabilitate lăuntrică, o „oboseală a inimii“ aproape fără leac. Cel lovit de acedie e în pragul morții interioare, pradă ușoară
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu e „eu“. Orgoliul ca treaptă supremă a răului individual poate fi, la rândul lui, obârșie a unei noi circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
circularități. Te simți îndreptățit, prin auto-fascinație, să-ți oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate deveni, prin inducție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oferi chiolhanuri fabuloase, femei, bani și victime. Iarăși și iarăși, vârtejul absorbant al viciilor se reconstituie viguros, pornind de pe oricare din trep tele lor. Dinaintea acestei epidemii, o singură consolare: așa cum un viciu adoptat le instituie pe toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate deveni, prin inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
toate celelalte, un viciu suprimat le aruncă în aer pe toate celelalte, sau, în orice caz, le șubrezește simțitor. Un rău minimal poate deveni, prin rostogolire, un dezastru. Dar un bine neînsemnat poate deveni, prin inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica defectuoasă a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
inducție, o apoteoză. V. Anumite vicii rezultă din practica defectuoasă a virtuților. Unii, de pildă, preferă să nu facă nimic, de frică să nu facă prost. Perfecționismul, păcatul scrupulului excesiv sunt chipuri ascunse ale orgoliului. Angelismul e și el un viciu: un fel de puritate retorică, afișată, urmărind să câștige aplauze și prozeliți. Angelismul face, în trup, paradă de destrupare. Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Eliberat de ispitele cărnii, el e devorat, când nu e pură stupiditate, de marile păcate ale spiritului: slava deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă, poate deveni materia primă a contemplativității și teme iul unei subtile metafizici a non-acțiunii. A făptui nefăptuind (wu-wei) e
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
deșartă și mândria. Vicioase pot fi și asceza ostentativă, iubirea idolatră, blândețea ipocrită, smerenia demonstrativă, filantropia egolatră și risipitoare (prodigalitatea). VI. Alături de viciile care derivă din practicarea excesivă și inadecvată a virtuților, există și virtuți care se nasc din transfigurarea viciilor. Lenea, de pildă, poate deveni materia primă a contemplativității și teme iul unei subtile metafizici a non-acțiunii. A făptui nefăptuind (wu-wei) e stilul însuși al „eticii“ taoiste. Înțeleptul care nu intervine agresiv în ordinea lucrurilor și care produce efecte salutare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
încerce nimic. Exigențele (fizice și intelectuale) impuse de speculația chineză și de anumite practici indiene depășesc în dificultate rigorile ascezei creștine, mai apropiate de firea și tradițiile europene. În domeniul tehnicilor spirituale „extrateritorialitatea“ e riscantă. VII. O analitică atentă a viciilor, ca aceea propusă de Ioan Casian și de patristică în genere, reușește să scoată la lumină încrengături imprevizibile: afli că înclinația spre cabotinaj și bufonerie e legată, indirect, de păcatul desfrânării: dorința de a seduce, penajul arborat ca o nadă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vii și inexpresivitatea timpului irosit. E bine să fim precauți cu „micile păcate“. Evaluarea lor genetică poate fi plină de surprize. La rădăcina ascunsă a câte unui tic nevinovat se află, adesea, ample parcele de necroză lăuntrică. VIII. Pentru ca un viciu să prindă corp, e nevoie de provocarea exterioară de care se ocupă Celălalt și de receptivitatea noastră flască. Când cedăm, cedăm, se spune, din slăbiciune. Dincolo de slăbiciune, se străvede însă o cauză despre care se vorbește mai puțin și care
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]