39,985 matches
-
piața erau construite în stil gotic târziu. Fațadele erau realizate în stil gotic târziu, baroc, Biedermeier și istoricist. De asemenea, casele aveau decorațiuni din stuc cu motive populare. În anul 1878 în mijlocul pieței a fost instalată fântâna Erzherzog-Johann-Brunnendenkmal. În timpul reconstruirii Primăriei din anii 1887-1893, piața principală a primit un „accent monumental nou”. Inițial, la intersecția Hauptplatz cu Sackstraße s-a aflat Coloana ciumei înălțată de împăratul Leopold I în semn de recunoștință față de Sfânta Treime pentru că locuitorii au supraviețuit epidemiei de
Hauptplatz (Graz) () [Corola-website/Science/328016_a_329345]
-
să fie mutată la Karmeliterplatz. În afară de Jakominiplatz, Hauptplatz este singurul loc din Graz, care este deservit de toate liniile de tramvai. În jurul fântânii Erzherzog-Johann-Brunnendenkmal se află mai multe tarabe care conservă caracterul de piață medievală. Zona cuprinsă între fântână și primărie este adesea folosită pentru celebrarea unor importante evenimente locale. Denumirea originală a locului era „"auf dem Platz"”. Denumirea „"Hauptplatz"” apare pentru prima dată în cronici în anul 1665. Din cauza faptului că în Primărie se afla garda principală a orașului, piața
Hauptplatz (Graz) () [Corola-website/Science/328016_a_329345]
-
piață medievală. Zona cuprinsă între fântână și primărie este adesea folosită pentru celebrarea unor importante evenimente locale. Denumirea originală a locului era „"auf dem Platz"”. Denumirea „"Hauptplatz"” apare pentru prima dată în cronici în anul 1665. Din cauza faptului că în Primărie se afla garda principală a orașului, piața a fost denumită în secolul al XIX-lea și „"Hauptwachplatz"”. Începând din 1870 și până în anexarea Austriei în 1938 și iarăși de la sfârșitul celui de-al doilea război mondial și până în prezent ea
Hauptplatz (Graz) () [Corola-website/Science/328016_a_329345]
-
2009, pentru a consolida impresia de stradă pietonală (anterior strada fusese asfaltată pe acest sector, iar șinele de tramvai au fost scoase de acolo). De la sud la nord se întind, printre altele, Alten Landhaus, Coloana Sfintei Ana, Biserica spitalului și Primăria cu Turnul orașului. Ea se prelungește la intersecția cu "Marktgraben" prin străduța "Herzog-Friedrich-Straße". Pe această stradă au trecut luptătorii din rezistența tiroleză conduși de Andreas Hofer, care au învins forțele bavarezo-franceze în prima bătălie de la Innsbruck. Alți luptători din rezistență
Maria-Theresien-Straße (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328047_a_329376]
-
Oliphant a apelat la cercuri religioase creștine din Londra pentru a accelera emigrația evreilor în Palestina. Totodată a acționat pentru trimiterea de ajutoare refugiaților evrei aflați în Galiția (care aparținea atunci Austro-Ungariei cu sprijinul fondului Mansion House Relief fund al primăriei Londra. Spre deosebire de Alianță Israelita Universală (Kol Israel Haverim), care încuraja emigrația evreilor din estul Europei spre Statele Unite, Oliphant îi sfătuia pe evrei să plece în Palestina și a încercat să convingă în acest spirit și pe purtătorii de cuvânt ai
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
între Polonia și Suedia la Sztumska Wieś, un sătuc de lângă Sztum. Astăzi acest eveniment este comemorat printr-o placă comemorativă. În Timpul Potopului (1655-1660), orașul a căzut în sărăcie, care a fost consolidată de Marele Incendiu din 1683, când până și primăria din oraș a fost mistuită de flăcări. Primarul orașului Sztum, Peter Mogge, a oferit una din casele sale, care au supraviețuit incendiului, ca să fie utilizată de consiliul local și de către Congregația Luterană (care folosea în trecut primăria pentru prestarea serviciilor
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
când până și primăria din oraș a fost mistuită de flăcări. Primarul orașului Sztum, Peter Mogge, a oferit una din casele sale, care au supraviețuit incendiului, ca să fie utilizată de consiliul local și de către Congregația Luterană (care folosea în trecut primăria pentru prestarea serviciilor sale religioase). În timpul împărțirii Poloniei, Sztum a devenit capitala a unui district administrativ din cadrul Prusiei de Vest (Westpreusse). La începutul secolui 19, trupele lui Napoleon au staționat în Sztum, și când valul de răzvrătiri a polonezilor împotriva
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
lumina zilei în comuna suburbana Vatra Veche (care, peste ani, se va numi cartierul Nedelcu P. Chercea). În anii 1918-1919, începe să schimbe față satului Vatra Veche, construind, timp de nouă ani, mai multe clădiri de interes general (școală, biserica, primărie, dispensar). În 1922, a ridicat clopotnița bisericii Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din centrul Brăilei. În 1924 a donat Comunității Israelite din Brăila un corp de clădiri pe strada Regală, pe care l-a transformat în dispensar. În anul 1928
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
începută, soții Chercea au mai construit, în aceeași localitate (Vatra Veche), o grădiniță și un dispensar, toate aflate în apropierea școlii mai sus amintite. Mai tarziu, în anul 1938, marele filantrop și soția sa construiesc o casă parohiala și o primărie în Vatra Veche, clădiri care vor deveni, în timpul “dictaturii proletariatului”, Căminul Cultural din cartier. Tot prin grijă celor doi, Liceul de fete din Brăila (actualul "Colegiu Național "Gh. Munteanu-Murgoci") și Școala primară din Ghecet (județul Tulcea) sunt dotate cu mobilier
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
edificiu aflat pe lista monumentelor istorice din orașul Brăila și care, de curând, a fost renovat, reprimind măcar o parte din strălucirea de altădată. În 1934, marele industriaș și filantrop a întocmit un Act de donație prin care lasă brăilenilor primăria din comuna Nedelcu P. Chercea, dispensarul, școala de băieți și fete și grădiniță de copii. Nedelcu P. Chercea a ctitorit și biserica Mănăstirii Vladimirești din județul Galați, înființată de Maica Veronica, lăcaș sfânt în care a fost înmormântat. În anii
Nedelcu P. Chercea () [Corola-website/Science/328151_a_329480]
-
Parohiei Füssen. În 1839 cancelarul regal al Bavariei, Christoph Friedrich von Ponickau, a cumpărat restul clădirilor abației Sf. Mang. În 1909 orașul Füssen a achiziționat domeniul Ponickau, inclusiv clădirile fostei abații (în afară de biserică). Aripa de nord a fost folosită ca primărie. În aripa de sud se află acum Muzeul orașului Füssen, cu prezentarea istoriei mănăstirii și a orașului și în special a manufacturilor tradiționale de chituri și viori din Füssen. Se pot vizita de asemenea camerele de primire în stil baroc
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]
-
pentru care a evoluat în total în 182 de partide, în care a înscris 285 goluri. Între 1970 și 1976, Băicoianu-Cojocaru a fost căpitanul reprezentativei României. Doina Petruța Băicoianu a fost căsătorită cu Pătru Cojocaru, șeful biroului bazelor sportive al Primăriei Timișoara. Conform acestuia: În Timișoara, a activat pentru câțiva ani ca asistent universitar la Facultatea de Educație Fizică și Sport, iar apoi ca profesoară de sport la Școala Generală nr. 6. Doina și Pătru Cojocaru au avut împreună un fiu
Doina Cojocaru () [Corola-website/Science/328226_a_329555]
-
care funcționa școală, din acest moment administrarea și direcția școlii fiind asigurată numai de Emilia Humpel. Aceasta rămâne la conducerea școlii până după moartea soțului ei, în 1899. Pensionatul Humpel a funcționat inițial în casele Millo din fosta stradă a Primăriei, în prezent stradă Theodor Burada nr. 57. Această clădirea a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2004, având codul de clasificare LMI IS-II-m-B-06064. În 1883 pensionatul se mută în casa Ghica din strada Gavril Muzicescu
Institutul liceal de domnișoare Humpel () [Corola-website/Science/328258_a_329587]
-
și a supraetaja partea din spate a casei. În final, omul de afaceri Marian Anghelescu, care deține firma Deck Birotica Group, ce funcționează în clădirea înaltă ce s-a ridicat lipită de casa natală, a demolat întreaga casă, fără aprobarea primăriei, care intenționa să o transforme în casă memorială, și a făcut în locul ei o parcare pentru firma sa. În București, Bd. Dacia nr. 29, se află un imobil edificat de Costin Petrescu după propriul său proiect, cu două funcțiuni complementare
Costin Petrescu (pictor) () [Corola-website/Science/328259_a_329588]
-
Frumoase București" si administrator al "Casei Artelor". În această calitate, în 1906 a fondat revista Arhitectura. În 1909 a înființat "Școala de Artă Decorativă „Domnița Maria”" din București. După terminarea Primul Război Mondial a fost încadrat ca arhitect șef la Primăria Bacău, unde s-a implicat în eforturile de refacere a țării după distrugerile produse de război. A rămas în această funcție până în anul 1932. Casa arhitectului George Sterian, construită de el în 1921 în municipiul Bacău, pe actuala str. Eminescu
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
în timpul fostului primar Augustin Klaner († 1494), donatorul „Clanerfensters” de la Biserica Mănăstirii Nonnberg. Familia Keutzl a locuit în această casă cu turn până în 1407. Apoi autoritățile orașului au cumpărat casa și au folosit-o ca tribunal orășenesc, clădire de birouri sau primărie. De aici trăgea clopotele paznicul de noapte al orașului, strigând următoarele: ""Merkt auf ihr Herrn und lasst euch sagen; der Hammer hat neun (etc) Uhr geschlagn. Gebt acht auf Feuer und aufs Liecht, damit Niemand kein Schaden geschicht. So loben
Kranzlmarkt și Rathausplatz () [Corola-website/Science/328278_a_329607]
-
fertig zum Verkauf. / Der Frächter führt es über Land, / der Kaufherr prüfts mit kundger Hand. / Zur Auswahl liegt das Tuch bereit, / und jeder wählet hier sein Kleid”. Aripa laterală a clădirii dinspre piață se află spre râul Salzach. Arcul Porții Primăriei, construit la mijlocul secolului al XVI-lea, ducea la Staatsbrücke (anterior Hauptbrücke). Acest arc a fost reconstruit deseori în cursul timpului și se prezintă astăzi într-o formă foarte simplă. Chiar înainte de construirea podului principal în această locație în anul 1599
Kranzlmarkt și Rathausplatz () [Corola-website/Science/328278_a_329607]
-
Primăria Nouă (în ) este un sediu al primăriei aflat în partea de nord al pieței Marienplatz din München, Bavaria, Germania. El găzduiește guvernul orașului, inclusiv consiliul orașului, birourile primarilor și o parte a administrației. În 1874 municipalitatea a părăsit Primăria Veche
Primăria Nouă din München () [Corola-website/Science/328351_a_329680]
-
Primăria Nouă (în ) este un sediu al primăriei aflat în partea de nord al pieței Marienplatz din München, Bavaria, Germania. El găzduiește guvernul orașului, inclusiv consiliul orașului, birourile primarilor și o parte a administrației. În 1874 municipalitatea a părăsit Primăria Veche pentru a se muta în noul său
Primăria Nouă din München () [Corola-website/Science/328351_a_329680]
-
Primăria Nouă (în ) este un sediu al primăriei aflat în partea de nord al pieței Marienplatz din München, Bavaria, Germania. El găzduiește guvernul orașului, inclusiv consiliul orașului, birourile primarilor și o parte a administrației. În 1874 municipalitatea a părăsit Primăria Veche pentru a se muta în noul său sediu. A fost construită între 1867 și 1908 de Georg von Hauberrisser în stil neogotic. Ea se întinde pe o suprafață de 9159 m², având 400 de încăperi. Fațada principală situată înspre
Primăria Nouă din München () [Corola-website/Science/328351_a_329680]
-
Fațada principală situată înspre Marienplatz, lungă de 100 de metri, este bogat decorată. Ea îl prezintă pe Ducele guelf Duke Henric Leul și aproape întreaga linie a dinastiei Wittelsbach din Bavaria și este cel mai mare ciclu princiar dintr-o primărie germană. Monumentul central din centrul fațadei principale situat deasupra casei de pază este o statuie ecvestră a prințului regent Luitpold. Traveea turnului conține statui ale primilor patru regi bavarezi. Fațada principală este plasată înspre piață, în timp ce partea din spate este
Primăria Nouă din München () [Corola-website/Science/328351_a_329680]
-
una dintre cele cinci porți ale orașului München construite la sfârșitul secolului al XII-lea în prima centură de ziduri ale orașului medieval. a fost cunoscut și ca "Unteres Tor" (Poarta de Jos), "Taltor" (Poarta din vale) sau "Rathausturm" (Turnul Primăriei). Ea se afla în partea de est a orașului vechi pe latura de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în 1301, poarta a fost cunoscută sub numele de "porta inferior" (Unteres Tor) aflându-se în legătură cu "Oberen Tor" (Poarta
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
centură de ziduri ale orașului medieval. a fost cunoscut și ca "Unteres Tor" (Poarta de Jos), "Taltor" (Poarta din vale) sau "Rathausturm" (Turnul Primăriei). Ea se afla în partea de est a orașului vechi pe latura de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în 1301, poarta a fost cunoscută sub numele de "porta inferior" (Unteres Tor) aflându-se în legătură cu "Oberen Tor" (Poarta de Sus) sau Kaufingertor din partea de vest a orașului. Prin aceste două porți trecea drumul sării prin
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
a fost menționată în 1239 ca Poarta de Sus, se presupune că la acel moment exista deja și Poarta de Jos. Talburgtor a fost un simplu turn cu poartă de intrare. Poarta a fost reconstruită în 1392-1394 ca turn al primăriei, ea fiind distrusă de un trăsnet în 1460, împreună cu vechea primărie. În anii 1470-1480 Jörg Halspach a reconstruit în stil gotic târziu vechea primărie cu turnul primăriei, în paralel cu construcția catedralei Frauenkirche. În această versiune, turnul este reprezentat și
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
că la acel moment exista deja și Poarta de Jos. Talburgtor a fost un simplu turn cu poartă de intrare. Poarta a fost reconstruită în 1392-1394 ca turn al primăriei, ea fiind distrusă de un trăsnet în 1460, împreună cu vechea primărie. În anii 1470-1480 Jörg Halspach a reconstruit în stil gotic târziu vechea primărie cu turnul primăriei, în paralel cu construcția catedralei Frauenkirche. În această versiune, turnul este reprezentat și în Schedelsche Weltchronik (cea mai veche cronică a orașului München) din
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]