39,396 matches
-
germane au atacat elementele dezorganizate ale Corpului al X-lea francez de lângă Chemery. Prin acest atac, orice amenințare a flancului vestic german fusese înlăturată definitiv. Una dintre operațiunile planului original al lui Guderian propunea executarea unei manevre de diversiune spre sud și în spatele Liniei Maginot pentru mascarea principalului atac spre Canalul Mânecii. Generalul Franz Halder a scos această manevră din planul oficial ("Fall Gelb"), dar Guderian nu a ținut seama de aceasta și a ordonat Diviziei a 10-a Panzer și Regimentului
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
doar nouă tunuri antitanc. Atunci când francezii au luat cu asalt pozițiile defensive germane, au întâmpinat o resitență puternică. Atuncui când germanii au reușit să distrugă trei tancuri Char B1, echipajele franceze au intrat în panică și s-au retras spre sud. Această victorie tactică le-a ridicat moralul germanilor, încurajându-i să continue lupta pentru apărarea propriilor poziții. Orașul avea să fie cucerit de mai multe ori în decursul celor 48 de ore care au urmat. Odată cu sosirea întăririlor din cadrul Diviziei
Bătălia de la Sedan (1940) () [Corola-website/Science/333854_a_335183]
-
gurii. Abdomenul este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul) adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens. Este răspândit în Europa și sud-vestul Asiei. A fost găsit în Sudul Marii Britanii, sudul Norvegiei, sudul Suediei, sudul Finlandei, nordul Portugaliei, nordul Spaniei, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ungaria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, România, Bulgaria, Albania, nordul
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
este brun sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul) adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens. Este răspândit în Europa și sud-vestul Asiei. A fost găsit în Sudul Marii Britanii, sudul Norvegiei, sudul Suediei, sudul Finlandei, nordul Portugaliei, nordul Spaniei, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ungaria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, România, Bulgaria, Albania, nordul Greciei, nordul
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
sau roșu-cărămiziu la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul) adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens. Este răspândit în Europa și sud-vestul Asiei. A fost găsit în Sudul Marii Britanii, sudul Norvegiei, sudul Suediei, sudul Finlandei, nordul Portugaliei, nordul Spaniei, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ungaria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, România, Bulgaria, Albania, nordul Greciei, nordul Turciei, Republica Moldova
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
la mascul, cenușiu până la negru la femelă; în regiunea cefalică abdomenul este alburiu. Puii au capul (pileusul) adesea negru, iar abdomenul roșu-cărămiziu intens. Este răspândit în Europa și sud-vestul Asiei. A fost găsit în Sudul Marii Britanii, sudul Norvegiei, sudul Suediei, sudul Finlandei, nordul Portugaliei, nordul Spaniei, Franța, Belgia, Luxemburg, Olanda, Germania, Elveția, Italia, Austria, Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ungaria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Slovenia, Muntenegru, Macedonia, Serbia, România, Bulgaria, Albania, nordul Greciei, nordul Turciei, Republica Moldova, Ucraina, sud-vestul
Șarpele de alun () [Corola-website/Science/333954_a_335283]
-
în ei un popor de origine necunoscută, nici romă, nici română. Originea romă a fost de asemenea contestată de Block (1936). Un autor actual care contestă originea romă a băieșilor este Marcel Courthiade, după care aceștia ar fi autohtoni din sudul Dunării romanizați, ce ar fi migrat și în nordul Dunării. Însă majoritatea cercetătorilor, de la Đorđević (1911), Petrovici (1938) și Barjaktarović (1964), până la cei actuali optează pentru originea romă. Băieșii ar fi devenit o ramură aparte a romilor în zona Munților
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
unor trăsături ale graiurilor lor din afara României, zona lor de origine mai exactă ar fi sud-estul Crișanei, extremitatea nord-estică a Banatului și extremitatea sud-vestică a Crișanei. Băieșii au început să migreze în mai multe direcții: spre sud-vest în partea de sud a Ungariei, nordul Serbiei și nordul Croației de astăzi, spre sud în Țara Românească și Bulgaria și spre est în Moldova. Această migrație ar fi pornit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Și-au continuat ocupația legată de aur, la
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
mai exactă ar fi sud-estul Crișanei, extremitatea nord-estică a Banatului și extremitatea sud-vestică a Crișanei. Băieșii au început să migreze în mai multe direcții: spre sud-vest în partea de sud a Ungariei, nordul Serbiei și nordul Croației de astăzi, spre sud în Țara Românească și Bulgaria și spre est în Moldova. Această migrație ar fi pornit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Și-au continuat ocupația legată de aur, la care au adăugat ulterior prelucrarea lemnului în ustensile de gospodărie. O
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
est în Moldova. Această migrație ar fi pornit la sfârșitul secolului al XVI-lea. Și-au continuat ocupația legată de aur, la care au adăugat ulterior prelucrarea lemnului în ustensile de gospodărie. O parte din cei care au trecut în sudul Dunării ar fi revenit în Țara Românească, aducând cu ei obiceul gurbanului (vezi mai jos secțiunea Obiceiuri, folclor, religie), împrumutată de la populațiile din Bulgaria, precum și unele cuvinte bulgărești care în Oltenia se păstrează numai în vorbirea lor. În Țara Românească
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
al XIX-lea. În număr mic, băieși imigrați cu același val ca în Ungaria și în Croația sunt prezenți și în Slovenia și în Slovacia. Tot în număr mic au ajuns în secolul al XIX-lea băieși și mai la sud în Peninsula Balcanică, în Republica Macedonia actuală și Grecia, precum și în Basarabia și în Ucraina. Au ajuns chiar în Statele Unite ale Americii la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea, cu denumirea de "Ludar" și
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
numi propriul grai, ci pe celălalt. În Ungaria, în afară de tipul ardelenesc și cel muntenesc, mai există un tip de graiuri, cel al tisenilor (de la Tisa), numit de cercetătorii maghiari "ticsán". Graiurile ardelenești și muntenești se întâlnesc și în Serbia. La sud de Dunăre și de râul Sava domină cele muntenești. La nord de Dunăre coexistă cele muntenești cu cele ardelenești. Tot aceste două tipuri de graiuri se găsesc și în Croația, dar aici grupul de graiuri muntenești se subîmparte în cel
Băieși () [Corola-website/Science/333942_a_335271]
-
Mustang. El a fost recrutat de Mustang pentru expertiză să tehnologică. Ca atare, el îl ajută în primul rând pe Mustang cu comunicații, atât în crearea de linii sigure și atingând în alții. El este transferat la sediul central de Sud, atunci când grupul lui Mustang este rupt de homunculi. Actorul sau vocal în limba japoneză este Tetsu Shiratori, iar actorul vocei în limba engleză este Kevin M. Connolly.ep.13 În Brotherhood, el este exprimat prin Tetsuya Kakihara.ep.13 Căpitanul
Fullmetal Alchemist () [Corola-website/Science/333960_a_335289]
-
formă de liră, nedistinctă la indivizii bătrâni. Masculii au pe cap și o pată îngustă brună-neagră ce se întinde între ochi și colțurile gurii. Pe mandibulă are două pete mari, negre, pe un fond alburiu. Este răspândită în Tirolul de sud, Veneția, Carintia, Istria, fosta Iugoslavie, România, nord-vestul Bulgariei. În România, este întâlnită în sud-vestul țării, pe un areal discontinuu, de la Munții Banatului până la Cozia, în Carpații Olteniei și sud-vestul Transilvaniei, până la nord de Mureș, Săcărâmb, Zlatna. În România este un
Vipera cu corn bănățeană () [Corola-website/Science/333965_a_335294]
-
apasă de sus pe capetele opuse ale oului sfărâmând coaja. Rămășițele cojii sfărâmate trec prin tractul intestinal și sunt apoi eliminate în afară. Majoritatea șerpilor acestui gen se reproduc prin depunerea ouălor, adică sunt ovipari. Sunt răspândiți în Europa de Sud și Europa Centrală, regiunile temperate și tropicale din Asia, în America de Nord și America Centrală. Spre deosebire de șerpii din genul "Coluber" ei evită regiunile de deșert și semideșert; cea mai mare diversitate a acestora se află în țările din sud-estul Asiei. În România
Elaphe () [Corola-website/Science/333980_a_335309]
-
eclipse, numită „serie de Saros”, a cărei aparență se schimbă încet. O serie de Saros începe printr-o eclipsă parțială și, la fiecare Saros succesiv, traiectoria Lunii este decalată spre nord (dacă eclipsa se produce lângă nodul descendent) sau spre sud (pentru nodul ascendent). La un anumit moment, eclipsele nu se mai produc, iar seria se termină. O serie de Saros durează între și de ani și cuprinde între 69 și 87 de eclipse (cele mai multe serii cuprind 71 sau 72 de
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
se numește nod descendent. Intervalul de timp care separă două treceri ale Lunii la același nod al orbitei sale se numește revoluție draconică. Draconică (din , care desemnează o reptilă mitologică), întrucât, în astronomia antică, nodurile lunare de nord și de sud erau denumite capul Dragonului (în latină: "Caput Draconis") și respectiv coada Dragonului (în latină: "Cauda Draconis"): simbolismul dragonului lapon sau cel oriental al chinezilor, perșilor sau al indienilor îl arată devorând Luna (o evocare a eclipsei de Lună). Simbolul nodului
Nod lunar () [Corola-website/Science/333995_a_335324]
-
"[engleză:laɪn]", Insulele Teraina sau Insulelele Ecuatoriale, sunt un lanț de unsprezece atoli și insule cu un nivel mic de corali în centrul Oceanului Pacific, în sudul insulelor Hawaii, care se întinde pe o suprafață de 2,350 km în direcția nord-vest sud-est, făcând-o una din cele mai lungi lanțuri insulare din lume. Opt dintre insule fac parte din Kiribati, în timp ce celelalte trei sunt teritorii ale
Insulele Line () [Corola-website/Science/333997_a_335326]
-
Această afirmație a fost cedată sub Tratatul de la Tarawa, care a recunoscut suveranitatea Kiribati-ului peste majoritatea lanțului. Grupul este împărțit geografic în trei subgrupuri: cel Nordic, Central și Sudic ale Insulelor Linie. Centrale sunt uneori grupate cu Insulele Line de Sud. Tabelul de mai jos prezintă insulele de la Nord la Sud. Kiritimati este cel mai mare atol din lume în ceea ce privește suprafața de teren. Insulele au fost anexate de Marea Britanie în 1888 cu scopul de a contura Cablul Pacificului cu Tabuaeran (atunci
Insulele Line () [Corola-website/Science/333997_a_335326]
-
a recunoscut suveranitatea Kiribati-ului peste majoritatea lanțului. Grupul este împărțit geografic în trei subgrupuri: cel Nordic, Central și Sudic ale Insulelor Linie. Centrale sunt uneori grupate cu Insulele Line de Sud. Tabelul de mai jos prezintă insulele de la Nord la Sud. Kiritimati este cel mai mare atol din lume în ceea ce privește suprafața de teren. Insulele au fost anexate de Marea Britanie în 1888 cu scopul de a contura Cablul Pacificului cu Tabuaeran (atunci Insula Fanning) ca o stație de releu. Cablul a fost
Insulele Line () [Corola-website/Science/333997_a_335326]
-
comandantul Brigăzii 3 Vânători, formată din Regimentul 2 Vânători și Regimentul 3 Vânători. Brigada făcea parte din din organica Diviziei 2 Vânători, comandată de generalul Gheorghe Dabija. Divizia era dislocată în zona Petroșani-Deva, în dispozitivul de luptă al "Grupului de Sud". La declanșarea acțiunilor militare postbelice din Transilvania, la 15 aprilie 1919, Divizia 2 Vânători a primit misiunea generală de a înainta cu coloana principală pe valea Crișului Alb și cu o coloană secundară pe valea Crișului Negru, având ca prim
Constantin Paulian () [Corola-website/Science/334007_a_335336]
-
Primul și al doilea s-au deplasat cu vedetele rapide. Cel de-a treilea a fost îmbarcat pe "Campbeltown". Aflat sub comanda căitanuliu Hodgeson, primul grup trebuia să cucerească și apere vechiul dig și să elimine tunurile antiaeriene din partea de sud a bazinului. Mai apoi, trebuiau să se deplaseze în oraș și să distrugă stația electrică, podurile și porțile intării noi în bazin din avantport.. Cucerirea molului era un obiectiv de primă importanță, aici fiind punctul de evacuare după executarea misiunii
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
mai veche "Lacerta taurica taurica"). În România este foarte numeroasă în Dobrogea, rară în câmpia Dunării (Roșiorii de Vede) și reapare mai frecvent în Banat, de la Baziaș până la Vârciorova, în Oltenia pe dunele de la Ciupercenii Vechi, pe valea Jiului la sud de Craiova, și pe valea Oltețului, lângă vărsarea în Olt. Are o talie relativ mică (până la 20 cm), cu capul relativ mic, botul ascuțit cu profil dorsal drept sau convex, gulerul dințat, corpul relativ comprimat dorso-ventral, coada lungă (de 1½
Șopârlă de iarbă () [Corola-website/Science/333998_a_335327]
-
foarte vast, transpalearctic, care ocupă toată Europa de nord și centrală și nordul Asiei, din Irlanda și Alpii Cantabrici până la fluviul Amur și insula Sahalin; spre nord depășește Cercul polar, atingând în Scandinavia și Finlanda Oceanul Înghețat de Nord; spre sud, coboară până în Lombardia și se menține pe culmile înalte ale Balcanilor; în Asia înaintează până în stepa aralo-caspo-pontică și deșerturile Mongoliei care îi barează drumul spre est. Este întâlnită și în România și Republica Moldova (prezența în Republica Moldova este discutabilă). În România
Șopârlă de munte () [Corola-website/Science/334006_a_335335]
-
în sud-vest înaintează până în Dobrogea. Este o specie politipică cu 6 subspecii: "Eremias argută argută" din vestul Kazahstanului, "Eremias argută deșerți" comună în tot sud-estul Rusiei, la est până la cursul inferior al Uralului, mai jos de 50° latitudine nordică, la sud până în Dagestan și Transcaucazia, în sud-estul României (Moldova și Dobrogea), sudul Republicii Moldova, sudul Ucrainei, "Eremias argută uzbekistanica" în sudul Kazahstanului și vestul Uzbekistanului, "Eremias argută transcaucasica" în estul Transcaucaziei - Armenia (în jurul lacului Sevan), "Eremias argută darevskii" în vale lacului Issâk-Kul
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]