45,986 matches
-
pe ei îi va crede: pe mării poluatori că salvează Amazonia; pe mării otrăvitori că însănătoșesc planetă; pe mării dezinformatori că ne mântuiesc sufletul. Al Gore va fi propus pentru președinția ONU (între timp a luat și Nobel-ul pentru pace - prevăzusem eu)... În librarii va domni Coelho (nimic nou, decât doar că va primi girul tot mai multor intelectuali credibili); iar în magazinele de muzică - Manu Chao, care va trece la rafturile de mainstream. Noi aici îi vom redescoperi pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
însemnătatea, destinele cărții; el schimbă odată cu baza socială și baza economică a cărții.” Arturo Graf 304. „Cărțile sunt pâinea sufletului.” Nicolo Persichetti 305. „Biblioteca e numai acolo unde se dă viață cărții.” Filippo Turati 306. „Cărțile sunt unul din agenții păcii.” Jean Louis Barthow 307. „Citește! Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfârșit de idei și imagini.” Mihai Eminescu 308. „Cartea e un excitator, nu un transmițător al gândirii.” Nicolai Alexandrovici Rubakin 309. „Pătrunderea cărții e o funcție
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
au închis inimile, găsim acea putere fără moarte care mișcă umanitatea înainte în progresul ei necontenit. Între calamități și catastrofe, oameni nobili care nu mai sunt ne dau putere acumulată în operele lor ca să răzbim spre adevăr, justiție socială și pace.” Mihail Sadoveanu 339. „În mijlocul mulțimii de cărți care ne înconjură, un îndelungat studiu al lor devine strict necesar, ca să ne determine alegerea - și în atâta măsură încât știința cărților s-a transformat într-o știință aparte.” A. Metral 340. „Ca
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
677. „[Contactul cu cărțile] mă dezleagă în orice clipă de tovărășiile care mă supără.” Montaigne 678. „[Cărțile] mă întâmpină întotdeauna cu același chip.” Montaigne 679. „Mă bucur de cărți ca avarii de comorile lor.” Montaigne 680. „Nici la vreme de pace, nici în timp de război nu călătoresc fără cărți.” Montaigne 681. „Cartea este cea mai bună provizie pentru călătoria aceasta omenească și îi plâng din tot sufletul pe oamenii inteligenți care nu sunt de acord cu asta.” Montaigne 682. „Trebuie
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dar dacă se întâmplă ... Să zicem c-o să construiesc o gabară. Aș putea să duc oamenii pe râu toamna și iarna, până când apele îngheață. Nu fete în bikini. Nu mă gândesc la volei și fillet mignon. Eu vreau singurătate. Istorie. Pace. O chestie de genu’ ăsta ar putea să reușească. Nu se știe niciodată. Am putea să mergem acolo și să nu ne mai întoarcem niciodată. Zach s-a întins, din nou, cu un zâmbet pe buze și-un fluturat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mike nu mai putuse să-l iubească pe de-a-ntregul, dar se descurcase cum putuse mai bine. Toată lumea face concesii. Cei mai norocoși oameni nu au mai mult; au destul. Și totuși, din când în când, amintirile nu-i dădeau pace. Vedea chipul lui Zach în cele mai mici detalii, inclusiv zgârietura de pe obraz și stropii de apă aninați de bărbie. Și-atunci pieptul i se inunda de durere; un râu întreg îi trecea prin suflet. O, da, a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bufnitură venită din dormitor i-a atras atenția. Ar trebui să mă duc să văd ce face, a spus el ridicându-se în picioare. Fiule, cel mai bun lucru pe care poți să-l faci este s-o lași în pace. Dă-i timp să se lămurească singură. Nu toți se îndrăgostesc de locul ăsta; și nici n-ar trebui. Râul îți cere foarte multe. Doar să văd cum e. Zach a bătut la ușa dormitorului, dar n-a primit nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
care cele mai aclamate poezii fuseseră o serie de sonete mohorâte, pe care le scrisese chiar înainte să se sinucidă, ar fi fost oripilată să afle că nepoata ei insista pe finalurile fericite. Însă Alice nu renunța la ele și pace. Personajele ei începeau ca ea - erau ciudate, nesigure, melancolice - iar Alice le salva. Ea le dădea popularitate și le făcea nobile, le oferea dragoste și șansa de a salva lumea. Fericirea era la fel de tangibilă și de finită ca panglica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lui Irene că stă îngerul care-ți înregistrează faptele bune. Apoi bărbatul s-a uitat peste umărul stâng, la îngerul care-ți ține socoteala păcatelor. As Salaamu alaikum wa rahmatulaah. Singurele cuvinte în arabă pe care le cunoștea și Irene: „Pacea și binecuvânturile lui Dumnezeu să fie asupra ta.” Irene ar fi trebuit să fie încântată de sprijinul lui Mary, dar, în loc de asta, ea a avut senzația că toți o părăseau. Naji avea să plece în susul râului c-o barcă motorizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bărbatul îngenuncheat peste animalul împușcat și care plângea pentru exact acel lucru pe care el însuși îl distrusese. Americanii erau ca niște copii: proști și lipsiți de delicatețe. Distrugeau lucrurile, apoi voiau să vină cineva care să le repare. Propovăduiau pacea, dar, în realitate, erau niște golani, în timp ce Islam-ul spune limpede: „Dacă vreun om tânjește la altă religie decât Islam-ul, aceasta nu se va accepta niciodată.” Musulmanii nu încearcă să convertească pe nimeni; n-au nevoie să schimbe părerile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
viață nouă; el mi-a dat-o. A întins o mână peste ocean și m-a înșfăcat. Femeia a zâmbit cu blândețe și-a pus o mână pe umărul lui Ellis. A murit, i-a spus ea. Lasă-l în pace. L-a ajutat pe Ellis să se ridice în picioare și i-a făcut semn lui Alice să ia o lopată. Sapă, a zis ea. Alice nu s-a clintit. Evident, fusese confundată cu Irene sau cu Jina ori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
valurile în bot, iar pe chip i se citea extazul. În mod straniu, Mary chiar și-ar fi dorit ca barca să se răstoarne; voia să se întâmple ceva, orice. Femeia s-a întors către Jina, care-l lăsase în pace pe fiul ei și se așezase țeapănă pe locul ei, privind cum cataractele Rainier se apropiau cu repeziciune. Barca a început să salte pe apă. Țineți-vă bine, a spus Mary. Jina a clătinat din cap, dar s-a apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să înainteze până când apa i-a ajuns în dreptul coapselor. S-a aplecat și-a căutat printre pietrele de pe fund, până când a găsit una plată. Până atunci nu-și pusese prea multe dorințe, așa că a luat-o cu începutul: a cerut pace, bucurie, curaj și pasiune, a cerut ceva mai stabil și mai de lungă durată decât capricioasele ei dorințe - poate o șansă de-a îndeplini dorințele altcuiva. Apoi Mary a proiectat piatra la rasul apei și-a privit cum aceasta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se putea chema remușcare. Urâse dușmanul cu dinții strânși, clar neputincioși. Firește că din alte mobile ca cei de dincolo, clin acțiune, și o altfel de ură ca cea de pe câmpul de luptă! Nimeni nu dorise mai mult ca el pacea și victoria. Pentru că ele aveau să-i asigure din nou liniștea ce-1 mulțumea! Dar cine poate căuta într-o aspirație virtuoasă toate micile ei viții! Acum simțea o gelozie mare pe cei ce se bătuse. Își închipuia că ar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mirare și Lina deschise gura să spună ceva, dar cum Sia se încruntă, doctorul Rim se uită fulgerător 'a Lina care tăcu. Văzând pe Nory enervată, Lina o mai reținu s-o îmbuneze. Bunei Lina îi plăcea nespus de mult pacea și concordia. Nory își răsuflă indignarea: - De ce nu dai pe ușă afară pe fata asta acum când s-a făcut Rim sănătos? N-am să mai viu pe la tine dacă îmi iese mereu ursuza asta înainte. - Sssst! îi făcu Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Elena 0 găsise singură. De un timp baba era de nesuferit. Vrea chiar să plece, și până la urmă mai bine să se lipsească de ea decât să o vadă așa ursuză. Chiar din pricina ei și căzuse; ca să o lase in pace coborâse singură după vin . . . Dacă Elena știa vreo femeie bună, să i-o trimită. Elena, firește, se puse la dispoziția Linei. Credea că face foai'te bine să ia femeie nouă în serviciu, dar era de părere să păstreze și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Te pomenești că plânge, măgărița!" La ideea asta Lina ezita. își amintea din nou traiul îngeresc de deunăzi, fără a-i cerceta pricinile: Dacă se astâmpăra, măgărița, ce bine era! Au pe dracu în ele! Să nu lase lumea în pace!'' Lina' arunca toată vina pe Sia. Se gândea la măritișul fetei cu unul din gemeni, deși proiectul era numai în închipuirea ei ,.O mai vrea acum să o ia? Bine credeam eu s-o mărit mai iute." In același timp
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Aflase întîi unde e cuibarul nou al Trubadurului. O jumătate de ceas Sia nu vroise să miște. Nici Lina nu mișcase din cabinetul ei. Baba spusese de vreo trei ori fetei că birja pleacă și pe urmă o lăsase în pace. In sfârșit, Sia se urnise. De cum o văzuse ieșită în trotuar, baba pusese lanțul pe poartă și-i aruncase pachetul peste grilaj. Sia nu făcuse scandal. Fie și cu astfel de mijloace, primea să se (ducă la Lică. Rim la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
îi dădu cincisprezece minute. În total, șase oameni se arătară îndeajuns de receptivi pentru a-l convinge pe Grosvenor că reușita planului sau era asigurată. Dintre ceilalți nouă, trei inclusiv Maiden - avură o reacție mai slabă. Grosvenor îi lăsă în pace: acum avea nevoie de oameni siguri, deși mai târziu putea încerca să-i folosească și pe ceilalți, într-un alt mod. Când primul tehnician intra în baie, Grosvenor îl întâmpină cu un zâmbet și, arătându-i un fel de receptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la destinderea atmosferei. - Părerea pe care o aveți despre Kent se aseamănă, văd, cu a mea, zise nexialistul. Morton izbucni în râs. - Există la bordul acestei nave zeci de oameni pe care i-aș prefera ca locțiitori, dar ca să fie pace îți voi urma sfatul. Se despărțiră. Grosvenor nu mai era chiar atât de satisfăcut cum păruse. Nu avea sentimentul că plecarea chimiștilor din secția de nexialism era o victorie personală. Totuși, această soluție era preferabilă unei lupte care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
totul alte vremuri, Partidul are toată puterea În mîna lui. Poate c-ar fi bine să știm cine e omul care te-a ferit de nenorocire, pentru că, vezi dumneata, i se poate acorda o răsplată, o decorație a luptei pentru pace, Îl putem face erou al clasei muncitoare, i se poate mulțumi de la Partid și eu zic că merită... Nimic nu l-a convins pe Weisz să spună mai mult de atît: — Să-l lăsăm mai bine pe om În plata
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
femeie de la noi din sat, bine că s-o-ndurat să-l ieie așa nenorocit cum l-o aflat, cum să n-o poftim În casă, că n-om fi păgîni! Tu vorbește mai bine acolo, la Partid, să-i deie lui pace și să nu-l mai bolunzască de cap... Mai bine să-i afle oarece bun de lucru, că el... — Bine, bine, mamă, vorbesc, oi vorbi... Cu cine-i vorbi tu? Cu cine-i de serviciu pe la Partid... Cu mine avea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul Îmi lucra la turație mărită, dar poate frigul, poate picatul ei ca din cer Îl blo caseră. — Nu, nu... am dat să reiau eu conversația. M-a strîns de mînă: — SÎnt Richi Baum, ne jucam cînd eram mici, la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
epidemii de ciumă, iar În 1711, generalul trupelor sale, Sándor Károlyi, abandonînd onoarea militară pentru a-și arunca În joc abilitățile de politician, a pus capăt războiului, depunînd armele pe cîmpia Moftinului, la est de Carei, și semnînd cu Habsburgii Pacea de la Sătmar. Împăratul a recunoscut meritele generalului În Încetarea rebeliunii, i-a acordat rangul de conte, dăruindu-i totodată domeniul regal din Ardud și imensele moșii ale lui Rákóczi. Norocoasă răsplată, după atîția ani de Înfruntări necruțătoare și după mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Sfîntului Anton de Padova cu brațele Încărcate de crini albi și cu capul aureolat de bucuria de a-L purta, tot În brațe, pe Iisus. Apoi, pe pereți, picturi alese, iar În față, un iconostas aurit, ticsit de alte icoane. Pacea interiorului era sporită de lumina filtrată prin vitralii. În timpul liturghiei, lumini mai numeroase și mai puternice scînteiau din maiestuosul candelabru de mare preț. Între războaie, Îl comandase la Viena, pe banii lui, străbunicul meu Ștefan Ruba, participantul la Marea Adunare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]