45,986 matches
-
care i le cumpăra Întotdeauna Karl când mergeau la oraș. De partea cealaltă a Încăperii, pe tejghea, era o cutie mică, maronie. Grăsimea infiltrată formase pete pe carton, țări imaginare pe o hartă fantastică a lumii. Lasă prăjiturile alea În pace, hoțoman mic, a strigat cineva. Adam s-a Întors spre persoana care Îl acuza de furt, o femeie dolofană cu o aluniță la colțul gurii care o făcea să pară că zâmbește În bătaie de joc. — Dar eu am bani
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și-a adunat genunchii sub bărbie. Mai târziu, pe jumătate adormit, orașul imaginar s-a Întors la el, de astă dată nepoftit. Îi părea rău că-l născocise și voia să dis pară. Ar fi vrut să-l lase-n pace În seara aceea și-n toate nopțile următoare, pe tot restul vieții. Dar imaginile acelea, totodată sclipitoare și cețoase, Îi umpleau capul. Cu o zi mai Înainte Îi Îmbogățiseră visele cu vraja lor, astăzi Îl făceau să se simtă ca
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
uită-te la tine! Cum pot să-ți arate ochii! Nu pot să sufăr să te văd În halul ăsta! Parcă mă uit Într-un puț adânc, negru și gol. N-am nimic! Mă simt foarte bine! Lasă-l În pace, soro, a zis Bob. Stătea Întins pe bancheta din spatele mașinii. Nu vezi? Se simte minunat. Totul e minunat! În starea asta nu se poate să conduci, Johan! Ce naiba o să zică tati dacă află? Dă-mi cheile! Ce vrei să faci
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de data asta, omul a dispărut, luat pe sus de mareea de corpuri. Margaret și-a spus că Adam nu era mai mic decât cei pe care-i vedea alergând dezlănțuiți. și l-a imaginat În casa ei, dormind În pace, timid, inocent, și a fost mulțumită că nu putea să știe ce se petrecea În oraș În ziua aceea. Bill a Întins o mână spre torpedou și a scos un revolver. Parcă am fi Într-un film, și-a spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ceva mai devreme și care Îl făcuse pe Adam să se gândească la Perdo, la casa lui, cu podele solide și cu acoperiș rezistent, fără găuri. Din pricina asta, a și resimțit valul amărui de greață care nu i mai dădea pace În vre mea din urmă. — Vino să-mi dai o mână de ajutor, a zis Din, trăgând de o scândură groasă și lăsând-o să alunece spre Adam, care abia s-a stăpânit să nu-și retragă mâna de pe lemnul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
legate de Karl și să lase În loc un gol desăvârșit. Golul acela i-a adus mângâiere, dar nu și somnul. La o vreme, după miezul nopții, și-a auzit părinții certându-se, iar vocile lor ridicate i-au stricat firava pace a in som niei, a reînceput să-l vadă pe Karl, mâinile lui subțiri, părul blond, noua lui casă cocoțată primejdios pe creastă. Sau pe Nyoman. A auzit și vocea săltăreață a lui Karl, apoi a trebuit s-o ia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
opera lui a căpătat unele implicații antioccidentale, reținute, dar evidente, ce au culminat cu minunata Capturare a Prințului Diponegoro, care se găsește la Palatul Regal din Amsterdam. — Mă gândesc, a spus Bill, mă gândesc c-ar fi un semn de pace. Ceva care să-l Îmbuneze pe președinte, să fie mai Înțelegător, cum să zic, așa, În general. Ideea e simplă: noi facem În așa fel Încât să revină În Indonezia această neprețuită operă de artă, extrem de semnificativă din punct de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scopul luptei. Pentru ce ne luptăm? Cu cine ne luptăm? Întotdeauna trebuie să ne punem astfel de Întrebări. El o privea cu ochi foarte negri și pătrunzători. — Câtă Înțelepciune! Ne batem ca să ne Înnobilăm sufletul. Noblețea aduce ordine. Ordinea aduce pace. Dar, uneori, lupta În sine devine, cum să zic, esențială. Iar uneori, s-a oprit el și a zâmbit, lupta asta te face să te simți viu. — Viața e o luptă, a ridicat ea din umeri. Fără luptă nu există
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că nu, nu-i lipsește. Era adevărul adevărat. Cum ar putea să-ți lipsească cineva de care nici măcar nu-ți amintești!? A Încercat să aibă un astfel de sentiment pentru Johan, dar tot ce a resimțit a fost o mare pace, care a Început să umple hăul dinainte. Putem să-l găsim, i-a spus Zubaidah, putem să-l găsim dacă vrei. Nimic nu-i cu neputință. Adam Însă a refuzat. De ce? s-a mirat ea. Numai că el n-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
viață de om, am putut în sfârșit să scriu nuvela În mers de rac, în care e vorba despre acea navă cu motor pe nume Wilhelm Gustloff, despre mult lăudata ei lansare la apă, despre îndrăgitele croaziere pe timp de pace și despre decizia de a o reechipa, transformând-o pe durata războiului în navă-cazarmă, despre a nu știu câta ei ieșire în larg și încărcătura ei umană - o mie de recruți și multe mii de refugiați -, în sfârșit, despre scufundarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vechi pe care i-l dădeau construcțiile de cărămidă, părea atât de tihnit, de parcă și de acum înainte toate acțiunile de luptă aveau să se consume la mare depărtare. Deoarece marile cinematografe funcționau cu aceeași regularitate ca pe timp de pace, consumatorul de filme se folosea de permisia de la sfârșitul săptămânii. Cu una dintre cele două gemene care continua să vorbească neabătut cu accent berlinez am văzut Pilotul Quax - aterizare forțată cu Heinz Rühmann și Patrie cu Zarah Leander. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă situez dincolo de credință. Asta n-a fost întotdeauna ușor, căci în repetate rânduri se aprindeau flăcări ale speranței ce se ofereau să încălzească prin apropierea lor sufletul atins de o răcoare excesivă. Odată a fost vorba de nevoia de pace durabilă și de dreptate pentru toți, apoi de fericirea consumistă a lui American way of life, astăzi se spune că noul papă o să facă minuni... De la bun început am avut șansa să să scap ieftin, cum se spunea, la detașamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
urmă admirație deghizată în întrebări: „Cum de rezistă idiotul ăsta?“, „Ce l-o fi făcând așa de căpos?“, „De ce nu se declară bolnav, că în ultima vreme oricum arată ca o bucată de brânză?“. Am început să-l lăsăm în pace. Gata cu bătaia la curul gol. Aceia mai recalcitranți dintre noi, câțiva flăcăi din Alsacia sau Lorena, care produceau o bălmăjeala de neînțeles, care în orele libere se țineau scai unii de alții și care, cu prima ocazie - după marșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de pământ se rupe brusc. Jos, regiunea de exploatare a lignitului se lărgește până la următoarea linie de surpare. Pretutindeni, „aurul negru“ așteaptă să fie trimis să hrănească termocentralele, să fie comprimat în brichete. În război, ca și în vremuri de pace, Lausitz a fost un ținut bun pentru exploatările de suprafață; tot așa și până în anul căderii Zidului, când am ajuns eu și am văzut mai mult decât era de văzut. Tăcere deasupra dealurilor de steril, a lacurilor de apă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
faptul că epitetul „necondiționată“ ce preceda capitularea nu trăda la început nimic definitiv. În Marienbad, vremea de primăvară și apropierea corporală a infirmierelor aveau un efect copleșitor. Fixat în deruta mea imatură, eu mă vedeam mai degrabă învins decât eliberat. Pacea era o noțiune goală, cuvântul libertate - pentru început greu de apucat. În orice caz, m-am simțit ușurat de dispariția jandarmilor de front și a copacilor, tocmai buni ca să atârni în ei. O „oră zero“, însă, care mai târziu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
gazda lui Într-un ora-aș polo-oon... Așa cum ordinele de zi ale Înaltului Comandament al Armatei contribuiseră la sporirea cunoștințelor mele de geografie, mersul războiului îi formase oaspetelui meu, caporalul, acea lejeritate mondenă și locvace care, astăzi, în vremuri de pace durabilă, ne-o mai oferă, în serile de diapozitive, turiștii care fotografiază maniacal. „Aici vreau să mai ajung o dată cu Erna a mea, mai târziu, după ce s-a mai împrăștiat mirosul de praf de pușcă.“ E drept că mâncărica de ciuperci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
procuriști erau familirizați cu contabilitatea dublă, constructorii de poduri cu problemele de statică, juriștii cu subterfugiile, economiștii de mâine cu legile orientate spre profit ale economiei de piață și cu ponturile speculanților de la bursele viitorului. Toate astea se întâmplau în vederea păcii și a spațiilor de manevră pe care aceasta se bănuia că avea să le ofere. Pe de altă parte, erau cercuri în care se studia Biblia. Chiar și o introducere în budism a trezit un interes considerabil. Și, deoarece o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
neagră. De la coloanele de muncitori care îndepărtau, în Augsburg și München, mormanele de ruine, s-a auzit că acolo civilii stăteau la coadă ca să primească puținul acela care se mai putea găsi în brutării și în magazinele de carne. Lor, pacea le era împărțită în porții din ce în ce mai mici; nouă, în spatele gardului lagărului, ne mergea din ce în ce mai bine. Te obișnuiai, te simțeai parcă protejat în prizonierat. Unii dintre prizonierii de război, mai cu seamă aceia originari din zonele ocupate de ruși și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă fi mângâiat în treacăt pe păr? Ca să comepnsez, o ștergeam și fugeam la cinematograf: îl mai văd și acum, palatul filmului rămas în picioare printre ruine și în care - ca în vremuri de război, așa și-n timp de pace - rula Romanță în tonalitate minoră ca film principal. În rolurile importante, nume odinioară ridicate în slăvi, familiare mie: Marianne Hoppe, Paul Dahlke, Ferdinand Marian, cel care, din cauza altui film - Ovreiul Süß - căzuse în dizgrație. Pe ajutorul de tunar de la Luftwaffe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în prizonierat, apoi în timpul rătăcirilor mele prin libertate, și asta din cauză că mă ocupasem numai de mine și de dubla mea foame. Totul se schimbase prin pierdere. Nici unul nu scăpase întreg. Nu numai casele erau transformate în ruine. Odată cu reversul războiului, pacea, ieșeau la lumină crime care acum își pierdeau legitimitatea și, cu o violență retroactivă, făceau din făptași victime. În fața mea stăteau niște evacuați, ce-i drept ca indivizi, dar printre miloane de alți evacuați ei aveau doar valoare statistică. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dădea niciodată înapoi, complexul de clădiri rămas zdravăn ca prin minune și înconjurat numai de ziduri puțin înalte și de un gard scund, a supraviețuit ca enclavă eficientă în îndeplinirea scopurilor caritabile fiecărei schimbări de putere politică. În vremuri de pace ori de război, niciodată nu a dus lipsă de afluență. Ca prior, pater Fulgentius era cel ce conducea așezământul. Un călugăr de vârstă mijlocie ce părea morocănos, care, când am fost în audiență, nu s-a interesat de tăria credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
era de făcut? Să întorc privirea? Să caut un punct de sprijin în pietrele funerare înșirate de cealaltă parte a șinelor? Să par absolut indiferent? Totul era în zadar. Pișatul caprei de lapte Genoveva nu voia să se termine și pace. Alcătuind cea mai ridicolă pereche cu putință, produceam o imagine jalnică. Și astăzi încă s-ar putea ca rușinea să-mi înroșească obrajii, dacă nu aș putea evoca totodată o amintire menită să oprească jetul de urină al caprei: curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și fiu și făcuse ca tonul comunicării dintre noi să fie unul măsurat. Sora mea, care deja cu un an în urmă își începuse ucenicia la Marienhospital din Düsseldorf, putea acum, când mergeam împreună la părinți, să se bucure de pacea familială atinsă prin reproducere: asta continua să dureze chiar și atunci când tatăl sau fiul pierdea câte un grand la skat la masa din bucătărie; jocul ăsta de cărți îl învățasem ca băiat, umărind-o pe mama, care juca cu pasiune și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
progrese.“ Privind lucrurile din perspectiva zilei de azi și de îndată ce împart evoluția anilor de până acum în trei secțiuni - a nefumătorului, a fumătorului de țigări răsucite de mână și a fumătorului de pipă -, în timpul războiului și-n primii ani de pace nefumătorul s-a aflat în avantaj. Prin comerț cu rația lui de țigări și, mai târziu, cu cartela pentru țigări care i se cuvenea, el a fost favorizat - la răstimpuri, pe piața neagră, pentru o „activă“, cum se numeau țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
m-aș fi interogat cu mai multă severitate. Ce a rămas este figura lui Hofer, care era marcată de pierdere. Prezent și totodată departe, el prezida adunarea de parcă tablourile sale arse în nopți de bombardamente nu voiau să-i dea pace, de parcă el însuși era nevoit să picteze încă o dată, în gând, tablou după tablou. Doar rareori mi-a mai fost dat să-l văd, iar atunci mergând cu pași lenți prin holul cel mare al facultății. Curând avea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]