41,115 matches
-
ocazia săpăturilor diverse efectuate în vechea vatră a satului Lespezi atestă o prezență a omului înaintea izvoarelor scrise cunoscute până în prezent, vechimea așezării rurale se pierde, deocamdată undeva prin secolul al XVIII- lea când există atestare documentară. Satul Lespezi se regăsește în Lista Monumentelor Istorice din 2004 a Ministerului Culturii și Cultelor - Institutul Național al Monumentelor Istorice, după cum urmează: 83. VN-I-S-B-06379- Situl arheologic de la Lespezi , punctul "Dealul Bisericii" , la N de Biserica "Nașterea Maicii Domnului". 84. VN-I-S-m-B-0637901 - Așezare sat Lespezi , punctul
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
versanți abrupți constituiți din forme stâncoase de la care se pare că derivă și numele localității. În timp satul s-a strămutat parțial, în prezent vatra satului este pe șes, în lunca Polocinului. Pe vechea vatră a satului Lespezi se mai regăsesc doar câteva case și Biserica reconstruită prin anii 1770. În satul Lespezi se află următoarele monumente istorice: Monumentul Eroilor căzuți în primul război mondial. Acest monument la început, a fost amplasat în piața din fața școlii satului dar, în anul 1968
Lespezi, Vrancea () [Corola-website/Science/301880_a_303209]
-
Kalka (1239), unde rușii au fost învinși de tătari (mongoli) în drumul lor spre vest. Pe de altă parte, Nicolae Iorga făcea aserțiunea că numele ar proveni de la un român, "Ploscuță", care ar fi întemeiat satul. Primele mențiuni cartografice se regăsesc pe hărțile armatei habsburgice și țariste din 1810, unde se menționează prezența unei biserici din lemn, înlocuită mai apoi - datorită înmulțirii populației locale - cu o alta mult mai mare către anii 1865 - 1870, tot din lemn pe locul actualei biserici
Comuna Ploscuțeni, Vrancea () [Corola-website/Science/301890_a_303219]
-
era județul cu cele mai multe casării, 17 la număr, așezate în Voietenul, Râmniceni, Bolboaca, Gârlești, Cioranca. De frunte sunt: cășăria serdarului Costache Robescu (Gârlești) și, atenție, cășăria lui Grigore Borănescu de pe moșia Râmniceni. Denumirea de "băjenari" din consemnarea condicilor vamale se regăsește în numele localnicilor, Băjenaru, dar și cele ardelene: Rizea, Cernatu și Stănilă. Intensificarea trecerilor peste munți are loc după anul 1761, cînd împărăteasa Maria Tereza a dat ordin că Mitropolia Ortodoxă a Transilvaniei să fie desființată, fapt ce a determinat și
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
un port comunitar, indiferent de pavilionul pe care-l arborează, pentru a se identifica și remedia orice situație care prezintă în mod clar un pericol pentru securitatea sau sănătatea navigatorilor. Totuși, Directiva 1999/63/ CE include cerințe care nu se regăsesc în Convenția OIM nr. 180 și care, în consecință, nu ar trebui aplicate la bordul navelor care nu arborează pavilionul unui stat membru; (6) Directiva 1999/63/ CE se aplică navigatorilor de la bordul tuturor navelor maritime înmatriculate pe teritoriul unui
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/89300_a_90087]
-
bun, se umple de viață la principale sărbători religioase din an, de Crăciun și de Paste. Rușii de riț vechi au fost prigoniți când și-au aparat credință, iar acum îi poți găsi uniți în jurul bisericii, locul în care-și regăsesc mereu originile. Schisma ortodoxă de la mijlocul secolului al XVII-lea a scindat Rusia țarista în două tabere vrăjmașe. Patriarhul rus Nikon, din dorința de a unifica sub conducerea să biserică ortodoxă de pretutindeni, a impus revizuirea ritualului bisericesc. Nikon dorea
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
acceptare sunt adunate argumentat în cartea lui Vascenko pentru ipoteza denumirii etniei după Filip, părintele spiritual al staroverilor, fondatorul comunității care ia ființă spre finele secolului al 17 lea pe teritoriul Rusiei pentru că apoi la începutul secolului următor să-i regăsim pe teritoriile istorice românești pe acesti fi-Lipovani, lipavani, deveniți mai apoi lipoveni. Rușii staroveri din România, indiferent dacă este vorba de urmașii adepților lui Filip Pustosvvjat (1672-1742), deci despre (fi) lippovani sau despre urmașii adepților lui Ignat Nekrasov (1660-1737), deci
Lipoveni, Suceava () [Corola-website/Science/301966_a_303295]
-
întrebuițare casnica pentru gătit sau pentru prelucrarea laptelui și diverse alte forme ornamentale. Unicitatea ceramicii de Marginea pe plan internațional este dată de culoarea neagră rezultată în urmă arderii precum și modelarea unor forme specifice tradiționale.Cultura populară a comunei se regăsește și în portul popular specific care se poartă în zilele de sărbătoarede către bătrînii satului. Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Marginea se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră locuitori. Majoritatea
Comuna Marginea, Suceava () [Corola-website/Science/301968_a_303297]
-
a familiei de Gaulle în 1420, și anume Jehan de Gaulle care, după dezastrul din Azincourt, a opus rezistență timp de 2 ani englezilor la Vire, în vestul Normandiei, înainte de a se exila în Bourgogne. În secolele al XVI-XVII se regăsesc unii căpitani francezi de Gaulle la Cuisery în sudul regiunii franceze de Bourgogne. Gaspard de Gaulle, numit de regele Carol al IX-lea al Franței drept cavaler regal. Acești de Gaulle s-au instalat, mai târziu, în regiunea Champagne și
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
exilați unele conferințe în care el vorbea de spre situația războiului din moment. Dar totodată el încearcă să evadeze de cinci ori, și toate tentativele au fost cu eșec. El este eliberat după armistițiul de la 11 noiembrie 1918 și îi regăsește pe ai săi în decembrie. De acești doi ani și jumătate el va păstra o amintire amară, socotindu-se o stafie, un soldat inutil, care nu a servit la nimic bun în acest război. Charles a primit puțin mai tîrziu
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
din voturi obținute de Mitterrand în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 1965 sau că majoritatea sa parlamentară se sprijinea pe un singur mandat în plus față de locurile obținute de opoziție. După discursurile relativ dezolante anterioare, Franța părea să regăsească un de Gaulle de zile mari. Manifestația gaullistă care a urmat a fost creditată cu circa un milion de participanți de către organizatorii acesteia, respectiv 300.000 de către poliție. Alegerile din iunie 1968 au fost un mare succes pentru gaulliști care
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
de privilegii și imunități a Națiunilor Unite, ONU și agențiile sale au imunitate în fața legilor din țările în care își desfășoară activitatea, menținând astfel imparțialitatea Națiunilor Unite legată de țările gazdă și statele membre. Alături de cele șase entități principale se regăsește „o colecție extraordinară de entități și organizații, unele dintre ele chiar mai vechi decât organizația mamă, care își desfășoară activitatea aproape independent față de Națiunile Unite” (Linda Fasulo). Această colecție include agenții specializate, instituții de cercetare și educație, programe, fonduri etc.
Organizația Națiunilor Unite () [Corola-website/Science/296753_a_298082]
-
păcatele făcute în viață. Muntele este împărțit în șapte cercuri, după tipul viciilor avute (mânie, avariție, lăcomie etc.) și durata timpului de căința. Rugăciunile celor vii pe pamant îi pot ajuta să iasă mai curând din Purgatoriu. Și aici se regăsesc persoane cunoscute lui Dante, pentru care arată bunăvoință, cum ar fi prietenii săi din cercul ""dolce stil nuovo"" sau marii artiști ai trecutului. În vârful muntelui se gaseste Paradisul terestru, care are aspectul unei păduri populată de figuri alegorice. Purgatoriul
Divina Comedie () [Corola-website/Science/296768_a_298097]
-
este sediul președintelui republicii federative austriece, adăpostește mai multe muzee (Muzeul de Artă Populară, colecții de instrumente muzicale, Camera Armelor, colecții ale Muzeului de Istorie a Artei, Muzeul „Sisi”),precum și Biblioteca Națională a Austriei. Kapela curții și kapela muzicală se regăsesc în aripa veche a palatului (Schweizerhof) ce datează din 1277. Grajdurile imperiale din secolul al XVI-lea au fost amplasate pe locul destinat inițial reședinței principelui Maximilian al II-lea. Astăzi se găsesc aici Școala de călărie spaniolă și muzeul
Viena () [Corola-website/Science/296758_a_298087]
-
est) cu Aruncuta, iar la sud cu satul Huci. În partea de vest se învecinează cu Boj-Cătun, iar la est cu Soporu de Câmpie. Din punct de vedere administrativ, ddupă unirea Transilvaniei cu România din 1918, Iuriu de Câmpie se regăsește în structura organizatorică a județului Cojocna, plasa Cojocna. În anul 1930 figurează în județul Cluj, plasa Cluj, iar în 1941 în județul Cluj - Turda, plasa Câmpia Turzii. În anul 1956 satul este inclus în Regiunea Cluj, raionul Cluj, iar în 1966
Iuriu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300334_a_301663]
-
urmă erau denumite "kapu", termen care provine și numele văii Căpușului, prin care se făcea trecerea dinspre țara transilvăneană a românilor și slavilor, atestată în "Gesta" Notarului Anonim al regelui Bela, către stăpânirea ducelui bihorean Menumorut. În zona Călatei se regăsește, de altfel, și toponimul "Marothlaka" (Morlaca, CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorut și a bunicului acestuia, Morut. Prin apropierea Mănăstireniului trecea o străveche linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
Cetății”, „Măgura Cetății”, „Cetatea de pămănt” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin. La Mănășturu Românesc, pe platoul „Glimea”, I.Marțian a semnalat urme ale unei așezări omenești datând din Evul Mediu timpuriu. Aceste urme nu au mai fost însă regăsite de Ștefan Ferenczi, cu ocazia perieghezei arheologice efectuate în 1973. Resturile unui zid de piatră au fost semnalate la Bedeciu, putându-și avea originea în aceeași perioadă medievală. Mănăstireni și Mănășturu Românesc au avut întotdeauna o viață economică asemănătoare cu
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
Nicula în sărbătorile mariane ale Nașterii Fecioarei Maria, Bunei‑Vestiri și Adormirii Maicii Domnului. Mănăstirea Nicula a luat ființă la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a fost construită biserică de zid. Atît satul cît și Mănăstirea de la Nicula se regăsesc în Hartă Iosefină a Transilvaniei. Din analiza hârtii se constată că mănăstirea există pe actualul amplasament și în perioada 1769 - 1773 , cînd a avut loc cartografierea satului și a mănăstirii. În perioada interbelică Biserică Ortodoxă Română a organizat o propagandă
Nicula, Cluj () [Corola-website/Science/300344_a_301673]
-
pe teritoriul comunei Suatu, în satul Aruncuța, s-a mai găsit un ciocan de piatră,șlefuit și perforat, înainte de anul 1879 ,aflat în prezent la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, atribuit de M.Roska culturii Coțofeni . Această descoperire arheologică o regăsim și la pag.16 din Arhiva Repertoriului Arheologic al României, Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" de pe lângă Academia Română, București. Pe lângă aceste considerații, descoperirea de la Aruncuta reprezintă o sursă documentara care pune în evidență viețuirea în aceste locuri a unei populații autohtone
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Câmpie (sud) și Iuriu de Câmpie (sud-vest). În partea de vest se învecinează cu Cojocna (fermă Erdănima), iar la est cu Berchieșu (nord-est) și Frata (sud-est). Din punct de vedere administrativ, după unirea Transilvaniei cu România din 1918, Aruncuta se regăsește în structura organizatorică a județului Cojocna, plasa Mociu. În anul 1930 Aruncuta figurează în județul Cluj, plasa Mociu, iar în 1941 în județul Cluj - Turda, plasa Mociu. În anul 1956 satul este inclus în Regiunea Cluj, raionul Cluj, iar în
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
Valje - Szaka, care a deținut funcții importante în administrația comitatului Cluj în prima jumătate a secolului XIX-lea. Colectivizarea în Aruncuta a început în 1958 prin înființarea unei 'Tovărășii" de tip sovietic și finalizată în martie 1961. Originile "Tovărășiei" se regăsesc în " Cuvântarea rostita de Vladimir Ilici Lenin { Ulianov } la prima consfătuire pe întreaga Rusie în legătură cu munca de partid la țară,din 19 noiembrie 1919 " ,publicată în ziarul Pravda, nr.259, din 19 noiembrie 1919 și cuprinsă în Volumul 30 al
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
stomatologi, două farmacii, policlinica „Medica-Popești”, un cămin de bătrâni (patronat de Institutul „Sf. Maria”), un cămin de copii orfani (patronat de fundația F.A.R.A.), biserici ortodoxe și catolice, și multe altele. Orașul este format din trei sate, a căror toponimie se regăsește în numele boierilor care au trăit prin aceste locuri cu secole în urmă: Popești-Conduratu sau Pavlicheni, Popești-Români și Leordeni. Orașul Popești-Leordeni are ca patroană și ocrotitoare pe Sf. Fecioară Maria, hram purtat și de principala biserică romano-catolică din oraș, iar în
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
parte din întinsele păduri ale Vlăsiei, care au dispărut parțial, făcând loc suprafețelor agricole și locuibile. Din suprafața acoperită cu păduri au rămas câteva dense fragmente, așa cum sunt actualele păduri Tunari, Andronache, Vulpachi, Pasărea. Pe actualul teritoriu al orașului se regăsesc doar trei fragmente din întinsul Codru al Vlăsiei (Pădurea Băneasa, Pădurea Stefănești și Pădurea Andronache). Limitele sunt impuse de următoarele vecinătăți: Orașul este străbătut de șoseaua națională DN2, care leagă Bucureștiul de Urziceni. La marginea nord-estică a orașului, ea se
Voluntari () [Corola-website/Science/300514_a_301843]
-
Bernard Lewis susține că "marea majoritate a teologilor si juriștilor" au "căzut de acord că Jihadul e, printre altele, o obligație militară". Rădăcina cuvântului - JHD - înseamnă „a se strădui, a se zbate, a se sili”. În Coran (قرآن), cuvântul se regăsește în contexte diverse, traduse de obicei de Silvestru Octavian Isopescul, prin sintagma „luptă cu”: - „Nu asculta de cei necredincioși, ci te luptă (jahid) împotriva lor împreună cu el (Coranul) cu luptă mare.” (XXV, 54) - „Și luptați-vă (jahidu) pentru Dumnezeu (Allah
Jihad () [Corola-website/Science/298566_a_299895]
-
pe 19 iulie 1848, îl aduce pe Jules Verne în pragul nebuniei, determinându-l să-i scrie mamei sale o scrisoare halucinantă, compusă sub influența alcoolului. Această dragoste interzisă va marca pentru totdeauna autorul și opera sa, în care se regăsesc numeroase tinere măritate împotriva dorinței lor (Gérande în Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul, Sava în Mathias Sandorf, Ellen în Un oraș plutitor, etc.), ceea ce la- determinat pe Christian Chelebourg să identifice un adevărat "complex Herminie" în
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]