4,976 matches
-
român, aviator, cunosc foarte bine, eu sunt din Reghin, știți, la cedarea Transilvaniei în 1940 ungurilor, am fost înrolați în armata ungară și am luptat cu nemții și acum suntem o parte prizonieri la englezi și avem o tabără la vreo 2 km de aici pe munte și uite că ne-a surprins iarna deja. Dar dvs. ce căutați aici?" Mi-am dat seama că este un om simplu, așa că nu-i puteam povesti întâmplarea mea. "Eu vin aici, spuse el
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
-i confirme vocația. Întâia clasă primară am urmat-o la o școală din apropierea locuinței noastre de pe Kogălniceanu (strada Avram Iancu, colț cu Calea Feleacului), a cărei curte plină de praf era foarte întinsă, presărată doar pe una dintre laturi de vreo trei patru copaci plăpânzi, cu frunză rară. Curte tristă, ca și clasele menite parcă să-mi inhibe imaginația prin panourile lor didactice anoste, prin băncile lor prea încăpătoare, cu crucea neagră pe peretele din spatele catedrei, cu ferestrele late și înalte
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
bucurându-mă mai ales de scaldă, la joagăr (nu mi-a fost niciodată greu să intru în mintea copiilor, de a căror simpatie n-am dus niciodată lipsă). Îmi plăcea de băiatul cel mare (de vreo treisprezece ani - eu aveam vreo șaisprezece-șaptesprezece): tare bucuros l-aș fi strâns la pieptul meu și mi-aș fi lipit buzele de ale lui: trezea în mine melancolia paradisurilor interzise. Când, în vacanța de Crăciun, a venit el la Cluj, la mătușa lui, l-am
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pe o bancă în parc, iar noap tea dormea pe unde putea. În Italia, pentru spargerea unei case se dă o pedeapsă de până la un an. Dacă are un avocat bun, nemernicul scapă în câteva luni. Și iese și cu vreo 1 000 de euro bani de buzunar. Un hoț care „lucrează” în Italia nu riscă foarte mult. Trebuie să fie prins în flagrant pentru a fi arestat și sunt atât de multe legi care apără drepturile omului, încât mai că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
pentru totdeauna? Mie mi-ar fi dor de cimitir, de morți, de babele de pe strada mea, de castanii de pe bulevard... În scurta mea vizită în țară mi s-a întâmplat să mi se arunce în brațe o fetiță, Adelina. Avea vreo doi ani când am plecat, acum nu știa cine sunt, dar știa că mă iubește. La legăturile astea, multe și mărunte, n-aș putea renunța. Ca să nu mai vorbesc de cele mari. M-am gândit să îndrăznesc să visez c-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
butelie și tot așa. Mai rămânea unul micuț pentru mâncare. Bineînțeles, după vreo două săptă mâni începea „căutarea” banilor cu împrumut. La colegi (care nu aveau), la neamuri (care nu aveau nici ele). Câteodată găseai cât s-o mai lungești vreo două zile. Ei bine, în astfel de situații . Se stabilește o relație de respect și oarecare fami liaritate cu vânzătoarea respectivă, faci cumpărăturile în mod regulat din acel loc și la un moment dat, la nevoie, îi spui: Mă puteți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
M-am temut, dar nu aveam încotro. Am fost condusă să văd casa și familia. Spre norocul meu, printre picioare se amestecau și două fetițe: Chiara, de cinci ani, și Elena, de doi ani. Și tot pe acolo se învârteau vreo cinci pisici... Păr de pisică peste tot, copii care țipau și doi bătrâni la pat. O confuzie totală. M-am speriat. Am zis pe moment da, dar odată întoarsă la Romeo i-am rugat pe toți să-mi caute altceva
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
milă. Câteodată îl mângâi pe frunte pe Nino și șoptește: — Grazie! Câteodată îi dau Anei puțină apă seara, chiar dacă nu cere, și șoptește: — Grazie! Ei trăiesc cu afecțiunea mea, pentru membrii familiei sunt doar o sursă de venit. Împreună au vreo 5 000 de euro pensie. Toate păpușile, bicicletele și lecțiile de dans sunt plătite cu bănuții ăștia. Iar ei spun doar: — Grazie! Scrisoarea 155 O „vizită” la un supermaket, la un super super magazin. Adică mare cât un sfert din
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ca a mea, și se găseau în societatea ei mai multe decât una de felul acesta; și, dacă vreunul din cei la care ținea se găsea în primejdie sau la necaz, indiferent din ce cauză și dacă avea sau nu vreo vină, primul ei impuls era să-l acuze chiar pe el: văzând eu așa, într-o zi mi-am luat libertatea de a-i spune, poate pe un ton prea aprins, că ar trebui să aibă numai prieteni fără cusur
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
comuniste. Tata la 55 ani Era în primăvara anului 1952. Imediat după terminarea cursurilor universitare, fusesem numit asistent la Catedra de Geografie a Facultății de Științe de la Universitatea "Al.I.Cuza" din Iași. Totul a decurs normal în activitatea mea vreo doi ani de zile până ce mă trezesc cu un telefon de la Secretariatul Universității că sunt chemat de către "tovarășul" Rector Jean Livescu. M-a surprins neplăcut, căci asemenea chemări la șefi în timpul comunismului nu se terminau cu șampanie. Așa a și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fost să fie. Dar un drum cu atâtea noutăți pentru subsemnatul a fost năucitor. Auzi tu ... tren, vapor, fără boi și fără cai. Asta îmi aduce aminte de o pățanie ... când eram mai mic ... cu "mașina de tuns". Aveam, cred, vreo 4-5 anișori. De tuns, ne tundeau mama sau tata cu foarfecele. Ultima dată când m-a tuns ... tata îi spune mamei să-i aducă aminte când se va mai duce la Bârlad să cumpere de acolo o mașină de tuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
dacă îmi cade o lecție dintre cele traduse ... bine "dacă nu ... înapoi acasă". Norocul a ținut cu mine căci, spre deosebire de alte materii, nu ni s-a cerut decât proba scrisă ... ce a constat într-o traducere a unei lecții scurte (vreo 10-12 rânduri) ... tradusă în cartea mea. A fost primul furt din viața mea (!?) ... Nu ... mint. A fost al doilea ... Primul a fost la Școala Normală ... la Bârlad ... prin clasa a III-a ... la o teză de matematică. Profesor era Nicolae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
o deplasare de vreo 40km, mai întâi un drum relativ liniștit, fie de pe vârful Lăcăuț (1777m) spre Zboina Frumoasă, fie peste vf.Penteleu (1774m) spre culmea muntelui Coza, după care, în ambele situații, urma o coborâre abruptă și lungă de vreo 20 km spre ulucul depresionar subcarpatic de la poalele estice ale M-ților Vrancei. În urma unei prealabile consultări a hărților topografice de către întreg colectivul profesoral (căci nimeni dintre cadrele didactice nu mai fusese pe acest traseu), se hotărăște să urmăm poteca de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
aceeași vale care, la poalele muntelui, traversează Alma-Ata. După încă circa o oră de urcat ... mulțimea și periculozitatea crevaselor (crăpături în gheață) ne-au determinat să facem cale întoarsă spre Alma-Ata ... unde am ajuns după alte două zile. Din cele vreo zece zile de sejur în capitala cazahă și împrejurimi ... ultimele două zile au fost rezervate orașului și frumoasei depresiuni submontane Fergana. Am cunoscut cu această ocazie nu numai viața social-economică a populației cazahe rurale stabile, ci și mai ales a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
financiar, fapt mărturisit de Slavici într-o scrisoare adresată lui I. Negruzzi, în 5 august 1877: "Mă vei crede că nu ți-am scris până acum, fiindcă mi-a fost peste putință să găsesc câteva momente de liniște sufletească. Sunt vreo 14 zile de când aproape nimeni nu mai vine pe la redacția Timpului, încât singuri doi inși, eu și Pompilian, trebuie să-i umplem coloanele. Grandea lucrează la Războiul, fiindcă la Timpul nimeni nu-l mai plătește și omul vrea să trăiască
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este decît recuperare, este întreruptă de criza de la sfîrșitul secolului al XVI-lea. Astfel, de la începutul secolului al XIV-lea pînă la începutul secolului al XVIII-lea, populația Franței, țara cea mai populată din Europa, variază între un minim de vreo 10 milioane de locuitori și un maxim de 20, fără ca vreodată acest plafon să fie depășit. Aceasta nu se va întîmpla decît după 1700, aproximativ: doar în acel moment va începe în Franța, ca și în celelalte țări, o creștere
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
cearta reîncepe la sfîrșitul secolului cu publicarea Reflecțiilor morale ale jansenistului Quesnel. În 1709, Ludovic al XIV-lea le dispersează pe călugărițele de la Port-Royal-des-Champs și distruge mănăstirea și, în 1713, obține de la papă condamnarea Reflecțiilor morale prin bula Unigenitus, dar vreo cincisprezece episcopi refuză să o accepte. Revocarea Edictului din Nantes. Cît despre supușii săi din RPR (religie pretins reformată), el intenționează, din 1661, să-i "reducă puțin cîte puțin". Pentru aceasta, preconizează o aplicare restrictivă a Edictului din Nantes: tot
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
-și exploateze succesul și mișcarea sa regresează după ianuarie 1889. Socialiști și moderați Diversele socialisme. O evoluție profundă a peisajului politic se produce în cursul anilor 1890. Socialismul devine o mare mișcare prin cucerirea a numeroase primării și intrarea a vreo cincizeci de deputați în Cameră la alegerile din 1893. Socialiștii rămîn totuși divizați. Partidul muncitoresc francez al lui Jules Guesde, marxist și revoluționar, cîștigă nordul Franței și înlocuiște uneori radicalismul în sud. El se lovește de autonomia în creștere a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
interesată de crearea unui coridor lingvistic între blocul ungar Alföld (Puszta ungară) și Țara Secuilor pe vremea activității lui Beksics Gusztáv (1847-1906), una din cele mai cultivate personalități ale imperialismului liberal ungar. Ideea lui Szabados era mutarea din Szolnok-Doboka a vreo 35-40 de mii de români (sau, cum se spunea în epocă, în termeni consacrați, "rumeni" sau "rumuni") într-un bloc teritorial românesc sau, direct, chiar în afara țării. În continuare, avea în vedere mutarea într-un teritoriu absolut unguresc a vreo
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
vreo 35-40 de mii de români (sau, cum se spunea în epocă, în termeni consacrați, "rumeni" sau "rumuni") într-un bloc teritorial românesc sau, direct, chiar în afara țării. În continuare, avea în vedere mutarea într-un teritoriu absolut unguresc a vreo 40-45 de mii de maghiari românizați, ai căror străbuni, judecând după nume, fuseseră maghiari - de preferință dincolo de Dunăre (Dunántúl) -, în timp ce, în locul lor, ar fi trebuit împământeniți (în valea Someșului) aproximativ 75 de mii de maghiari aduși din Țara Secuilor, pe
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
Regiunii Autonome Maghiare în 1952, sau de acțiunile ce aveau ca temă soarta minorităților, pomenită cu precauție tocmai de guvernul ungar. Toți cei care au luat parte la experimentul ungar din Transilvania de Nord, indiferent dacă au avut sau nu vreo vină, au plătit cu vârf și îndesat pentru acei patru ani. Mikó Imre s-a putut elibera din Gulag după patru ani, Bethlen Béla a plătit pentru postul de prefect cu aproape zece ani de pușcărie, iar comuniștii maghiari din
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
p. 9, text reprodus în Predania și un Îndreptar ortodox cu, de și despre Nae Ionescu, pp. 49-50: "Noi știm că atunci când Vasilisc anulează hotărârea soborului de la Calcedon și proclamă monofizitismul drept dreaptă credință, enciclica lui monofizită are consimțământul a vreo 500 de episcopi. Iar când Leon I pune să întrebe, în anul 458, pe toți episcopii despre ortodoxia soborului de la Calcedon, peste 1600 de episcopi se pronunță pentru". 3 Sfântul Ciprian, Epistola ad Jubinianum, cap. XXI, in Migne, P. L.
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
cimitirul Reînvierea din București. În fapt, lucrurile s-au petrecut tragic dar în alte împrejurări. Soții Torouțiu au suportat cu stoicism războiul, bombardamentele - care le-au afectat casa și tipografia, depozitul de cărți -, naționalizarea rămășițelor din tipografie, confiscarea documentelor literare - vreo patru volume numai cu arhiva primită de la fiica lui Titu Maiorescu și încă alte opt volume cu diverse materiale de arhivă -, impunerea unor chiriași în casa din str. Argentina nr. 39, ca și "cartelizarea" alimentelor din anii '50... Firește că
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
o joacă. Dar dacă ai o sensibilitate autentică se simte și poți să zici lucruri care trec prin tine, le vezi altfel, le explici altfel și le transmiți altfel oamenilor. Dacă nu e dusă la extrem. Au fost niște situații, vreo două le știu eu. O colegă de-a mea spre exemplu a început să plângă într-un live. Transmitea de la înmormântarea unui copil și a început să plângă în live. E destul de... nu știu... ar trebui controlată cumva, pentru că să
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
pus întrebări și a fost foarte bine pentru că am reușit să-mi structurez textul foarte bine. Și a mai fost o chestie că oamenii din studio nu erau foarte atenți și întrebau mecanic. Și mi au pus aceeași întrebare de vreo două trei ori. Și am reușit să răspund la aceeași întrebare de două-trei ori spunând lucruri diferite, de fapt, nu diferite, ci spunând lucrurile altfel. Au mai fost din Teritorii [Palestiniene - n.a.Ț niște live-uri în care eram foarte
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]