39,256 matches
-
și, respectiv, iunie 1940, înseamnă a da vina pe cei agresați și a relua „teza” misiunii „eliberatoare” a statului sovietic, comunist, în această zonă a Europei, în acei ani. După cum se știe, la sfârșitul lui noiembrie 1939, Uniunea Sovietică a atacat Finlanda; la 14 decembrie, Societatea Națiunilor condamna această acțiune prin care Uniunea Sovietică se plasa - preciza rezoluția adoptată de Adunarea Generală - în afara Pactului Societății Națiunilor. În aprilie-iunie 1940, Germania invada Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia, Luxemburgul și Franța. În vara aceluiași
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de decădere - după atingerea apogeului, multiple forțe interne și externe duc la descompunerea imperiului - populațiile din interior se răscoală din cauza accentuării exploatării, înflorirea economică face loc treptat crizei, popoarele învecinate, profitând de slăbiciunea în creștere a imperiului, tind să-l atace, agravând dificultățile interne; f) reînflorirea comunității, după o lungă perioadă „neagră”. Sistemul intrat în paragină începe să fie reconstituit, populația împuținată ca urmare a tulburărilor interne, a războaielor și a crizei economice începe să se refacă, un nou statseconstituie, ciclul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe soldat din fiare, Îi dărui o pungă cu bani de aur și-l lăsă liber. Soldatul trecu mândru printre șirurile de oșteni turci și se duse la ai săi. Cuvinte: lupte de hărțuială = luptele date de români cu turcii, atacându-i prin surprindere; ghiaur = poreclă dată de turci celor de altă credință; mieros = prefăcut; pașa = conducătorul unei provincii turcești; ȘTEFAN CEL MARE ȘI VRÂNCIOAIA de Alexandru Vlahuță Era odată o babă vădană și avea șapte feciori... Așa-și Încep vrâncenii
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
aceste povestiri cu subiect violent (vezi Kessler și Stipp, 1984) exemplifică (când violența exercitată este prezentată ca: răsplată, reală, justificată sau ca o situație În care atacatorul nu este criticat pentru comportamentul său și e prezentat ca intenționând să Își atace victima) situații ce transmit mesaje contradictorii. Un alt studiu interesant, este cel al lui Brandon S. Centerwall (1989), care a studiat relația dintre ratele omuciderii și introducerea televiziunii În trei țări: Africa de Sud, Canada și Statele Unite. Pe scurt, televiziunea a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
repetitiv și definitiv, provocâd efecte de seducție sau siderând interlocutorii. Aceste mesaje aparent la obiect de cele mai multe ori Îi intimidează pe ceilalți ; ele au Însă rolul de a disimula adevărata intenție : de deturnare. Când vorbește, el o face pentru a ataca, pentru a distruge legăturile, niciodată pentru a dialoga, pentru a face schimb de idei. A doua strategie este aceea de a nega rolul predecesorilor, fondatorilor, reducându-i la tăcere, pentru a putea ocupa locul rămas liber. Când vorbește, perversul o
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
vorbise ucenicilor mult despre înviere, le vorbise adeseori, până într-atâta, că chiar iudeii au zis că Hristos spusese: După trei zile voi învia. Deci dacă n-ar fi înviat, ucenicii s-ar fi socotit negreșit înșelați; și văzându-se atacați din pricina Lui de tot poporul și ajunși fără de casă și fără de masă, I-ar fi întors spatele și n-ar fi voit să-I încununeze fruntea cu o astfel de slavă, pentru că fuseseră înșelați și aruncați, din pricina Lui, în cele
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
omul își realizează subiectivitatea completă dacă se dezvoltă ca un șir de stări spirituale tinzînd spre Homo Maximus, spre Limita infinită care îl atrage din străfundul propriei interiorități. în secolul trecut, proiectul de societate al lui Platon a fost dur atacat de pe poziția liberalismului, a societății deschise, a demnității și libertății individului modern. Republica lui părea modelul neliniștitor, capul de serie pentru toate societățile totalizante sau chiar totalitare. Dar această critică era întreprinsă în orizontul obiectivării, din perspectiva individului autosuficient, aspect
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religioasă, propria tematizare a distanței verticale. b) Un beneficiu de tipul discernămîntului între manifestările credinței și transcendența care, inaccesibilă și totuși participabilă, dă credinței rațiunea de a fi. Ca științe ale omului, științele religiei își interzic în chip programatic să atace problema transcendenței în sine. Ele se ocupă numai de domeniul secund al reprezentărilor sale, al raportării omului la o realitate de a cărei natură nu își permit să se intereseze. Demersul lor suspendă așadar prestigiul nelumesc care riscă să se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
secolului XX, către individ, cu mulțimea și demnitatea, amplu recunoscute, ale trăsăturilor lui particulare. Drepturile omului/individului, protejarea minorităților, multiculturalismul formează astăzi temele majore ale democrațiilor occidentale. Unitatea, legătura sau coerența societății au devenit astăzi o problemă, iar ea este atacată pornind de la materialul pestriț al profilurilor individuale. Problemele noastre sînt probleme ale diversității: pe de o parte, neliniștea pricinuită de atomizarea care amenință atît cunoașterea, cît și societățile tîrziu moderne; pe de alta, idealul acelei unități plurale, problematice, mereu de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fi pus într-o situație religioasă nemaiîntîlnită pînă de curînd. în măsura în care admiți că și celelalte religii sînt revelate sau purtătoare de adevăr trans-omenesc, se pun o seamă de probleme care, pînă în epoca noastră, rămîneau latente, care nu fuseseră niciodată atacate în plin : raportul dintre Adevărul transcendent și discursurile multiple ale religiilor ; raportul dintre adeziunea fără rest la propria credință și asumarea Adevărului așa cum apare el în alte tradiții ; tema luminării sau îmbogățirii reciproce a tradițiilor care sînt totuși, fiecare, complete
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mulți lideri populiști (odată ce ajung la putere) pot să nu manifeste o conduită democratică". Astfel, ne putem aștepta ca populismul să joace un rol pozitiv deosebit, mai cu seamă în primele faze ale democratizării, oferind poporului posibilitatea să se exprime, atacând autoritarismul establishmentului și făcând presiuni pentru asigurarea de alegeri libere și corecte. (Mudde și Rovira Kaltwasser 2010). De asemenea, relația populismului cu democrația reprezentativă este și ea predominant pozitivă. Numeroși autori au argumentat că populismul este în mod fundamental opus
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
VB 2010). Acest proces este un exemplu clar de abuz de putere. El reprezintă o violare gravă a dreptului la liberă asociere și la liberă exprimare, precum și al principiului elementar al separației puterilor (VB2004b)2. În egală măsură, partidul a atacat și actorii nonpolitici, precum organizațiile societății civile și presa, acuzându-i că vor să limiteze drepturile constituționale ale cetățenilor flamanzi. Potrivit partidului: Centrum voor Gelijkheid van Kansen en voor Racismebestrijding (Centrul pentru egalitatea de șanse și combaterea rasismului) ar trebui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și combaterea rasismului) ar trebui desființat. Sub aparența luptei împotriva rasismului, această instituție impiedică libertatea de exprimare (VB, 2010). Criticile VB, privind încălcarea principiilor constituționale și ale democrației reprezentative, nu vizează numai elita politică și culturală belgiană. Reprezentanții partidului au atacat virulent și religia islamică pentru violarea separației între biserică și stat, dar și comunitățile sau statele musulmane pentru faptul că nu respectă egalitatea drepturilor (pentru femei și bărbați ) și libertatea de expresie (Jagers, 2006: 245). În programul pentru alegerile regionale
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acestor drepturi. Așa cum o arată numeroasele procese în care a fost implicat partidul și liderii săi, dispozițiile legale privind protejarea unor drepturi au fost adesea puse în aplicare împotriva voinței lor. Discursul moralist și radical al Republicanilor care demoniza și ataca adversarii politici, respingând legitimitatea sistemului politic, nu a contribuit la promovarea unei culturi a dialogului sau a consensului în viața publică a Cehiei. Cu toate acestea, fără îndoială, după cum s-a sugerat mai sus, Republicanii au dat o mână de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
cum ar fi Concertación în Chile) au extins sistemul de protecție socială bazat pe criterii selective pentru cei cu adevărat nevoiași. În al doilea rând, López Obrador a argumentat că poate strânge fondurile necesare pentru a susține aceste programme sociale atacând "privilegiile elitei" (expresia îi aparține), adică : obligându-i pe cei bogați să-și plătească taxele în loc să le eludeze, tăind salariile înalților funcționari din guvern și eliminând corupția și nepotismul. Cu toate acestea, singur, populismul lui López Obrador nu poate explica
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu este prost. Prost este cel care crede că poporul este prost. Poporul este conștient de tot ceea ce se întâmplă (López Obrador, 2006h). Atunci când López Obrador a admis, în sfârșit, că o schimbare de strategie este necesară, acesta l-a atacat pe Calderón acuzându-l de corupție și susținând că acesta reprezintă doar interesele marelui capital care controlează Mexicul, repetând astfel un trop populist. Cu toate acestea, după un scurt apogeu în martie, atunci când a început campania negativă, temele populiste din
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reduse în timpul coalițiilor ÖVP-FPÖ/BZÖ; nu doar cele ale minorității etnice a slovenilor din provincia Carintia, dar și cele ale imigranților, în special pentru azilanți. Instituțiile care ar fi trebuit să garanteze aceste drepturi, mai ales Curtea Constituțională, au fost atacate dur, iar reglementările lor, referitoare la principiul domniei majorității, au fost ignorate. Faptul că Jörg Haider a dominat scena politică din Carintia și a fost foarte popular i-au permis să scape nepedepsit după toate provocările adresate Curții. Deși acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost puse haotic în practică, de o manieră "atrage și înlocuiește"1, de către lideri aleși care au făcut campanie electorală împotriva acestor reforme - un tipar de gestionare al crizei care se pliază perfect pe o mișcare populistă care întrece și atacă establishmentul dinspre stânga spectrului politic. Totuși, la fel ca toate mișcările populiste, chavismul era eclectic și destul de prost definit din punct de vedere ideologic, întrucât amesteca puternicele curente ale naționalismului venezuelean, sau a celui "bolivarian", caracteristic anumitor regiuni, cu influențe
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
stângist din Brazilia). Totuși, fiindcă au fost aleși ca urmare a unui discurs anti-establishment, o asemenea mișcare ar însemna trădarea mandatului lor, fapt care i-ar putea costa din punct de vedere politic. Așadar, populiștii au o motivație puternică să atace instituțiile democratice reprezentative: să eludeze sau să bocheze acțiunile congresului, să controleze sau să dizolve Curtea Supremă sau să rescrie constituția. Din aceste motive, alegerea unui populist în funcția de președinte adesea atrage după sine o criză instituțională în care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și patru cholitos"" (în Carrión, 1996: 287). Fujimori l-a înfățișat necontenit pe Vargas Llosa ca un personaj complet rupt de poporul de rând și prea puțin peruvian. În dezbaterea care a avut loc în turul doi, el l-a atacat pe Vargas Llosa cu privire la faptul că a predat mai mult la universități străine decât peruviene și la un moment dat a declarat următoarele: "Ai impresia că noi, peruvienii, suntem niște maimuțe" (în Daeschner, 1993: 252)8. Strategia lui Fujimori a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Într-adevăr, curând după ce a ajuns președinte, Fujimori a lansat "un atac concertat asupra elitelor politice din Peru și asupra istituțiilor establishmentului pe care ea le controla - și anume, partidele politice, Congresul și sistemul judiciar" (ibidem: 97). El i-a atacat public pe legislatori numindu-i "șarlatani neproductivi" și pe judecători "șacali" (Conaghan, 2005: 30) și i-a deplâns pe politicieni ca fiind "iresponsabili, sterili, fără valoare istorică și lipsiți de patriotism, care favorizează interesele grupurilor restrânse și ale liderilor de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ca fiind "iresponsabili, sterili, fără valoare istorică și lipsiți de patriotism, care favorizează interesele grupurilor restrânse și ale liderilor de partid și ignoră interesele Perului" (Gorman, 1997: 325). Folosind președinția ca un amvon de la care tuna și fulgera, Fujimori a atacat "sistemul de partide în întregul său" (Conaghan, 2000: 265), pretinzând că partidele tradiționale erau corupte și nereprezentative și că îi blocau în mod intenționat eforturile de a pune în practică voința poporului și de a rezolva criza economică și de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și în bătăliile constituționale în desfășurare dintre executiv și congres, se afla în mâinile judecătorilor numiți de APRA și de alte partide tradiționale (Conaghan, 2005: 32; Kenney, 2004: 196-7). Totuși, în loc să negocieze cu partidele tradiționale, Fujimori a continuat să le atace, intrând într-un "joc periculos" atât cu congresul, cât și cu sistemul judiciar (Tanaka, 1998: 212-13). În repetate rânduri, Fujimori a eludat congresul prin intermediul decretelor emise de executiv (Kenney, 2004: 172-7). Liderii din congres l-au numit pe Fujimori "Împăratul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Obrador a considerat că alegerile au fost fraudate, nu a acceptat rezultatele oficiale și și-a mobilizat susținătorii să blocheze străzi și locuri importante din Ciudad de Mexico. Pe lângă toate acestea, s-a autoproclamat "președinte legitim al Mexicului" și a atacat pe toți cei care au fost de acord cu ideea că Felipe Calderón era, de fapt, adevăratul președinte al țării. Într-o manieră vădit populistă, a susținut că instituțiile existente sunt corupte și a făcut apel la puterea "poporului" în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
care, după cum demonstrează Lange și Akkerman pentru cazul Belgiei, are efecte ambivalente asupra calității democrației. O altă opțiune este confruntarea, caz în care actorii politici tradiționalii nu doar neagă legitimitatea solicitărilor venite din partea actorilor populiști, ci decid să-i și atace. Considerând că "toleranța față de cei intoleranți" trebuie să aibă o limită, unele segmente ale establishmentului ar putea fi tentate să încalce regulile contestării publice cu scopul de a combate "sindromul populist". De exemplu, Roberts arată în capitolul său că în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]