38,777 matches
-
14 februarie 1928 în București. Familia Craifaleanu era stabilită în secolul al XIX-lea în satul Craifalău (a cărui denumire a fost schimbată la mijlocul secolului următor în Crăiești), situată aproape de Reghin. Tatăl său, Aurel Craifaleanu (1884-1938), a fost profesor universitar, doctor în chimie la Berlin (1914), întemeietorul biochimiei în România (1920). Mama, Ștefania Chisanovici (1899-1983), a fost funcționară. A absolvit liceul „Sfântul Sava” din București în 1946. În 1951 devine inginer mecanic în urma absolvirii Institutului Politehnic București, Facultatea de Mecanică, Secția
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
catedrei de „Rezistența materialelor” de la Institutul Politehnic București ca asistent universitar. În 1959 a absolvit la Universitatea din București, Facultatea de Matematică-Fizică, specialitatea „Mecanică”. În 1962 susține examenul pentru postul de șef de lucrări la aceeași catedră. În 1968 devine doctor inginer în specialitatea „Rezistența materialelor”, susținând teza „Contribuții la studiul stabilității barelor solicitate la răsucire”. În 1971 susține examenul de conferențiar la aceeași catedră. În 1990 susține examenul pentru postul de profesor la aceeași catedră, activând până la pensionare, în 1998
Dionisie Craifaleanu () [Corola-website/Science/336867_a_338196]
-
care ucide în câteva minute orice mamifer. După o ceartă între cei doi, pentru ca secretul creării virusului să nu cadă pe mâna armatei, cei doi experimentează asupra lor efectul virusului. "Cristalele vorbitoare" este o povestire de Vasil Raikov în care doctorul Luns și asistentul său Jack descoperă în meteoriți mesajul unei civilizații extraterestre: în cristale atomii sunt aranjați ca o hartă siderală conținând adresa exacta a planetei extratereștrilor.
Enigma Văii Albe () [Corola-website/Science/336869_a_338198]
-
învățământului și arheologiei în North-West Frontier Province. Doi ani mai târziu, în 1912, el a fost promovat la Cavaler Comandor al Ordinului Imperiul Indian (KCIE) pentru serviciile sale ca Administrator al Departamentului Arheologiei, North-West Frontier Circle. El a fost făcut doctor honoris cause al mai multor universități din Regatul Unit, între 1909-1939. În 1919, Stein a devenit membru străin al Academiei de Arte și Științe a Regatului Țărilor de Jos. În 1921, a fost ales membru al Academiei Britanice (FBA). O
Marc Aurel Stein () [Corola-website/Science/336870_a_338199]
-
Bacău) este un pictor român contemporan. s-a născut pe 26 februarie 1962 în localitatea Petrești, județul Bacău. În anul 1985, a absolvit Facultatea de Arte din Iași, secția pictură, clasa profesorului Dan Hatmanu. În anul 2006, obține titlul de doctor în arte vizuale al Universității de Vest Timișoara. În perioada 1984 - 2016 a participat la expoziții de grup, anuale și bienale organizate la (București, Iași, Arad, Brăila, Cluj, Galați, Ploiești, Bacău, Bârlad, Focșani, Moinești, Oradea, Piatra Neamț, Ploiești, Rm. Vâlcea, Suceava
Liviu Nedelcu () [Corola-website/Science/336882_a_338211]
-
de Ștefan Iordache (Lai Cantacuzin), în timp ce restul distribuției era format din Sergiu Tudose (Irimie Ortac), Giony Popovici (ajutorul de primar Vasile Mazu), Florian Potra (generalul Argintar), Gabriela Baciu (Aglaie Argintar), Șoimița Lupu (Daria Mazu), Gabriel Costea (Emil Mazu), Corneliu Revent (doctorul Barboni), Cătălina Murgea (Frosa Barboni), Victoria Cociaș-Șerban (Amalia Mazu), Cornel Scripcaru (căpitanul Cataramă), Valentin Popescu (hingherul) ș.a. Filmul are o durată de 99 de minute și a avut premiera la 19 iunie 1989. Filmul "Noiembrie, ultimul bal" a obținut în
Locul unde nu s-a întâmplat nimic () [Corola-website/Science/336907_a_338236]
-
C. Diaconovici Loga” din Timișoara, apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1986). A lucrat ca profesoară de limba română la Slobozia și Timișoara, apoi redactor la Editura Eminescu. În anul 1991 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "Hermeneutica răului în literatura română" (1991). Se stabilește în Belgia în 1991, iar apoi în Luxemburg. Este profesor de limba franceză la Alianța Franceză din Luxemburg și profesor de limba română la Parlamentul European și la
Corina Ciocârlie () [Corola-website/Science/337055_a_338384]
-
a fost ținut de Dr. Leon Scully la data de 1 decembrie al aceluiași an, restul disciplinelor studiate fiind predate în cadrul Facultății de Stiinte a Universității. În 1887 prima promoție de absolvenți ai Facultății de Medicină ieșene primește titlul de “Doctor în medicină și chirurgie” ce asigură dreptul de liberă practică. În 1894 este desăvîrșită construcția celui mai important edificiu al complexului universitar, Institutul de anatomie reprezentînd atunci cel mai modern centru de învătămînt anatomic și cercetare din Sud- estul Europei
Facultatea de Medicină din Iași () [Corola-website/Science/337056_a_338385]
-
Ploiești (1958-1960), Liceul „I.L. Caragiale” din Ploiești (1960-1965) și apoi la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1965-1970). A beneficiat de o bursă de specializare la Paris (1974), iar în anul 1981 a obținut titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "Proza lui Tudor Arghezi", ce a fost constituit baza cărții "Ochiul ciclopului. Tudor Arghezi, prozatorul", publicată în același an. A lucrat ca redactor (1970-1998) și redactor-șef (1998-2003) la Editura Eminescu din
Mariana Ionescu () [Corola-website/Science/337071_a_338400]
-
a fost ministrul de externe al Egiptului în cabinetul condus de Essam Sharaf. Elaraby s-a născut în 1935. În 1955 a terminat studiile de drept la Universitatea din Cairo. În 1969 a devenit master în drept, iar în 1971 doctor în științe juridice la facultatea de drept a Universității New York. Elaraby este partener la Biroul Zaki Hashem & Partners din Cairo, specializat în negocieri și arbitraje. Între 1976-1978 și iarăși, între 1983-1987 a fost consilier juridic și director la secția juridică
Nabil Elaraby () [Corola-website/Science/337068_a_338397]
-
studiat (ca și fratele său) filologia clasică la Universitatea Harvard, unde a obținut în 1890 diplomă de licență, iar în 1892 diploma de master. În perioada 1890-1895 a predat la o școală în Boston. În 1895 a obținut titlul de doctor în filologie cu teza "De Euripidis Antiopa"; lucrarea sa nu a fost niciodată publicată. La scurt timp după doctorat Babbitt a primit o bursă a Școlii Americane de Studii Clasice din Atena (ASCSA), ceea ce i-a permis să realizeze un
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
fost ales membru al Institutului de Arheologie din America, al Asociației Filologice Americane (președinte în mandatul 1926/27) și membru fondator al Asociației de Studii Clasice din New England (președinte în mandatul 1920/21). În 1927 a primit titlul de doctor honoris causa al Trinity College. În anul 1931/32 el a fost profesor invitat la ASCSA. Babbitt s-a căsătorit la 28 iunie 1900 cu Ethel Hunt. Fiica lor, Sarah Frances Babbitt (1906-1988), a fost profesoară de educație fizică. Tatăl
Frank Cole Babbitt () [Corola-website/Science/337084_a_338413]
-
profesor (1992-2001) la Catedra de Literatură română și la Catedra de Literatură comparată ale Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde a predat disciplinele Folclor, Estetică, Etnologie, Mitologie și religie. A obținut în 1971 titlul de doctor în filologie al Universității din București cu teza "„Șezătoarea” în contextul folcloristicii" (elaborată sub îndrumarea prof. Mihai Pop), despre revista "Șezătoarea", prima revistă românească de folclor, publicată de Arthur Gorovei în anul 1892, la Fălticeni. A fost conducător de doctorate
Petru Ursache () [Corola-website/Science/337138_a_338467]
-
științelor precum biologie, medicină și în general științe legate de studiul organismelor vii. Desmond, forțat de situație, intră într-una din camerele în care este așezat un Animus. Acolo întâlnește pentru prima dată pe inventatorul acestui dispozitiv mai exact pe doctorul Warren Vidic. Vidic era un om ce se născuse într-o familie de templieri, deci prin urmare convingerile sale legate de credințele lor erau întărite cu mult și de faptul că trăia într-o astfel de familie. Desmond uimit de
Desmond Miles () [Corola-website/Science/337147_a_338476]
-
Desmond scapă cu ajutorul lui Lucy Stillman care era asistenta templierului Vidic și se hotărăște să se alăture din nou ordinului care pe l-a părăsit și anume ordinului asasinilor. Lucy era cea care opera din exterior minunata mașinărie la ordinile doctorului Vidic în perioada desfășurării evenimentelor din Assassin's Creed I. O dată ajunși la o ascunzătoare a asasinilor, Lucy îl convinge pe Desmond ca să se alăture cauzei asasinilor lor explicându-i despre pagubele ce pot fi produse umanității dacă el refuză
Desmond Miles () [Corola-website/Science/337147_a_338476]
-
gimnaziale la Popești (jud. Bihor) (1950-1953), liceul la Oradea (1953-1955) și Vadu Crișului (1955-1956) și Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția română-istorie (1956-1960), pe care a absolvit-o ca șef de promoție. A obținut în 1970 titlul de doctor în filologie cu o teză despre criticul literar transilvănean Ilarie Chendi, avându-l ca conducător științific pe prof. Iosif Pervain. După absolvirea facultății a lucrat ca profesor la Săcueni-Bihor (1960-1961), muzeograf la Muzeul Banatului din Timișoara (1961-1962), profesor la Liceul
Mircea Popa () [Corola-website/Science/337160_a_338489]
-
ocupat poziția de asistent universitar la disciplina muzică de cameră, între 1971 și 1990, ulterior ocupându-se și de predarea dirijatului de orchestră. În anul 1993 a obținut postul de profesor universitar la disciplina orchestră, iar 1996 titlul științific de doctor în muzicologie, sub îndrumarea distinsului profesor universitar doctor "Victor Giuleanu". Imediat după absolventa a continuat pregătirea profesională abordând domenii noi, insuficient sau chiar deloc studiate în anii studenției, dirijatul de orchestră și compoziția, cu maeștrii remarcabili ai muzicii românești precum
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
de cameră, între 1971 și 1990, ulterior ocupându-se și de predarea dirijatului de orchestră. În anul 1993 a obținut postul de profesor universitar la disciplina orchestră, iar 1996 titlul științific de doctor în muzicologie, sub îndrumarea distinsului profesor universitar doctor "Victor Giuleanu". Imediat după absolventa a continuat pregătirea profesională abordând domenii noi, insuficient sau chiar deloc studiate în anii studenției, dirijatul de orchestră și compoziția, cu maeștrii remarcabili ai muzicii românești precum compozitorii: "Ștefan Niculescu, Miryam Marbe, Constantin Simionescu" și
Dorel Pașcu-Rǎdulescu () [Corola-website/Science/337210_a_338539]
-
Brunot și Bruneau) și a profesorului Jean-Marie Klinkenberg, membru al grupului MU de "Retorica generală", autorii unui oarte cunoscut volum de retorica. În paralel a absolvit cursurile doctorale ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din Pisa, fiind și doctor în "Lingue e Letterature Straniere Moderne - Indirizzo europeo". E de asemenea posesoarea unui doctorat în Comunicare socială la Universitatea Catholică din Lovanio. A cîștigat o bursă de perfecționare la Școală Normală Superioară din Pisa, a ținut seminarii la cursurile profesorilor
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
București, Facultatea de Automatică și Calculatoare, secția Calculatoare, în 1975. A urmat cursurile Facultății de Matematică, la Universitatea "Alexandu Ioan Cuza" din Iași, pe care a absolvit-o, cu diplomă de matematician, în 1981. În 1994, a obținut diploma de doctor inginer în specialitatea Calculatoare din partea Universității Politehnica București, Facultatea de Automatică și Calculatoare. Lista de publicații de natură științifică cuprinde peste 200 de lucrări, dintre care: Dintre lucrări, 14 sunt indexate Web of Knowledge, 34 - DBLP, 13 - ACM, 11 - CiteSeer
Dan Cristea () [Corola-website/Science/337317_a_338646]
-
(n. 1 martie 1927 - d. 2 noiembrie 2016) a fost profesor universitar doctor la Facultatea de Drept a Universității „Babeș-Bolyai“ din Municipiul Cluj-Napoca, unde a funcționat în calitate de cadru didactic universitar activ începând din anul 1948 și până în anul universitar 1991/1992, fiind titular al catedrei de drept internațional public din anul 1952 și
Marțian I. Niciu () [Corola-website/Science/337301_a_338630]
-
1999. În cursul ultimului an al programului de licență, Marinescu a studiat și în Franța, la Lille University of Science and Technology. În anul 1999 a început studiile doctorale, tot în cadrul Academiei de Studii Economice din București, obținând titlul de Doctor în Economie în anul 2003. Cosmin Marinescu și-a început cariera academică în 1998, atunci când a devenit preparator universitar. El a devenit asistent universitar în 2000, lector în 2003, conferențiar în 2007 și, începând din 2015, este profesor universitar la
Cosmin Marinescu () [Corola-website/Science/337331_a_338660]
-
de scris, dar nu a avut inițial în minte niciun fundal istoric și nicio perioadă de timp pe care s-o descrie în romanul său. Din întâmplare, Gabaldon a vizionat un episod în reluare al serialului TV britanic science fiction Doctor Who, episod intitulat "." Unul dintre însoțitorii Doctorului era un scoțian din perioada anilor 1745, un tânăr de aproximativ 17 ani pe nume Jamie McCrimmon. Acesta a fost inspirația inițială a principalul său personaj masculin, James Fraser și pentru stabilirea acțiunii
Diana Gabaldon () [Corola-website/Science/337396_a_338725]
-
în minte niciun fundal istoric și nicio perioadă de timp pe care s-o descrie în romanul său. Din întâmplare, Gabaldon a vizionat un episod în reluare al serialului TV britanic science fiction Doctor Who, episod intitulat "." Unul dintre însoțitorii Doctorului era un scoțian din perioada anilor 1745, un tânăr de aproximativ 17 ani pe nume Jamie McCrimmon. Acesta a fost inspirația inițială a principalul său personaj masculin, James Fraser și pentru stabilirea acțiunii romanului la mijlocul secolului al XVIII-lea în
Diana Gabaldon () [Corola-website/Science/337396_a_338725]
-
a prizonierilor de război de origine română din fosta Armată Austro-Ungară, printr-o rută cu punctul de pornire în portul Vladivostok și punctele de sosire în porturile Constanța, Triest, Genova și Ragusa. Ca membri ai comisiei au fost desemnați: căpitanul doctor Victor Cădere - ca însărcinat guvernamental cu depline puteri și grad de maior asimilat și sublocotenentul medic Raul Alevra. Porniți din Paris pe 31 ianuarie 1920, aceștia s-au oprit după traversarea Oceanului Atlantic la Washington și apoi după traversarea Oceanului Pacific la
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]