39,396 matches
-
modernizatorilor. A reprezentat o forță puternică, sprijinind modernizarea statului după modelul american și opunându-se vechiului colonialism japonez sau comunismului din Coreea de Nord. Înainte de Războiul Coreean (1950-1953), două treimi din coreenii creștini trăiau în nord, dar majoritatea au fugit mai târziu spre sud. Nu se ști exact câți creștini au mai rămas în Coreea de Nord astăzi și există incertitudini cu privire la numărul exact din Coreea de Sud. Se știe că la sfârșitul anilor 1960 erau aproximativ un milion de protestanți în Coreea de Sud, dar în timpul ,Boomului de convertiri
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
aduceau cunoștințe vestice, spitale, școli, și o fereastră spre lume. Elitele clasei de mijloc și-au trimis fiii la școli protestante, aceștia devenind la rândul lor naționaliști puternici ce vedeau în Statele Unite un aliat împotriva imperialismului colonial japonez. Luând locul sudului, nordul a produs atunci multe figuri proeminente în istoria coreeană. După 1945, majoritatea creștinilor au fugit în Coreea de Sud, căutând libertate religioasă. Cărțiile lui Matteo Ricci au provocat controverse academice când au fost aduse în Coreea de Yi Gwang-jeong iar savanții
Creștinismul în Coreea () [Corola-website/Science/332424_a_333753]
-
sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în sudul Transilvaniei, pe teritoriul județului Sibiu. Aria naturală se întinde în partea central-vestică a județului Sibiu, pe teritoriul administrativ al comunelor Slimnic, Șura Mare și Șura Mică, în apropiere de drumul național DN14, care leagă municipiul Sibiu de Copșa Mică. Aria
Insulele stepice Șura Mică - Slimnic () [Corola-website/Science/332440_a_333769]
-
între 21 și 40 kg, "" este considerată cea mai mare pasăre zburătoare descoperită până în prezent. Scheletul unui exemplar de "Pelagornis sandersi" a fost descoperit în cu ocazia săpăturilor necesare pentru construirea unui nou terminal al "" din statul american Carolina de Sud. Descrierea speciei a fost publicată de Dr. Daniel Ksepka în revista "Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America" din iulie 2014, „Flight performance of the largest volant bird”. Dacă estimarea anvergurii deschiderii aripilor a
Pelagornis sandersi () [Corola-website/Science/332474_a_333803]
-
care luptau în Noordereiland au lansat rachete roșii de semnalizare pentru ca să-și semnalizeze pozițiile și să evite astfel să fie bombardați din greșeală și, după ce primele trei bombardiere și-au lansat bombele, restul de 24 din formația care veneau dinspre sud și-a anulat atacul. Formația cea mai numeroasă, care se apropia de oraș dinspre nord-est, nu a avut cum să vadă rachetele de semnalizare lansate în sud și au continuat misiunea. Cincizeci și patru de bombardiere He 111 au lansat
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
bombardiere și-au lansat bombele, restul de 24 din formația care veneau dinspre sud și-a anulat atacul. Formația cea mai numeroasă, care se apropia de oraș dinspre nord-est, nu a avut cum să vadă rachetele de semnalizare lansate în sud și au continuat misiunea. Cincizeci și patru de bombardiere He 111 au lansat 97 t de mombe asupra zonei centrale a orașului. Motivul pentru care bombardierele nu au primit ordinul de anulare a atacului rămâne încă un subiect controversat. Colonelul
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
de viveride. Blana are peri aspri și este cenușie sau gălbuie-cafenie, cu dungi de culoare închisă pe gât, pe corp și pe membre. Dungile de pe corp verticale, iar cele de pe membre orizontale. Hiena dungată este răspândită din nordul Africii spre sud până în Guineea și spre est până în Tanzania. În Asia este răspândită în Orientul Mijlociu, Asia Mică și în Peninsula Arabică, Turcia, în spațiul sudic caucazian dintre Marea Neagră și Marea Caspică și Turkmenia, în Iran și Afganistan, Nepal și India. A fost
Hienă dungată () [Corola-website/Science/332449_a_333778]
-
întinde din nord-estul deșertului Neghev cu depresiunea Arad, până la răsărit de munții Hebron și Beit El pe o lungime de 85-90 km. Limita vestică a Deșertului Iudeei, determinată de factorul climatic, trece prin versantul Munților Iudeei, de la orașul Arad la sud și până la Ramallah la nord. Suprafața acestui pustiu este de circa 1,500 kmp. nu face parte din așa numita „Centură mondială a deșerturilor” și este caracterizat ca un „pustiu în umbra ploii” Denumirea de Deșertul Iudeei este târzie, fiind
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
se mai spunea și Yeshimon. Deșertul Iudeei se împarte în patru unități topografice principale, de la vest la est: Dinspre limita vestică se produce o coborâre abruptă către est, denumită Treapta superioară a deșertului Iudeei. Aceasta se divide de la nord la sud în patru sectoare principale: Altitudinea maximă a treptei în flexiune este de 970 metri la Beni Naim, iar cea minimă - 500 metri, în zona Nahal Prat. Diferența maximă de altitudini între culme și poale, este de 500 metri,în bazinul
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
este de 6.5 km (în zona Nahal Tzeelim), iar cea minimă 200 m (în zona Nahal Kedem). Are forma unei table netede, un pic înclinată spre est, fiind tăiată tot la câțiva kilometri de defileele adânci ale pâraielor. În sud Platforma marginală nu este delimitată de Taluzul faliilor, ci descinde o treaptă în flexiune bruscă către Marea Moartă. Taluzul sau Panta faliilor este treapta inferioară, având diferența de altitudine cea mai mare și mai abruptă față de unitatea precedentă. Marginea stâncoasă
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
prin anticlinalul Tekoa. Pe platoul deșertului peisajul este dominat de coline rotunjite, coniforme și trapezoide, cu pereții neverticali. Există sectoare de configurație deosebită, caracteristică Deșertului Iudeei, denumită „Configurație pestriță” (în ebraică Hatrurim). Un astfel de sector întins se află la sud de pârâul Nahal Bokek, iar altele se află în partea de nord a deșertului. În acestea se văd mii de coline rotunjite, lăsând între ele numeroase canale. Pâraiele din platoul Deșertului Iudeei sunt de mică adâncime și în locurile unde
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
numeroase canale. Pâraiele din platoul Deșertului Iudeei sunt de mică adâncime și în locurile unde străpung cutele secundare din platou, produc adevărate defilee. Pe platforma marginală de est domină refracția stâncilor. Formațiunile stâncoase iau forma de horst și graben. Spre sud platforma marginală primește aspectul de cută(în zona pârâului Nahal Heimar). Pâraiele mari creează defileuri adânci în care se revarsă în cascade marcante (cu excepția pârâului Nahal Darga care coboară în defileu domol) Taluzul faliilor este alcătuit din trei trepte principale
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
în împrejurarile în care straturile de stâncă nu sunt la fel de tari, și a unor procese de refracție în lungul liniilor de falie. Partea frontală a taluzului este strapunsă de porțile marilor defilee. În partea inferioară a taluzului, în zona de sud, există o serie de trepte mici care au apărut pe urmele liniilor de coastă ale lacului preistoric Lisan, care se întinsese la o înălțime cu 200 metri mai mare decât Marea Moartă din zilele noastre.
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
a fost un masacru comis de către armata SUA, pe data de 29 decembrie 1890, împotriva triburilor Lakota/Sioux Miniconjou și Hunkpapa, lângă Rezervația Lakota Creasta Pinului, în statul american Dakota de Sud. Masacrul s-a produs în timp ce regimentul de cavalerie a 7-a SUA , condus de generalul James W. Forsyth, escorta convoiul amerindienilor Lakota, condus de Elan Pestriț. În urma masacrului au fost uciși cca 300 de amerindieni Lakota, dintre care 90 de
Masacrul de la Wounded Knee () [Corola-website/Science/332466_a_333795]
-
în copilărie de fotbal, șah și calculatoare. După terminarea școlii s-a mutat la Charleston, unde a urmat colegiul. Pentru a economisi bani, și-a cumpărat o mică ambarcațiune pe care să locuiască. După absolvire a pornit pe mare spre sud și a petrecut o perioadă navigând între insulele arhipelagului caraibian și coasta de est a Statelor Unite. În timpul uneia dintre călătorii a cunoscut-o pe Amber, care avea să-i devină soție. Cei doi s-au stabilit în Jupiter, Florida, unde
Hugh Howey () [Corola-website/Science/332454_a_333783]
-
V3A-uri scurtate în 2000, retrase în 2005 și casate în 2010. Radu Negru-Independenței-Vidin Radu Negru-Dorobanților-Vidin Radu Negru-Dorobanților-Soroli Cola Sunt 2 trasee, 24 (Parc-Lacu Sărat-Combinat) și 25 (Parc-Lacu Sărat) În Brăila sunt 2 depouri amplasate în marginile orașului (Radu Negru-Marginea de sud; și Depoul Vidin-marginea de nord)
Tramvaiul din Brăila () [Corola-website/Science/332476_a_333805]
-
-a Expoziție Trienală de la Milano, 1940 În anul 1925, Comitetul Ligii Naționale a Femeilor Române a hotărât construirea unei clădiri în stil național în care să funcționeze Muzeul "Alexandru Ștefulescu", iar ca loc pentru amplasare s a ales „partea din sud din Parcul Orașului Tg Jiu în apropierea podețului care traversa canalul”. Institutorul Alexandru Ștefulescu, director al școlii primare de băieți din Târgu-Jiu întemeiase în 1893 o colecție istorică și arheologică. El reușise să strângă în jurul său oameni de cultură din
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
i (arabă: الأنباط al-ʾ Anbat, ebraică:נבטים Nabatim) au fost o uniune de triburi nomade arabe antice care au apărut în secolul al IV-lea î.Hr. în nord-vestul Peninsulei Arabice și în sudul și sud-estul Palestinei antice la sfârșitul dominației persane ahemenide și începutul epocii elenistice, i s-au îndeletnicit cu comerțul de mirodenii, parfumuri, materiale textile, asfalt destinat îmbălsămărilor, pe drumuri de caravane prin pustiul Arabiei, în Edom și Neghev. Ei au
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
de mirodenii, parfumuri, materiale textile, asfalt destinat îmbălsămărilor, pe drumuri de caravane prin pustiul Arabiei, în Edom și Neghev. Ei au reușit să identifice surse de apă și să sape puțuri pentru colectarea apei din precipitații. Pe parcursul „Drumului Balsamurilor” în sudul Palestinei până spre portul Gaza au întemeiat locuri de popas la fiecare 30-40 km. De la Gaza mărfurile lor își continuau drumul spre locuri de prelucrare în Egipt și spre Europa. În secolele I-II d.Hr. nabateenii au pus bazele
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
de popas la fiecare 30-40 km. De la Gaza mărfurile lor își continuau drumul spre locuri de prelucrare în Egipt și spre Europa. În secolele I-II d.Hr. nabateenii au pus bazele unui regat, al cărei centru se afla în sudul Iordaniei din zilele noastre. Acest regat, a cărei capitală era Petra sau Sela, a fost cucerit și anexat la Imperiul Roman de către împăratul Traian. Cucerirea Iudeei de către babilonieni în 586 î.Hr. a produs un vacuum de putere in sudul Palestinei
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
în sudul Iordaniei din zilele noastre. Acest regat, a cărei capitală era Petra sau Sela, a fost cucerit și anexat la Imperiul Roman de către împăratul Traian. Cucerirea Iudeei de către babilonieni în 586 î.Hr. a produs un vacuum de putere in sudul Palestinei. În acea perioadă triburi edomite au pătruns în zonă, fiind împinse spre vest de seminții arabe, între care se numărau nabateenii. Cea dintâi apariție certificată a nabateenilor a fost semnalată prin 312-311 î.Hr. când ei au fost atacați, fără
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
al III-lea, s-a văzut stăpân al Damascului și al Coele Syriei. Numele proprii din inscripții sugerează, însă, că ar fi de origine arabă, dar influențate de arameică. După Starcky, strămoșii nabateenilor ar fi fost mai degrabă "Nabatu" din sudul Arabiei (migrația pre-Khalană). Deoarece diferite grupuri din cadrul nabateenilor își scriau numele în moduri ușor diverse, arheologii nu au tranșat chestiunea dacă era vorba de același trib și care din ele erau nabateenii originari. S-a propus ca vatră a nabateenilor
Nabateeni () [Corola-website/Science/332506_a_333835]
-
este regiunea de nord-est și cea mai mare regiune a Thailandei. este situat în platoul Khorat, mărginindu-se cu Râul Mekong (de-a lungul hotarului cu Laos) la nord și est, cu Cambodgia în sud-est și cu munții Prachinburi în sud. În partea de vest este separată de Thailanda de Nord și Centrală prin munții Phetchabun. De la începutul secolului al XX-lea, Thailanda de nord-est este cunoscută în general drept "Isan", un termen adoptat din sanscrită "Ishan", însemnând “direcția de nord-est
Isan () [Corola-website/Science/332534_a_333863]
-
recent, academicienii cu referire la ei au adoptat termenul "Lao Isan" sau "Thai Lao", problema principală a auto-identificării ca "Lao" fiind stigma asociarii cu identitatea Lao în cadrul societății thailandeze. Populația minoritară vorbitoare de khmeră și Kuy (Suai), care trăiește în sudul Isanului, vorbește dialecte și are obiceiuri și tradiții mai mult similare celor din Cambodgia decât celor thailandeze sau laoțiene. Isan a fost transformată din una din cele mai sărace regiuni ale Thailandei în una dintre cele cu cea mai rapidă
Isan () [Corola-website/Science/332534_a_333863]
-
în Carpaților Orientali la altitudinea de 1298 m (1295 m după altă sursă), la limita dintre Munții Gârbova (Baiului) (aflați la vest) și Munții Grohotiș (aflați la est) și, care face legătura dintre Depresiunea Brașovului (prin valea Doftanei Ardelene) și sudul României prin valea Doftanei Prahovene. Trecătoarea este situată pe axa N → S, la nivelul porțiunii de contact dintre "Piciorul Predelușului" (1483 m, din "Munții Neamțului" − subunitate a Munților Baiului, respectiv 1486 m după altă sursă), aflat la vest și, "Muntele
Pasul Predeluș (Munții Baiului) () [Corola-website/Science/332532_a_333861]