5,116 matches
-
căutând să se agațe de ceva și să găsească fața vulnerabilă care dispăruse. Cu un gest dement, Ripley își vârî degetele între lamele somierei și împinse patul. Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se zbăteau furioase în timp ce coada sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o mișcare de balans. Aruncă o privire scurtă către cupolă și apoi studie sala. Remarcase ceva. Atunci acel ceva îi sări pe față. Tumultul potopului și al sirenei acoperi urletul femeii care se împiedică și căzu de pe masă; se prăbuși zbătându-se sălbatic. Newt strigă și se dădu la o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de care se prinse, ca un respingător păianjen, înainte de a sări din nou asupra victimei sale. Părea împinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
proiectilele ciuruiră capul și corpul scheletic. Vasquez apucase să-și încline capul într-o parte pentru a evita acul monstrului care se înfipse în peretele metalic, la doar două degete de obrazul ei. Goli încărcătorul armei în forma care se zbătea și o dădu gata cu lovituri de picior. Un jet de acid îi străpunse pantalonii și arse piciorul smulgându-i un geamăt de durere. Gorman era în tunel; se opri și o privi pe Ripley. ― Sunt chiar în spatele meu. Pleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
urmă de copil. Singura mărturie a trecerii fetiței pe acolo era Casey. Sub ochii lui Ripley, capul de păpușă se afundă în negura uleioasă. Hicks fu nevoit să o cuprindă pe femeie pentru a o ridica. ― Nu, nu! striga ea zbătându-se. ― Newt a murit. Nu mai poți face nimic pentru ea. Să plecăm! I se păru că ceva se mișcare la extremitatea culoarului pe care veniseră. Dar poate că ochii îl înșelau. Oboseala oculară putea avea unele consecințe fatale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
acord, urlă Hicks, trăiește, dar trebuie să plecăm imediat de-aici! N-ai cum s-o salvezi clacă rămâi în groapa asta. Ea nu mai e aici, așa-i, dar ei... sunt! Uite! (Întinse mâna și Ripley nu se mai zbătu. La capătul tunelului era un ascensor.) Luminarea acestei secții este asigurată de un grup auxiliar, deci e posibil ca aparatul ăsta să funcționeze. Nu mai rămânem aici. Când ajungem afară, ne gândim noi cum s-o salvăm pe Newt fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gelatinoasă se revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară doi soldați. Un clămpănit o anunță că încărcătorul e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
rănite. Ripley manipula cu disperare comenzile aparatului. Acidul șiroind ajungea la ușile sasului: fumul se ridica deja, indicând faptul că deja își croia drum prin aliaj. Dincolo de sasul exterior era neantul. Ici și colo apărură câteva găuri și femeia se zbătea încă pentru a scăpa de chingile scaunului. Aerul începea să iasă din Sulaco, aspirat fiind de vidul nesătul al spațiului cosmic. Un suflu de aer pătrunse în buncăr și Ripley izbuti în sfârșit să iasă din mașină. Sări peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Forma modernă a religiei islamice este fanatismul, iar Islamul este fanatic pentru că problemele create acum sunt integrate într-un mod involutiv, fără ieșire rațională. De aceea, în confruntarea asta nu există victorie. S.A.: Toată lumea pierde. M.I.: Toată lumea pierde și se zbate, pentru că zbaterea asta e ceva existențial și constitutiv, nu se rezolvă prin forță, durează exasperant de mult. S.A.: De aceea, situații ca aceea din Orientul Apropiat sunt blocate, sau sunt astfel percepute - chiar de actorii istorici. Și în Irak situația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
surprize. Orașul, ca o cămașă strâmtă Festivalul de teatru de la Sibiu, motor al programului cultural, a crescut, așadar, (și mai) mare. Orașul însă se pare că i-a rămas cam mic. Ca-ntr-o cămașă prea strâmtă părea să se zbată festivalul în unele momente, în Capitala Culturală care încă pare să se afle în pregătiri. Deși lăudabilă amenajarea de noi spații de joc, sălile de sport sunt în mod cert nepotrivite; spectacole importante s-au jucat în veritabile saune. Spectatori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
Bănuiesc că până la un anumit punct, să-i zicem „punct critic de fierbere“, gelozia are farmecul și piperul ei cu boabe mărunte, măcinate Întruna... „Calm, lux și voluptate“ sunt adunate Împreună doar În versurile nostalgice ale lui Baudelaire... Rechinițe tulburătoare, zbătându-se Între aripioare de velur, rup necruțător din sufletul nostru vulnerabil, adăpostit degeaba la umbra promisiunilor Înfocate... Posibil ca gelozia să fie precum umbra, Însoțitoare permanentă sub soarele copleșitor al pasiunii, dispărând doar odată cu Învăpăierea atât de fertilă a amorului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
deja după ajutor. —Urgență, spunea, avem nevoie imediat de o ambulanță în clădirea Mowbray Steiner, Broadgate... am impresia că cineva a suferit un atac de cord. Abia îi simțeam pulsul. —Bill, am spus stăruitor. Bill, mă auzi? Pleoapele i se zbătură. Brusc, se uită fix la mine. —Sammy... Vocea îi era atât de stinsă încât a trebuit să mă aplec exact deasupra lui ca să îl aud. Respirația îi mirosea puternic a whisky, ceea ce m-a surprins; dar încercam să mă concentrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
de jos și mai plictisitoare slujbe, iar programul este infernal, mai ales dacă vrei să ai și o relație. Bărbații nu acceptă atâtea lucruri precum femeile și nu suportă să câștigi mai mulți bani ca ei. A trebuit să mă zbat și să trag tot felul de sfori ca să fiu promovată în slujba pe care o am și știu că promovarea pe motive obiective e doar o minciună. Nu voi reuși niciodată să fiu șef de departament. Niciodată nu voi putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fiecare secundă să semeni din ce în ce mai puțin cu Jeeves și din ce în ce mai mult cu un personaj din The Bill. Asta l-a dat total peste cap. Mâna i-a înghețat în aer, iar gura i-a rămas pe jumătate deschisă. Sunetul limbii zbătându-i-se în gură era atât de scârbos, încât l-am călcat cu tocul cui pe un picior, apăsând până a țipat. Cât timp era încă în șoc l-am tras de testicule atât de tare încât le-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ieșea în evidență din mulțime. Lucrează la departamentul de negocieri. S-a certat cu un alt tip, pe care nu-l văd pe aici. Se poate să nu fi fost invitat. Oricum, au devenit din ce în ce mai competitivi, au început să se zbată să ajungă mai devreme la muncă, unul înaintea celuilalt. De obicei, trebuie să ajungă la șapte jumătate, cam așa ceva. Bine, au ajuns la punctul în care într-o dimineață se chinuiau să intre cu mașina în parcare unul înaintea celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
toată lumea știa că suntem un cuplu, dar, dacă nu atragi atenția asupra ta, bârfa dispare mai repede decât crezi și în curând situația este acceptată în societate. Știam regulile. În comparație cu dezastrul acela de divorț, cu Alain care s-ar fi zbătut până la capăt, cu Richard citat drept complice la adulter... A închis ochii și a dat din cap hotărâtă. — În nici un caz. Se întețise puțin vântul, iar vasul se mișca ușor înainte și înapoi. Ne-am ținut imediat de bară, briza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
m-am aruncat odată cu pumnul lui, dar și așa a fost puternic și a durut la fel de tare, și m-a aruncat într-o parte, iar înainte să reacționez m-a prins de mijloc, lovindu-mă cu pumnul în timp ce eu mă zbăteam. Dacă nu l-aș fi lovit peste urechi, lupta s-ar fi terminat deja; m-ar fi lovit atât de tare încât m-ar fi doborât. Dar era încă amețit, probabil urechile îi țiuiau, își pierduse echilibrul, și dacă aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se petrece În spatele ei - mă Înșfacă, dureros, de umăr și mă duce În casă aproape pe sus. Eu nu mă las - nu vreau În casă. Eu vreau afară, vreau pe calidor! Să văd, s-aud, să miros - tot, toate. Mă zbat, mă las pe jos, Încerc să-i scap - nu izbutesc; Încasez o palmă de directoare - nu-mi pasă de palma ei, dau să ies iar pe calidor - la văzut. Și nu știu dacă mai Întâi a fost buhnitura, abia după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și ea de, poate, Întuneric. Îmi ia o mână și-o pune pe obraz; apoi la piept, pe sub bluză - Îi bate inimioara ca o mitralieră; apoi mi-o conduce, căldicel, la păsărica ei cea mititică; și tremurică - și spăriețică: se zbate, ’bate; fetele au două inimioare: una acolo, una aici. Eu plâng: - Adică dorm? Și dacă se trezesc, ei? Vreau acasă, la mama! - Vin’ la mama..., zice ea cu alt glas, merge de-a-ndărătelea, dar Îmi ține amândouă mâinile la inima-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și plânge-i. Mă apropii, Îi pun mâna pe umăr; apoi pe păr, În creștet. Ea numai plânge, deschide spre mine inurile, Începe să chiar surâdă. Îi spun: - Dacă șezi și cu mine ți le dau și eu. Ea se zbate Între plâns și nepricepere: cum să i le dau, eu ei, când sunt ale ei; pe picioarele ei - uite-le! Faine, cum zice domnișoara Tuza. Știam eu de ce. Stă pe scaun, le Întinde spre mine. Picioarele ei cu cizmele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-i păcat să-i lași pe ceilalți celorlalți? ; ori, mai rău: nimăruia? Și-atunci unde pui peștele prins - după ce l-ai stăpânit bine, de urechi, și i-ai ars una cu maiu-n ceafă, să-l adormi, să nu se mai zbată? Unde, dacă nu În sac..? Numai că ai pierdut și sacul, În trântă, dar un sac se găsește ușor, chiar pe Întuneric: Îl cauți cu picioarele, orbește. Dar după ce-l găsești, ce faci? Pui peștele Înăuntru, azvârli sacul pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
interval de absență, mă «salută».“ Personalitățile diferite ale celor doi motani se vedeau foarte clar și în comportamentul lor la drum de spital. De fiecare dată când l-am dus la clinica Ilioara, Gălbenuș stătea cu capul afară din geantă, zbătându-se încontinuu și făcându-mă să-l trag pedagogic de urechi. Pițu, însă, de o cumințenie exemplară, stătea nemișcat în geantă până ajungea la destinație. Asupra motanului mai mic, nici anestezicul nu avea efect; continua să miorlăie indecent, de parcă era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
ale luminii. Se Înecase cu fapte... Oricît ar fi sperat ea să plutească ca un embrion În lichidul gălbui, vorbind de una singură, cu berea ei, moartea protectorului, care constituia o crudă realitate, era ea Însăși tocmai această realitate. Se zbătea ca un pește pe uscat. — Dar mai sînt și economiile... și apoi nu m-am atins nici de banii de lichidare ai soțului... și banii de la asigurarea pe viață pe care am făcut-o Împreună cu soțul meu... — Aha! Mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a revenit din șocul despărțirii mi-a povestit ce se întâmplase; seara, beneficiarul implantului o găsise fugărind cu mătura pe tavane unul dintre cei trei canari cumpărați din piață; doi pluteau cuminți în vază, dar al treilea, mai viguros, se zbătuse ca nebunul atunci când a dat să-l pună în apă și reușise să evadeze; toată casa era plină de fulgi... Nu știu de ce s-a complicat; era oricum destul de snoabă și crezuse că un aranjament floral nu e suficient, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
haosul legislativ existent de câteva decenii. Dar și neglijența guvernanților care acordă prea puțină atenție acestor aspecte. Și în această privință, Marian Malciu este suficient de virulent, dovadă că este informat, ca orice bun român, cu situația în care se zbate majoritatea populației. Autorul pune în gura doctorului chirurg Eugen Tomescu toate aceste imperfecțiuni ale vieții sociale. Revolta doctorului chirurg este revolta autorului însuși. Și nu o dată, autorul pune în gura personajelor propriile opinii. Un spital model, un medic capabil și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
din mers și a aruncat-o pe umerii săi, purtând-o imediat spre o cameră din apropiere. Când a pus o mână pe clanța ușii, Iuliana a țipat cu toată forța intuind ce avea să se întâmple și s-a zbătut puternic să scape. Aproape că reușise dincolo de ușa rămasă deschisă, dar el s-a năpustit asupra ei ca o panteră, blocând-o, după care a târât-o până la un fotoliu pe care a trântit-o înjurând. Iuliana nu mai auzea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]