39,397 matches
-
Karin, în vârstă de 8 ani, la o competiție Double Dutch. La aceasta participă echipa Joy Jumpers, formată din vecina lui Izzy, Mary (Keke Palmer), alături de prietenele sale, Shauna, Kiesha și Yolanda. Izzy obișnuia să le ironizeze pe fete, în timp ce practicau acest sport, dar pe parcursul competiție, își dă seamă că îi place. Joy Jumpers se califică în finale, dar când Yolanda părăsește echipa de Double Dutch, în favoarea unei echipe rivale, fetele îi cer lui Izzy să-i ia locul, descoperind că
Hai, sari! () [Corola-website/Science/320244_a_321573]
-
a determinat media să adopte satiric numele de "" referitor la acest incident. Ulterior Primului Război Mondial, un mare număr de soldați australieni lăsați la vatră, alături de un număr de veterani britanici, s-au stabilit în Australia de Vest, îndeosebi în zonele marginale, practicând activități agricole. Odată cu debutul Marii crize economice din 1929 în Australia, acești fermieri erau încurajați să-și dezvolte culturile de grâu prin promisiunile guvernamentale - nerealizate, de altfel - de suport al statului prin intermediul subsidiilor. În ciuda recomandărilor și a promiselor subvenții, prețul
Războiul Emu () [Corola-website/Science/320257_a_321586]
-
vaporului „Hermes”, cei doi bărbați au vizitat Gibraltarul, Malta, Insulele Ioniene, apoi Sicilia, Neapole și Roma, unde Newman a făcut cunoștință cu Nicholas Wiseman. În timpul călătoriei sale pe Mediterana, John Henry Newman a avut sentimente împarțite între dezgustul pentru credința creștină practicată în țările latine, pe care a descoperit-o, dar și admirația sa pentru natura și pentru istoria acestor țări care îi aminteau de "Părinții Bisericii". Într-o scrisoare, el a descris Roma ca fiind „locul cel mai minunat de pe Pământ
John Henry Newman () [Corola-website/Science/320290_a_321619]
-
în peretele sudic al absidei altarului). Cele trei cruci aflate pe acoperișul bisericii au la bază o semilună confecționată din fier forjat. În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În fiecare absidă laterală este practicată câte o fereastră terminată în arc de cerc. Inițial, lăcașul de cult avea o pardoseală din lespezi mari de piatră.
Biserica de lemn din Drăgoiești, Suceava () [Corola-website/Science/320320_a_321649]
-
Lăcașul de cult este prevăzut cu două uși (una în peretele vestic al pridvorului și cealaltă în peretele sudic al absidei altarului). În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. În fiecare absidă laterală este practicată câte o fereastră.
Biserica de lemn din Românești, Suceava () [Corola-website/Science/320328_a_321657]
-
drepturile de furnizare a rețelelor sau serviciilor de comunicații electronice, să elaboreze și să modifice condițiile autorizării generale conform legii și să efectueze controlul respectării acestora; d) să aibă acces la documentele ce țin de activități din domeniul comunicațiilor electronice, practicate conform autorizării generale sau licenței, inclusiv la informația ce prezintă secret comercial, asigurînd confidențialitatea acestora, în condițiile legii; e) să solicite și să obțină de la furnizorii de rețele și/sau servicii de comunicații electronice informațiile necesare, inclusiv date statistice, copii
Agenția Națională pentru Reglementare în Comunicații Electronice și Tehnologia Informației () [Corola-website/Science/320331_a_321660]
-
pentru îndeplinirea obiectivelor propuse. În schimb, tinerii erau mai impulsivi, violenți și lipsiți de milă. Liderii mai în vârstă din exil admirau fascismului lui Benito Mussolini, dar condamnau nazismul, în vreme ce tânăra generație radicală din Ucraina admirau ideile fasciste și metodele practicate de naziști. În ciuda acestor diferențe, liderul OUN, Evghen Konovalț, a știu ca, datorită priceperii politice și reputației personale, să păstreze unitatea OUN, în ciuda existenței a două facțiuni. Unitatea organizației a fost zdruncinată după ce Konovaleț a fost asasinat la în 1938
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
sau Polonia. Au existat însă și diferențe semnificative în cadrul facțiunilor OUN în ceea ce privește abordarea totalitarismului. Liderii moderați, care trăiau în exil, erau partizanii fascismului lui Benito Mussolini și condamnau nazismul, în vreme ce tinerii radicali din Ucraina erau susținătorii fascismului și al metodelor practicate de național-socialiștii germani. Facțiunea condusă din exil sprijinea concilierea și cooperarea cu Biserica Greco-Catolică Ucraineană, în vreme ce radicalii tineri aveau o atitudine anticlericală și considerau că era o slăbiciune să nu consideri națiunea drept valoarea supremă . Cele două facțiuni din cadrul OUN
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
Înotul masters este înotul practicat de către adulți, ca amatori, atât în regim de competiție, cât și recreațional, într-un cadru organizat, definit de instituții și reglementări specifice. Alături de înot, înot sincron, înot în ape deschise (înotul de fond), polo pe apă și sărituri în apă
Înot masters () [Corola-website/Science/320382_a_321711]
-
mătușă și nepot nu s-a diminuat niciodată. În timp ce era la curtea libertinului său unchi, l-a întâlnit pe iubitul acestuia, "Chevalier de Lorraine". S-a spus că tânărul conte a fost sedus de bătrânul cavaler și a început să practice "le vice italien" (apelativ contemporan pentru homosexualitate). Ludovic al XIV-lea a decis să-și exileze fiul și pe Cavelerul de Lorena. În iunie 1682, Louis a fost exilat în Normandia. Cu scopul de a calma lucrurile dintre tată și
Louis, Conte de Vermandois () [Corola-website/Science/321036_a_322365]
-
și căreia îi caracterizează climatul sonor. Începând cu Beethoven, autor al 11 uverturi, dintre care 4 numai pentru “Fidelio” (nici una nereușind, de altfel, să-l satisfacă pe deplin), uvertura a ajuns la o reală autonomie și a devenit un gen practicat în mod obișnuit de compozitorii romantici. Este formată dintr-o singură parte, profilată ca un gen de muzică programatică. Uverturile la operele “Freischütz” și “Oberon” de Carl Maria von Weber sunt dintre cele mai apreciate piese simfonice din repertoriul universal
Uvertură () [Corola-website/Science/321087_a_322416]
-
cu 6 stâlpi. Probabil că acest pridvor adăpostea intrarea în biserică. Acoperișul era unitar, fiind străpuns în partea de vest de turnul-clopotniță așezat peste pronaos. Fiind mai repede scurt, turnul-clopotniță cu plan pătrat avea foișorul aproape în întregime acoperit, fiind practicate, cel puțin pe cele două fețe ale turnului vizibile în fotografie două orificii semicirculare. Peste foișor, un coif alungit terminat cu o cruce acoperea turnul-clopotniță. Coama acoperișului, era decorată deasupra altarului, cu o mică cruce. După contruirea noii biserici de
Biserica de lemn din Stana () [Corola-website/Science/321196_a_322525]
-
Surorile ei au fost, la rândul lor, așa cum și-a dorit tatăl lor, deschizătoare de drum în lumea femeilor cu pregătire universitară: Leonore Gourfein-Welt (30.7.1859 Sadagura - 8.1.1944 Geneva) a absolvit medicină la Zürich (1888) și a practicat oftalmologia (la Geneva) că și soțul ei, prof.David Gourfein, și sora ei, Roșa. Sară Welt-Kakels (12 decembrie 1860 Cernăuți -26 decembrie 1943 New York), și ea absolventa a facultății de medicină din Zürich (1885), a fost pediatra la Spitalul Mount
Rosa Welt-Straus () [Corola-website/Science/321180_a_322509]
-
și o înălțime de aproximativ 60 cm, prin care se pătrunde într-un canal cilindric vertical având deschiderea de 60x60 cm, care penetrează miezul zidului în jos, pe o distanță de aproximativ 1 m. Acest tunel conduce la o încăpere, practicată în grosimea zidului, cu lățimea (E - V) de 0,80 m, lungimea de aproximativ 2,50 m și înălțimea maximă de 2,30 m. Această încăpere a avut rolul de tainiță, neavând inițial nici o fereastră. Abia în 1794 s-a
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Ștefănești () [Corola-website/Science/321190_a_322519]
-
sărbătoare tot ce avea mai de preț la capitolul țesături și nu numai: În satul tradițional care a existat până la mijlocul secolului al XX-lea, după opinia lui C.Lupea, și-au desfășurat activitatea numeroși meșteșugari locali. Prin activitatea lor, practicată în majoritatea cazurilor în „golurile” muncilor agricole, ei satisfăceau diferite nevoi ale populației, meșteșugurile „furându-se” de la „maistări” locali și doar în cazuri rare de la alții din satele din jur sau din Sibiu. Plata serviciilor aduse nu se făcea în
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
ale populației, meșteșugurile „furându-se” de la „maistări” locali și doar în cazuri rare de la alții din satele din jur sau din Sibiu. Plata serviciilor aduse nu se făcea în bani ci în contrapartidă cu alte produse sau servicii. Principalele meșteșuguri practicate în sat au fost: "Dogăritul" și primul „botar” al Racoviței este menționat în anul 1750. Cel mai renumit ciubărar este Iosif Lazea din Munții Apuseni stabilit aici la sfârșitul secolului al XIX-lea și ai cărui urmași poartă supranumele de
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
în sat. Exponenți ai acestei meserii au fost Ioan Gligor Popa (1858) și . "Împletitul din nuiele și răchită" era o îndeletnicire prin care racovicenii confecționau unele părți componente ale carului sau căruțului: „leși”, „funduri”, „șârigle”, coșuri, vârșe. Acest meșteșug era practicat cu precădere de către țiganii din „Capu' satului” și băieșii de pe „Vale'n Sus”. Dintre săteni s-a remarcat Gheorghe Foarcoș zis „Fîsu”. "Rotăritul" s-a impus în meșteșugul local ca o necesitate ținând cont de faptul că până la sfârșitul secolului
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
la sfârșitul secolului al XIX-lea o dată cu „încălțămintea domnească” sub formă de cizme, „păpuci” (ghete), sandale, pantofi, etc. Meseriașii cizmari purtau denumirea de „șustări” care inițial făceau doar reparații și mai apoi confecționau încălțăminte doar „la comandă”. Dintre cei care practicau acest meșteșug au fost frații Alexandru, Iosif și Petru Mureșan și Dionisie Fogoroș al cărui supranume era de „Șuștărelu' ”. "Funăritul" a fost strâns legat de industria textilă din gospodăria tradițională. „Funari” locali ca „Teiu' lu' Rîpă” și David Stoica („Floierașu
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
a fost atestat ca atare în viața satului. Trebuie menționat faptul că în antroponimia locală, numele de Olaru există din anul 1698. "Cărămidăritul" a fost un meșteșug condiționat direct de apariția cărămizii arse ca material de construcție. El a fost practicat în mod curent de către anumite familii de țigani, printre care cele mai cunoscute sunt Bambu, Birghiu și Șandru. Pentru nevoi strict personale, s-au întâlnit uneori în sat și cărămidari ad-hoc proveniți din rândul familiilor mai nevoiașe, care-și confecționau
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
greci, pe care îi vinde ca sclavi pe coasta nordică a Africii. Pe insula Corfu, Henry d’Albaret se îndrăgostește de Hadjina, fiica enigmaticului bancher Elizundo. Dar acesta promite mâna fiicei sale lui Nicolas Starkos, deoarece își datorează averea comerțului practicat de acest individ funest, care îl amenință că va face public modul în care bancherul și-a adunat bogățiile. Cu puțin timp înaintea nunții, bancherul moare, ceea ce îi permite Hadjinei să descopere hârtiile care cuprind istoria afacerilor murdare ale tatălui
Arhipelagul în flăcări () [Corola-website/Science/321312_a_322641]
-
prin tăierea (longitudinală sau transversală) a lemnului, xilogravura este de două categorii: Primele stampe au fost xilogravuri. În Europa, primele xilogravuri au fost semnalate documentar în secolul al XII-lea, dar în China imprimarea cu plăci gravate în lemn era practicată încă din Antichitate. În Transilvania încă de la sfârșitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a produce în serie icoane pe hârtie și imagini simbolice sau decorative prin xilogravură. Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea
Xilogravură () [Corola-website/Science/320568_a_321897]
-
adepții ortodoxiei dinspre est. Raidurile ordinelor s-au intensificat după ce au învins „zona tampon” creată de prusaci, nadruvieni, scalvieni, sudovieni și semigali din 1283. Relațiile lituanienilor cu Biserica Ortodoxă au fost mai pașnice. Oamenilor le-a fost permis să își practice religia; Ducii lituanieni nu au ezitat să se căsătorească cu fiice de duci ortodocși. Cel puțin unii dintre cărturarii ducilor trebuie să fi fost de asemenea ortodocși. Luptele cu cavalerii teutoni și extinderea către est au marcat anii 1295-1377. Lituania
Istoria Lituaniei (1219–1295) () [Corola-website/Science/320528_a_321857]
-
la folosirea limbii române în școli și serviciile publice, în locul limbii germane. Pentru a accede la funcții în administrație era necesară o bună cunoaștere a limbii române. Cu toate acestea, comunitatea evreiască din Gura Humorului a continuat să prospere. Evreii practicau meserii legate de comerț, în special export de cereale și de cherestea, dar erau și meșteșugari (croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
și de cherestea, dar erau și meșteșugari (croitori, cizmari, cojocari) sau intelectuali (arhitecți, ingineri, medici și avocați). Meseriile erau transmise de obicei în familie de la tată la fiu. Meserii cum erau cele de agricultori, zidari, dulgheri sau lăcătuși nu erau practicate de evrei. Ei vorbeau în limba idiș, ca și în germană sau în română. În această perioadă, cu aprobarea tacită a autorităților românești, au fost aleși viceprimari evrei și anume dr. Rafael Mueck (1927-1929) și Elias Ellenbogen (1931-1933). Ultimul dintre
Sinagoga Mare din Gura Humorului () [Corola-website/Science/320571_a_321900]
-
participând la petrecerile organizate în cartierele sau prin satele din apropiere. În 1941 pleacă pe front, participând la luptele de la Odessa. După terminarea războiului, unitatea sa a fost trimisă la Giurgiu, unde se stabilește până la sfârșitul vieții, câștigându-și existența practicând meseria de muzicant. Aici cântă cu diferite formații în numeroase localuri giurgiuvene, iar mai târziu, când se desființează localurile particulare, cântă cu formația proprie la nunți, în București. În 1948, după instaurarea noului regim, este chemat la orchestra populară a
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]