4,573 matches
-
mă interesa nici să înțeleg nici să explic. știam fără să știu, printr-o logică a stărilor greu de exprimat și greu de înțeles pentru cei aflați în afara ei... * La New Delhi un avion indian s-a lovit de un vultur fiind obligat să aterizeze. 17. Întreaga zi am petrecut-o singur. Spre seară am ieșit pe străzi, printre martorii vii și morți ai uriașei noastre farse existențiale. Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fie unul german. Cu cei mai grav răniți în vagoane, trenul nemțesc se îndepărtă de zona aleatorie a bătăliei, poposind tocmai în Ardealul ciopârțit, la Kolosvar. Iuga, cel care nu era, încă, poreclit Friț, fu trecut, într-un catastif, purtând vulturul german pe tărtajul de carton, de către un gradat cu insemne sanitare pe mâneca goală a halatului alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu ascuțimea de minte a lui Euler și cu pătrunzătoarea intuiție a lui Einstein. Recapitulă imagini pe care ochii-i le recoltau din culcușul dintre lespezi al căror prizonier începuse să fie de la începuturi îndepărtate: fațade cu lei înaripați, cu vulturi și cu alte siluete pe care nu le putea vedea, balustrade făcute din fier forjat, simboluri ale Triburilor lui Israel, ornamente arabe și alte decorațiuni orientale... Și, peste tot, albul cuprinzător, albul orbitor, albul răspândit cu generozitate: marmura rece, marmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unor chiparoși din preajmă. Înțelegea, de asemenea, că vântul risipește, peste falduri de marmură masivă, petale albe de portocali, care zburau prin aer, ca un roi ușor de fluturi străvezii... Exact! Motive ebraice, cu lei stilizați, cu dragoni înaripați, cu vulturi și alte forme zoomorfe, ședeau în umbra chiparoșilor de Sinai. Claritatea, simplitatea și unitatea copleșitoare de exprimare a acestui landșaft oriental nu putea fi decât undeva în Țara Sfântă... Undeva în Ierusalim! Poate că din întâmplare fusese ferecat, aproximativ, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Vladimir nu ținu seamă de tămbălăul pe care-l stârni poziția lui de echilibrist în adâncul beznei, simțindu-se, în consecință, azvârlit de la înălțimea unui subțire minaret, până într-o prăpastie fără fund. Visă, încă o dată, episodul biblic cu zborul vulturilor, care coborau trâmbițând țipete răgușite, apropiindu-se și încercând să-i mănânce merindea din coșurile cu carne pe care el le ducea pe creștet, după obiceiul mediteranean al celor din Cadrilater. Căzând de la balconul etajului al douăzeci și șaptelea, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și a fratelui, la librăria Maruzen din cartierul Nihonbashi să caute fotografii cu Napoleon. Erau o mulțime de cărți la Maruzen, dar toate fotografiile pe care le-a găsit înfățișau un omuleț arogant ce semăna mai degrabă cu unul din vulturii de la Grădina Zoologică din parcul Ueno. „Nu e prea atrăgător“, gândi ea. Părăsi magazinul fără să cumpere vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vreo carte. În timp ce răsfoia reviste de cinema vechi, a dat peste fotografii de-ale lui Charles Boyer și Daniel Gelin în rolul lui Napoleon. „N-are cum să fie la fel de drăguț ca Gelin“. Încerca să facă asociații între Gelin și vultur. Cu toate strădaniile ei însă, nu reuși să-și creeze o imagine clară a lui Gaston. — Oare ce-o fi cu Takamori? întrebă Shizu, privind îngrijorată ceasul de pe perete. Era deja ora unsprezece și Takamori nu se întorsese. S-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
ca primul și ultimul membru al unei familii să se deosebească atât de mult în toate privințele. Dacă erau într-adevăr înrudiți, atunci era mare păcat! Se spune că împăratul Napoleon era scund și avea fața mică și ochi de vultur, iar buzele subțiri îi trădau șiretenia de vulpe. Or, acest Gaston era caraghios și la față, și la trup, arătând ca un burete vegetal. La masă saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a apărut în Cutezătorii, am mers cu capacul de butelie să-l pună Gură pe lanț, lângă celelalte, am dormit pe țol lângă foc, am defilat în chiloți roșii pe stadion și-am leșinat că era prea cald și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am zărit doi șerpi încolăciți. Poate făceau dragoste. Să vă spun drept, nu știu cum fac șerpii dragoste. Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Sau poate se luptau. Deodată am văzut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insulă și chiar peste șerpii încolăciți. Era un vultur care a înhățat unul din șerpi și s-a ridicat cu el în văzduh. Așadar, vulturul le-a întrerupt șerpilor dragostea sau lupta. Eu i-am văzut înlănțuiți, nu mă pricep să spun ce anume a fost. Dar, poate că între dragoste și luptă nu e nici o deosebire. Dragostea e luptă între două suflete și între
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
stai afară acum. Uitasem parcă de toate. Eleonora îmi era ca o soră, dar în momentele acelea m-am simțit legat și altfel de ea. Cum să vă spun, eram amândoi ca șarpele rămas pe pietre în mlaștină după ce plecase vulturul. Trăiam și puteam spera încă în iubirile și luptele noastre. Poate că pentru a-și regăsi dragostea de viață, când o pierd sau se uzează, oamenii sânt siliți uneori să străbată un coșmar. Dacă au noroc să iasă din el
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vremea a devenit neobișnuit de aspră: verile excesiv de reci și de ploioase, iar iernile geroase și tot mai lungi; nimic nu mai este ca altădată. Doar izvoarele sulfuroase, mereu fierbinți. Și Pajura albă care se rotește deasupra Stațiunii. E un vultur albinos. Are un secol. Unii locuitori spun - și aduc mărturii orale purtate de-a lungul multor generații - că pasărea există de o mie de ani. Greu de crezut, dar ei așa susțin, în fața noilor veniți. „Stațiunea” - mai zic - „va pieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de fapt, Stațiunea - e mai presus decât orice Ordonanță. Magistratul, chiar urât de către toată lumea, este garantul unei anume rânduieli. Castelanul o va distruge. Au apărut, pe ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Coboară Petre, coboară până te vei găsi în propria sete! Primul pas în dragoste: setea ei, la o însetare de setea ta. Ce cauți?... Sunteți chemați de o singură apă. Coboară, Petre, coboară, viața este o trecere. Catedrala împunge zborul vulturului până la sânge; fântâna își adună însetații și dincolo de adânc; copacii numără anii în semnele buturugilor. Aici, acolo, dincolo, ce mai contează? Coboară, Petre, coboară, setea ei, setea ta... plouă din streașină. 12. Două destine legate de copitele cailor. Caii sălbatici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se împrăștie în sânge, se divide precum omida în trupul frunzei. Frunza de dud, casă și pâine; frunza de om, temniță și gratii. Lacrimile se rostogoleau granule de sare peste biserica de sare. Biserica creștea până mai sus de zborul vulturului și cerul se dădea la o parte. Petru a luat în mâna stângă ciocanul, în mâna dreaptă dalta, a lovit și a despicat cuibul în două. În cuib își făcuse sălaș nimicul și nimicul nu voia să iasă afară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înapoi de la școală, trec prin inima mea de două ori în zi: la 7 și la 13 le deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și el la ora stabilită, și, mărșăluind impecabil către poarta principală, se urcă în jeep-ul lui personal. — Gata? lătră el. Bine, atunci, înainte ma... În momentul acela, deși cerul abia începea să se lumineze, observă, cu ochii lui de vultur, dorința cea mai aprigă a inimii sale: acolo, în dudul cel bătrân de lângă poartă, porumbelul verde cel modest, care-l necăjise atâta vreme, îl înnebunise și îl sedusese cu trilurile sale fluide, cu amintirile cele dulci... sfredelitoare... legate de cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
prințesa o înfășurase cu mare grijă, în batista ei de borangic alb. A doua seară oboseala drumului o răpuse la poalele unor munți plini de brazi falnici. Se așezase sub un copac, iar în vis îi apăruse un pui de vultur, care degeaba își așteptase părinții toată ziua, ei nu se întoarseră, iar el murea de foame. Ciugulise firimiturile de pe fusta fetei cu mare poftă. Drept mulțumire, îi lăsase amintire o mărgea, pe care o păstră până acum în cuibul de pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
poziție, patul de baldachin îl acoperi cu o mătase albă să îndepărteze țânțarii. Explorând dulapurile pline de haine, se îmbrăcase cu o rochie roz pal, ca o petală de trandafir. De aici își aminti de petala dăruită de puiul de vultur, scoase din batista de borangic și o mirosi, petala nu-și pierdu parfumul. Ținând-o în palmă ieși pe balcon să privească marea și ce văzuse? Silueta unui pescar, care zăcea pe mal, și barca în legănarea valurilor. Ridicându-și
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
castelul de sticlă, care avea panoramă către lumea acvatică, pământeană, dar și aeriană. De acolo puteau vedea toate ființele, care trăiau în jur, puteau învăța mult, observând comportamentul lor. Seara făcuseră un foc de tabără, unde fiecare își povestea viața. Vulturii stăteau pe stânci, iepurii, veverițele, căprioarele, popândeii în jurul focului, peștișorii pe malul mării, delfinii în apropiere și așa ascultau toți, cu interes, povestirile lor. Urmaseră alte zile însorite, pe care le petrecură cu vânatul, pregătitul mâncării în ciaun afară pe
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
artificial în legătură cu chipul său, de parcă fusese realizat de un artist al poliției de la Serviciul tehnic al Sipo, cu trei trăsături definite clar și foarte puțin în rest: sprâncenele i se împreunau la mijloc și stăteau cocoțate deasupra genelor, ca un vultur care se pregătește de luptă; o bărbie lungă și șireată de vrăjitor și o mustăcioră în stilul lui Fairbanks. Korsch își drese vocea și începu să vorbească, dar pe un ton care era cu o octavă mai sus decât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei e una de șoarece. În apropierea aceea neașteptată chipul i se deformează. Ochii încercănați sunt imenși, se zbat între gene ca două insecte prizoniere. Îi sucesc brațul. Este atât de străină și atât de aproape de mine. Mă gândesc la vulturi, la teroarea pe care mi-o inspirau atunci când eram copil. Ridic mâna să o arunc cât colo, pe ea, bibelourile, mizeria ei. În schimb, apuc floarea de paiete și o trag spre mine. Încearcă să mă muște de mână, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în ordine, eu o doream. Nu mai aveam încredere în mine însumi, pentru că în chiar momentul în care o priveam, îmi pierdeam orice respect pentru ea. Nu era nimic adevărat, n-o așteptasem să mă scuz, mă ascunsesem ca un vultur să-i sar în spate, s-o prind din nou. Ajunsese aproape lângă mine. Ar fi trecut fără să mă observe. Aș fi lăsat-o să dispară din oglinda retrovizoare și aș fi plecat. Fără să mă mai întorc vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]