39,889 matches
-
dar este destul de rezistent la rupere, și foarte ductil (poate fi tras în fire), putând fi modelat la presiuni mari. Conductibilitatea calorică este asemănătoare cu a argintului (1 față de 0,93 a argintului) și mult mai mare decât a altor metale uzuale. Tocmai datorită acestei proprietăți, cuprul se utilizează în conducte, pentru transmiterea căldurii. Însă, conductibilitatea scade când cuprul este impur; în momentul în care conține 0,1 % impurități de elemente ca fosfor, arsen, siliciu sau fier, valoarea conductibilității poate scădea
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
siliciu sau fier, valoarea conductibilității poate scădea chiar cu 20%. De aceea, în electrotehnică se utilizează numai cupru pur, electrolitic. Densitatea de curent electric maximă a cuprului în aer deschis este de aproximativ 3,1×10 A/m. Ca toate metalele, dacă cuprul este placat cu alt metal, începe un proces de coroziune galvanică. Presiunea vaporilor este reprezentată (în funcție de temperatura vaporilor în Kelvin) în tabelul următor: Atât cuprul, cât și aliajele sale, au o maleabilitate foarte ridicată (pot fi trase în
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
chiar cu 20%. De aceea, în electrotehnică se utilizează numai cupru pur, electrolitic. Densitatea de curent electric maximă a cuprului în aer deschis este de aproximativ 3,1×10 A/m. Ca toate metalele, dacă cuprul este placat cu alt metal, începe un proces de coroziune galvanică. Presiunea vaporilor este reprezentată (în funcție de temperatura vaporilor în Kelvin) în tabelul următor: Atât cuprul, cât și aliajele sale, au o maleabilitate foarte ridicată (pot fi trase în foi subțiri), fiind și foarte ușor de
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
pot fi trase în foi subțiri), fiind și foarte ușor de prelucrat. Totodată, ductilitatea cuprului este extraordinar de favorabilă, astfel, putându-se obține fire foarte subțiri de cupru, numite "lițe" (se foloseau, în trecut, la siguranțele fuzibile). Cuprul este un metal foarte moale, cu o duritate de 3 pe scara Mohs (și 50 pe scara Vickers), puterea sa de tracțiune situându-se la 210 MPa. Cuprul este singurul metal ce are culoarea arămie. Foarte interesante sunt proprietățile acestuia de a forma
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
numite "lițe" (se foloseau, în trecut, la siguranțele fuzibile). Cuprul este un metal foarte moale, cu o duritate de 3 pe scara Mohs (și 50 pe scara Vickers), puterea sa de tracțiune situându-se la 210 MPa. Cuprul este singurul metal ce are culoarea arămie. Foarte interesante sunt proprietățile acestuia de a forma compuși de culoarea verde (carbonat, clorură, etc.), neagră (oxid) sau albastră (sulfat și hidroxid). Numărul atomic al cuprului este 29, iar simbolul chimic este Cu. Masa atomică relativă
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
Statele Unite ale Americii. Multe minerale conțin cupru, ca de exemplu calcopirita, azuritul, malachitul; cuprul mai este prezent în crusta pământului într-o concentrație de 50 părți la un milion, constituind 0,01% din aceasta. Mici cantități de cupru și alte metale au fost găsite în apele termale din localitatea maghiară Hajdúszoboszló. În urma unor analize s-a constatat faptul că resurse de cupru se găsesc și în apele termale din localitatea Acâș, din Satu Mare. În apele termale existente la Băile Herculane se
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
verde, etc), semințe, ciuperci și chiar și pudra de cacao. Doza zilnică recomandată de cupru de către specialiști este de 1,5-3 mg. În tabelul următor sunt reprezentate cantitățile medii de cupru (Miligram per Kilogram) pentru anumite alimente. Cu toate că este un metal, cuprul este, totodată, un element indispensabil vieții. Se găsește în toate țesuturile organismului, dar cel mai mult cupru se găsește în ficat, iar cantități mai mici se găsesc și în creier, inimă, rinichi și mușchi. Ca efecte benefice, cuprul ajută
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
cuprul ajută organismul să utilizeze fierul din sânge, reducând acțiunile radicalilor liberi asupra țesuturilor. Consumarea alimentelor de cupru poate, totodată, preveni anumite boli sau deficiențe, cum ar fi alergiile, chelia, SIDA, leucemia, osteoporoza și ulcerul stomacal. Împreună cu fierul (un alt metal), cuprul ajută la sinteza celulelor roșii din sânge. În ciuda acestor efecte benefice, neasimilarea în mare măsură a cuprului din organism poate duce la trei boli rare: Dozele zilnic recomandate sunt foarte stricte și trebuie respectate cu rigurozitate: Femeile cu vârsta
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
de alcooll poate cauza rapid deficiența de cupru. La femei, deficiența mai poate fi însoțită de menstruații neregulate. Minereurile (sulfuroase) de cupru nu conțin foarte mult cupru, de obicei 2-4%, rareori peste 7%. De aceea, înainte de procedeul de obținere a metalului, este necesara o concentrare. Aceasta constă într-o prăjire parțială, cu aer insuficient. În urma procedeului se obține o zgură formată din sulfură de fier și de cupru, numită generic "mată cuproasă". Oxidul cupros este transformat în cupru impur prin încălzire
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
l (sau Natriu) este un element din sistemul periodic având simbolul Na și numărul atomic 11. Este un metal alcalin, argintiu, cu o reactivitate ridicată. Din această cauză, sodiul nu există liber în natură, ci doar sub formă de combinații chimice deosebit de stabile. În stare liberă, reacționează violent cu apa și ia foc în aer la temperaturi de peste 115
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
de sodiu și uranil, precipitat galben cristalin. Reacția este mai diluată când se adaugă, în acelați timp și acetat de magneziu, sau de zinc, precipitând: Sodiul este un element cu caracter electropozitiv puternic, drept pentru care dă toate reacțiile caracteristice metalelor. Sodiul reacționează cu oxigenul, dând oxid de sodiu și/sau peroxid de sodiu. Sodiul reacționează violent cu acizii dând sare și hidrogen. Sodiul reacționează direct cu nemetalele dând săruri, și cu hidrogenul dând hidruri. Sodiul reacționează violent cu apă dând
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
și/sau peroxid de sodiu. Sodiul reacționează violent cu acizii dând sare și hidrogen. Sodiul reacționează direct cu nemetalele dând săruri, și cu hidrogenul dând hidruri. Sodiul reacționează violent cu apă dând hidroxid și hidrogen. Sodiul este cel mai răspândit metal alcalin din scoarța Pământului, dar și unul dintre cele mai răspândite din Univers. În natură se găseste sub forma depozitelor masive de sare gemă (clorură de sodiu, NaCl), în mineralul halit, în combinație cu clorura de potasiu), în silvină, împreună cu
Sodiu () [Corola-website/Science/297157_a_298486]
-
În acest caz partea reală a admitivității se numește "conductivitate" iar cea imaginară "susceptivitate". Similar, conductanței îi corespunde în cîmp alternativ mărimea numită "admitanță", care este inversa impedanței electrice. Corpul sau materialul care conduce curentul electric se numește "conductor electric"; metalele sunt buni conductori electrici, iar dintre acestea conductivitatea cea mai mare o are argintul (63,0·10 S·m), urmat la mică distanță de cupru (59,6·10 S·m). De asemenea plasma (gaz ionizat) este în general un bun
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
Sn etc. --materiale de mare rezistivitate, care sunt formate de obicei din aliaje și se utilizează pentru rezistențe electrice, elemente de încălzire electrică, instrumente de măsură etc. La majoritatea materialelor conductivitatea electrică depinde mult de temperatură. Astfel, în cazul celor mai multe metale, conductivitatea scade cu temperatura, iar în cazul semiconductorilor conductivitatea crește cu temperatura. Pe intervale de temperatură mici în general această dependență se poate aproxima printr-o relație liniară. La temperaturi foarte joase, apropiate de 0 K, unele materiale prezintă fenomenul
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
din istorie. Criticul de film Roger Ebert de la Chicago Sun-Times a spus despre el: ""Acesta este cel mai violent film pe care l-am văzut vreodată"". Durerea capătă dimensiuni suprarealiste în acest film: carne sfâșiată de pe corp cu bice de metal, sânge curgând în șuvoaie, durere infernală, plăcere patologică a soldaților romani. Crucificarea este arătată în detaliu (deși fără a fi conformă - cuiele se băteau la încheietura brațului și nu în palmă). Nu este recomandat persoanelor sub 16 ani.
Patimile lui Hristos (film) () [Corola-website/Science/297172_a_298501]
-
Marea Neagră. Cu un teritoriu de , este a 14-a țară ca mărime din Europa. Poziția sa a făcut din ea o răscruce istoric a diverselor civilizații, devenind locul unde s-au găsit cele mai vechi artefacte și dovezi ale prelucrării metalelor din lume. Culturile preistorice au început să se dezvolte în Bulgaria de astăzi în neolitic. Istoria sa antică a fost marcată de prezența tracilor, și ulterior de a grecilor și romanilor. Apariția poporului și statului bulgar unificat datează de la Primul
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
2008) la −5,5% (2009) în contextul crizei financiare. Criza a avut un impact negativ în principal asupra industriei, producând o scădere cu 10% a producției industriale naționale, o scădere de 31% în minerit și de 60% în producția de metale neferoase. Creșterea pozitivă a revenit în 2010, ajungând la 0,2%. La sfârșitul lui 2011, investițiile erau însă în scădere și consumul scădea constant din cauza creșterii șomajului. Corupția rămâne o problemă gravă în țară, ea aflându-se pe locul 86
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
ridica la 2,5 milioane de persoane. Bulgaria este beneficiar net de fonduri europene, în 2009 primind 589 million euro. Zăcămintele locale de fier, cupru, cărbune și plumb sunt vitale pentru sectorul producător intern. Între principalele industrii se numără extracția metalelor și mineralelor, industria chimică, de mașini industriale și componente de vehicule, rafinarea petrolului și producția de oțel. Mineritul și industriile asociate dețin 120.000 de angajați și produc circa 5% din PIB. Țara este al patrulea producător de aur din
Bulgaria () [Corola-website/Science/297174_a_298503]
-
prin distilația fracțională a aerului lichefiat, folosirea zeoliților cu adsorbția la presiune variabilă pentru a concentra oxigenul din aer, electroliza apei și alte metode. Întrebuințările oxigenului elementar includ producția oțelului, plasticului și textilelor, lipirea, sudarea și tăierea oțelurilor și altor metale, propulsoare de rachete, terapia cu oxigen și sisteme de susținere a vieții în aeronave, submarine, zborul spațial și scufundare. Oxigenul a fost descoperit independent de Carl Wilhelm Scheele, în Uppsala, în anul 1773 sau mai devreme, și de Joseph Priestley
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
se stingă. Plecând de aici, el a presupus că nitroaereus este consumat atât în respirație, cât și în ardere. Mayow a observat că stibiul crește în greutate dacă este încălzit, și a dedus că nitroaereus s-ar fi combinat cu metalul. El de asemenea s-a gândit că plămânii separă nitroaereus din aer și îl trece în sânge și că mișcarea și căldura animalelor este rezultatul unei reacții dintre nitroaereus și diverse substanțe din corp. Evidențe ale acestora și ale altor
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
componenții gașozi prin fierberea lor pe rând, iar apoi i-au cules. Mai târziu, în 1901, a fost prezentată pentru prima dată sudura oxiacetilenă prin arderea unui amestec de acetilenă și oxigen comprimat. Această metodă de sudură și tăiere a metalelor a devenit mai târziu comună, iar astăzi aparatul folosit pentru acest proces este cunoscut sub denumirea de "suflător oxiacetilenic". În 1923, savantul american Robert H. Goddard a devenit prima persoană care a dezvoltat un motor de rachetă care folosea combustibil
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
der Waals. Datorită electronegativității sale, oxigenul formează legături chimice cu aproape toate celelalte elemente la temperaturi ridicate, dând oxizii corespunzători. Totuși, unele elemente formează ușor oxizi în condiții normale de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
formează ușor oxizi în condiții normale de temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin mai mică decât formula chimică ar exprima. De exemplu, oxidul de fier (FeO) natural, cunoscut și ca
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
temperatură și presiune; un exemplu concludent este ruginirea fierului. Suprafețele metalelor ca aluminiu și titan sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin mai mică decât formula chimică ar exprima. De exemplu, oxidul de fier (FeO) natural, cunoscut și ca wüstit, are formula , unde "x" este de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
sunt oxidate în prezența aerului și devin în timp acoperite cu o peliculă fină de oxid, care protejează metalul și încetinește coroziunea. Unii dintre oxizii metalelor tranziționale sunt răspândiți în natură sub forma unor compuși nestoichiometrici, cu o cantitate de metal puțin mai mică decât formula chimică ar exprima. De exemplu, oxidul de fier (FeO) natural, cunoscut și ca wüstit, are formula , unde "x" este de obicei în jur de 0,05. Oxigenul ca și compus este prezent în atmosferă în
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]