39,491 matches
-
din câteva scrieri din această perioadă, se presupunea că Mesia trebuie să triumfe împotriva dușmanilor lui Israel. Cei de la Qumran, cel puțin după cum rezultă din Sulul Războiului și alte scrieri asemănătoare, credeau că Mesia îi va conduce pe războinicii săi preoți spre victoria împotriva romanilor pe care-i urau. Într-adevăr, conform unui sul (4Q285, numit Sulul Războiului), Mesia, Lăstarul lui David, îl va ucide cu mâna sa pe împăratul roman. Sentimente similare sunt exprimate în Psalmul lui Solomon 17: Tu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
corespunzătoare. Preocuparea aceasta continuă și după primul secol. Pentru rabini, îngroparea celui mort era o datorie sacră (cf. Talmudul babilonian, tratatul Megillah 3b), având întâietate asupra studiului Legii, circumciziei propriului fiu sau jertfei mielului de Paște. Chiar și un mare preot sau un nazireu avea obligația de a îngropa „cadavrul abandonat”, dacă nimeni nu o făcuse deja (cf. Sifre Bamidbar §26[despre Num 6,6-8]). Al doilea motiv pentru care a-i îngropa pe morți era o datorie vine din faptul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care stă în spatele preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea țării. Fragmentul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
preocupării față de soldații dușmani uciși. În concluzia fragmentară din Sulul războiului, un alt sul faimos descoperit regiunea Mării Moarte, găsim referința la Kittim (romani) căzuți și la aliații lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea țării. Fragmentul înrudit 4Q285 sau
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
lor. Cadavrele lor zac pe câmpul de bătălie, neîngropate. Preoții, inclusiv marele preot, stau lângă ele și se roagă lui Dumnezeu. Nu ni s-a păstrat ceea ce spuneau (1QM 19,9-14 = 4Q492, fragmentul 1, liniile 8-13), dar e posibil ca preoții să fi supravegheat îngroparea cadavrelor și curățirea țării. Fragmentul înrudit 4Q285 sau Regula Războiului - și acesta este fragmentar - admite această interpretare. Pare să spună că, în timp ce Israel își celebra victoria asupra acestor kittim (femeile bătând din tamburine și dansând ca
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
spună că, în timp ce Israel își celebra victoria asupra acestor kittim (femeile bătând din tamburine și dansând ca în marile victorii povestite în Scriptură; cf. Ex 15,20; Jud 11,34; probabil și 4Q163, fragmentul 25, coloana iii, liniile 1-3), marele preot dă porunci cu privire la dispunerea trupurilor, evident, pentru a se feri să devină impuri prin atingerea lor (4Q285 fragmentul 7, liniile 1-6, în special liniile 5-6; cf. fragmentul 10, liniile 4-6: „Veți mânca [din prada dușmanilor voștri ... și ei își vor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mediul sacerdotal, sau chiar ar putea fi rodul său (ca în scrierile de la Qumran). Dacă este așa, atunci însemnătatea acestor legi și tradiții în privința execuției lui Isus din Nazaret și a consecințelor sale devine mai clară, deoarece tocmai mai marii preoți l-au condamnat pe Isus la moarte și ei cei dintâi aveau responsabilitatea să se ocupe de înmormântarea corespunzătoare a trupului său. Am evaluat până acum cele mai importante dovezi literare cu privire la atitudinea evreilor față de înmormântare. Ce putem învăța însă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rămășițele fratelui lui Isus, atunci avem încă un exemplu de persoană condamnată la moarte care a avut parte de o înmormântare corespunzătoare, după uzanțele iudaice. După Josephus, în anul 62, la scurt timp după moartea procuratorului roman Festus, Ananus, marele preot și cumnatul marelui preot precedent, Caiafa, a ordonat execuția lui Iacob, fratele lui Isus și a altor câțiva (creștini?). Când a sosit nou-numitul procurator roman Albinus, Ananus a fost degrevat din oficiu (Antichități iudaice 20.197-203). E interesant că, deși
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
atunci avem încă un exemplu de persoană condamnată la moarte care a avut parte de o înmormântare corespunzătoare, după uzanțele iudaice. După Josephus, în anul 62, la scurt timp după moartea procuratorului roman Festus, Ananus, marele preot și cumnatul marelui preot precedent, Caiafa, a ordonat execuția lui Iacob, fratele lui Isus și a altor câțiva (creștini?). Când a sosit nou-numitul procurator roman Albinus, Ananus a fost degrevat din oficiu (Antichități iudaice 20.197-203). E interesant că, deși Iacob a fost condamnat
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
că îngroparea era interzisă, permisă sau amânată pentru aceste persoane. Oricum, probabil ar trebui să presupunem că practica obișnuită de îngropare iudaică nu era permisă de Antioh, poate, pentru a constrânge populația iudaică să capituleze. Două generații mai târziu, marele preot hasmoneu Alexandru Ianeu i-a răstignit pe circa opt sute dintre oponenții săi politici care se aliaseră cu Demetrius (Antichități iudaice 13.380), eveniment la care probabil se referă mențiunile din Pesher Naum (4Q169, fragmentele 3-4, coloana i, liniile 6-8). Ca să
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
sau insurecție într-o formă sau alta - victima nu avea parte de îngropare. Cazurile când nu avea loc îngroparea (pe care le menționează Josephus) privesc uciderea sau executarea osândirii la moarte prin mâinile evreilor răzvrătiți. Indignat de insulta rebelilor față de preoții uciși, ale căror trupuri erau lăsate neîngropate, Josephus remarcă: „Evreii sunt atât de grijulii față de ritualurile funerare, încât chiar și răufăcătorii care au fost condamnați la răstignire sunt dați jos și îngropați înainte de apusul soarelui” (Războaiele iudaice 4.317). De
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de vedere politic, ar părea ciudat ca în ajunul Paștelui, o sărbătoare care celebrează eliberarea de dominația străină, Pilat să fi dorit să provoace populația iudaică și să incite naționalismul evreu. În plus, la fel de improbabil ar fi ca mai marii preoților, care au cerut moartea lui Isus, să fi dorit să pară complet indiferenți față de sensibilitatea iudaică cu privire la morți sau la impuritatea cadavrului și pângărirea țării. E mult mai plauzibil ca preoții să nu fi ridicat nicio obiecție față de îngroparea celor
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
În plus, la fel de improbabil ar fi ca mai marii preoților, care au cerut moartea lui Isus, să fi dorit să pară complet indiferenți față de sensibilitatea iudaică cu privire la morți sau la impuritatea cadavrului și pângărirea țării. E mult mai plauzibil ca preoții să nu fi ridicat nicio obiecție față de îngroparea celor trei bărbați. Într-adevăr, e posibil ca ei să fi aranjat să fie îngropați înainte de căderea nopții în morminte rezervate îngropării criminalilor, așa cum este menționat de fapt în Mișna (cf. Sanhedrin
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și cu creștinismul de la început. Simbolul face probabil trimitere la templul din Ierusalim. Dat fiind faptul că familiile aristocratice și preoțești erau înmormântate în sectorul cel mai întins de la Talpio (între ele se afla probabil și familia lui Caiafa, marele preot precedent) și că toate numele găsite în mormântul din Talpionul de Est sunt hasmonee, este plauzibil ca acest mormânt să fi aparținut unei familii bogate aristocrate din Ierusalim, cu legături la templul din Ierusalim. Într-adevăr, e posibil ca unii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
este plauzibil ca acest mormânt să fi aparținut unei familii bogate aristocrate din Ierusalim, cu legături la templul din Ierusalim. Într-adevăr, e posibil ca unii dintre membrii familiei îngropate în mormântul din Talpionul de Est să fi fost mari preoți. Ipoteza că decorațiile de pe frontonul și de pe cercul de deasupra mormântului din Talpionul de Est constituiau un simbol creștin antic nu este întemeiată și nesocotește muntele de dovezi contrare. Cei care au propus această teorie au dreptate când spun că
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
profesorilor către intelectualii din întreaga țară, menit să sporească numărul intelectualilor din partid a fost publicat în "Mișcarea Liberală" din 28 august, fiind semnat de un număr important de cadre didactice universitare, precum: C.C. Giurescu, profesor la Universitatea din București, preotul Vasile Radu, profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău, Paul Nicorescu, profesor la Universitatea din Iași, Scarlat Lambrino, profesor la Universitatea din București, Ion G. Berceanu, inginer-agronom, P.P. Panaitescu, conferențiar la Universitatea din București, Al. Rosetti, conferențiar la Universitatea din
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
politic", în timp ce organizația de sector devenea "organ de control și de propagandă electorală" precum și "agent de legătură între organizația județeană și cea comunală"157. Spre deosebire de situația din vechiul PNL, din comitetele județene georgiste făceau parte, ca membri de drept, toți preoții și învățătorii din județul respectiv înscriși în partid, indiferent dacă erau sau nu președinți ai organizațiilor sătești sau comunale. În timpul congresului din noiembrie 1931, Gheorghe Brătianu a primit mandat să completeze Comitetul central al partidului cu 40 georgiști, membri de
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
gazetă centrală și câte o gazetă locală pentru fiecare organizație județeană veneau să completeze tabloul organizatoric al noii formațiuni politice. Analiza componenței sociale a organizațiilor georgiste evidențiază faptul că la conducerea acestora se aflau, mai ales, intelectuali. Profesorii universitari, avocații, preoții, ofițerii cu grad superior erau foarte bine reprezentați din punct de vedere numeric, în organele centrale de conducere, precum și în comitetele organizațiilor județene 159. Listele publicate ale celor care aderau la partid dovedesc afluența unui număr mare de avocați, profesori
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
programul și statutele noului partid, făcând eforturi pentru a sublinia diferențele dintre acestea și documentele corespunzătoare ale PNL tradițional. Între prevederile statutare specifice PNL-Gheorghe Brătianu se numără faptul că organizația sătească și cea de sector reprezentau niveluri obligatorii de organizare. Preoții, învățătorii și profesorii făcau parte ce membri de drept din comitetele județene georgiste, iar șefii organizațiilor județene, parlamentarii, foștii miniștri, generalii și profesorii universitatri se numărau între membrii de drept ai Comitetului central al partidului. Structura socială a partidului condus
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
am introdus, iarăși o modificare de seamă, organizația de sector, ca organ de control, și de propagandă electorală, precum și ca agent de legătură între organizația județeană și cea comunală. Am introdus în Comitetul județean ca membri de drept pe toți preoții și învățătorii, membrii ai partidului nostru. Situația lor de luminători ai satelor le dădea acest drept, independent de faptul că sunt sau nu președinții organizațiilor sătești sau comunale. Capitala își va da un statut. Ea va avea un președinte central
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
pașnic și drept, de o exemplară moralitate; casta preoțească unea anahoreți locuitori în peșteri, disprețuitori ai plăcerilor trupești, necunoscând vinul și femeia, nici carnea, hrănindu-se doar cu brânză, lapte, miere și cu vegetale; în fruntea lor se afla marele preot Deceneu, care își avea sălașul în vârf de munte, de unde aducea slăvire lui Gebeleizis-Zalmoxis, zeul suprem, stăpânul cerurilor. Viziunea va fi contestată de arheologi de nediscutată autoritate. C. Daicoviciu respinge, în La Transylvanie dans l’Antiquité, aserțiunea lui P. potrivit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
înghesuită în întunericul irespirabil al vreunui vagon, avea un vis scurt, luminos și complet neverosimil. Ca și cămilele acelea uriașe, în ninsoare, care-și întorceau capetele disprețuitoare spre o biserică. Patru soldați ieșeau pe ușa deschisă, târând după ei un preot, care îi mustra cu o voce hodorogită. Cămilele cu cocoașele acoperite de zăpadă, biserica, mulțimea aceea hilară... În somn, Charlotte își amintea că altădată siluetele acelea cocoșate erau nedespărțite de palmieri, de deșert, de oaze... Și atunci se dezmeticea: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lipea de gene. Trecătorii se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală! A traversat o stradă cu caldarâmul lucind la lumina cețoasă a unui felinar. A împins ușa unei brutării. Interiorul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de frânghie, înghițeau arsenic, își declarau dragostea, călătoreau într-o caleașcă ținând pe genunchi capul tăiat al iubitului - ele tot nu-și părăseau lumea lor fictivă. Exotice, strălucitoare, poate chiar ciudate, ele nu mă mișcau. Ca și parohul lui Flaubert, preotul de provincie căruia Emma își mărturisea chinurile, nici eu nu o înțelegeam pe femeia aceea: „Dar ce-și mai poate dori când are o casă frumoasă, un soț harnic și se bucură de respectul vecinilor”... Îndrăgostiții din palatul Élysée m-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și Pr. Lupu George-Alexandru au inițiat proiecte de colaborare Între Școala Gimnazială Specială Constantin Păunescu - Iași, Centrul de plasament C.A. Rosetti, Biserica Sfântul Dumitru Misai, cu sediul În Iași, reprezentată de P.C. Pr. Prof. Univ. Dr. Teșu Ioan-Cristinel În calitate de Preot Paroh cât și Biserica Sfântul Mare Mucenic Tămăduitor Pantelimon, cu sediul În Iași, reprezentată de P.C. Pr. Ciobotaru Mihail Ovidiu În calitate de Preot Paroh. Cadrele didactice și elevii Școlii Speciale Constantin Păunescu - Iași au derulat proiecte de voluntariat. Aceste proiecte inițiate
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Cristina Popa () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92324]