39,047 matches
-
Microelectronica și societatea la bine și la rău. Raport către Clubul de la Roma, traducere de Ana Maria Sandi și Ion Mihăilescu, Editura Politică, București, 1985]. Schneider, Bertrand, 1988, The Barefoot Revolution, I.T. Publications, Londra [ed. rom.: Revoluția desculților. Raport către Clubul de la Roma, traducere de Sanda Mihăescu-Cîrsteanu, Editura Politică, București, 1988]. Schneider, Bertrand, The Scandal and the Shame: Poverty and Underdevelopment, Circulo de Lectores, Galaxia Gutenberg, Bertelsmann, 1995; Vikas, New Delhi, 1995 [ed. rom.: Scandalul și rușinea, traducere de Daniela Bogdan
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1995; Vikas, New Delhi, 1995 [ed. rom.: Scandalul și rușinea, traducere de Daniela Bogdan și Dan Bogdan, Editura Tehnică, București, 1997]. Tinbergen, Jan (coord.), 1976, Rio Report: Reshaping the International Order, Dutton, New York [ed. ro.: Restructurarea ordinii internaționale. Raport către Clubul de la Roma, Editura Politică, 1978]. Vester, Frederic, 2002, Die Kunst Vernetzt Zu Denken, Dtv, München. Weizsäcker; Ernst Ulrich von; Lovins, Amory B.; Lovins, L. Hunter, 1997, Factor Four: Doubling Wealth - Halving Resource Use, Earthscan, Londra. Weizsäcker, Ernst Ulrich von (coord
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Economy: The Author’s Self-Evaluation”, în Boris Pleskovics, Nicholas Stern, 2001, Annual World Bank Conference on Development Economy, World Bank, Washington, DC. Malița, Mircea (coord.), 1999, How to Ride the Global Wave: Avoiding Crises and Wars, Building Common Projects, A Club of Rome Symposium, Millenium III, toamna, București. Molmes, Leslie, 1996, Post-Communism: An Introduction, Polity Press, Cambridge. Mungiu, Alina, 1994, România, mod de folosire, Editura Staff, București. NAFTA, 1992, North American Free Trade Agreement, Washington, DC. Negrescu, Dragoș, 1999, „Un deceniu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
disidențele și a asigura supraviețuirea ordinii sociale. Aparatul polițienesc, de supraveghere a devenit un instrument important în arhitectura sistemului. Societatea acuza un strict control. Asocierea era, practic, interzisă sau, cel puțin, golită de sens. Sindicatele, formațiunile profesionale, organizațiile de femei, cluburile de șah etc., toate erau politizate, satisfăceau funcții ritualice de recunoaștere a autorității partidului și a ideologiei oficiale (în România se adăuga funcția de slăvire a conducătorilor), acolo unde nu lipsea cu desăvârșire, autonomia era limitată, iar liderii erau numiți
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
lor și nu par a fi o preocupare vizibilă de dezvoltare în viitor. Ministerul Educației și Cercetării nu face excepție în dezinteresul pentru acoperirea cu specialiști în asistență socială a direcțiilor școlare, a școlilor, a instituțiilor educative pentru copii - grădinițe, cluburi etc. Nevoia de asistenți sociali în grădinițe, școli și universități nu este numai complet neacoperită, nici nu apare ca o cerință formulată explicit aici, pentru perioada imediat următoare. • Sistemul serviciilor comunitare de asistență socială, prevăzut în legea-cadru a asistenței sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
mare decât cel întrunit cu un veac înainte. Cu un secol înainte, plusvaloarea reprezenta o treime din „produsul muncii”, pe când în perioada interbelică era de 2/1, adică, 2/3 din „produsul muncii”. Conceptul de dezvoltare durabilă, central în gândirea Clubului de la Roma, face referire la acel tip de „dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără să compromită posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile nevoi”. Ideea de „dezvoltare durabilă” s-a cristalizat cu forță în anul 1987 într-un raport
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
automatizare ca metode moderne de lucru, acestea au constituit încă din 1982 tematica Raportului Microelectronics and Society al cărui scop era analiza impactului psihologic, social și cultural al progresivei implementări a acestor metode în câmpul muncii. Conține lista Rapoartelor către Clubul de la Roma, în ordine cronologică. În continuare, voi denumi „comunism” regimul politic totalitar rezultat din dominația politică a partidului comunist și „socialism” forma de organizare socială și economică ce a rezultat din tranziția coordonată de acesta. Altfel spus, comunismul este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un număr mare de elevi din familii defavorizate; servicii sociale, educaționale și psihologice mai bune, concentrate asupra asigurării bunăstării elevului; o pregătire școlară mai bună, axată pe elevii cu nevoi speciale; siguranța mediului educațional, organizarea unor activități în afara școlii în cluburi, programe de vacanță; focalizarea activităților pe înlesnirea trecerii de la educația primară la cea secundară, eliminarea excluziunii sociale, îmbunătățirea frecvenței școlare prin reducerea absenteismului și o mai bună monitorizare în vederea evitării abandonului școlar în cazul copiilor în situații de risc; îmbunătățirea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1941 instrucțiunile nr. 31.200 cu privire la modalitatea de aplicare a prevederilor regulamentului statutului militar al evreilor. Instrucținile prevedeau mobilizarea pentru munca de folos obștesc cu prioritate a evreilor "fără ocupațiune precisă și care colindă pe străzi sau pierd timpul prin cluburi și cafenele, etc.", fiind scutiți în schimb evreii supuși străini, evreii rechiziționați pentru lucru la întreprinderile prevăzute în planul de mobilizare a teritoriului întocmit de Marele Stat Major, evreii angajați înainte de 21 iunie 1941 în întreprinderile ce executau comenzi ale
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
1940317) și Regulamentul acestui D.L.318 toți evreii bărbați între 18 și 50 ani sunt obligați a presta munca de interes obștesc. Vor fi chemați cu prioritate acei fără ocupațiune precisă și care colindă pe străzi sau pierd timpul prin cluburi și cafenele, etc. Fiecare individ va fi întrebuințat la munci compatibile cu aptitudinile fizice și cu pregătirea profesională. 2/. SUNT EXCEPTAȚI DELA MUNCA DE INTERES OBȘTESC: a) Supușii străini, b) Cei rechiziționați pentru lucru la întreprinderile prevăzute în planul de
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
a "noii direcții" venea dintr-un sentiment de siguranță. Statele Unite nu mai erau îngrozite de spectrul unui atac sovietic, cum fuseseră la începutul anilor '50. De fapt, cînd secretarul de stat Dulles făcea publică noua direcție politică la National Press Club din Washington, pe data de 22 decembrie 1953, el o caracteriza ca pe o doctrină "deosebit de represivă"779. America avea să-și asigure protecție sieși și aliaților săi printr-o mare putere nucleară. Dulles nu voia să spună, prin aceasta
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
pentru reînnoirea acordului de schimb cultural și pregătirile pentru un acord consular. Deși alegerile prezidențiale americane se conturau în noiembrie, ambele țări încercau să continue în același ritm extinderea relațiilor bilaterale. În septembrie, secretarul de stat Rusk le spunea membrilor Clubului de Economie din Detroit că deși România rămînea o țară comunistă, ea vădea un puternic spirit de independență 1127. În "Commonwealth", Matthew Mestrovic atrăgea atenția asupra faptului că în București se găseau cărți americane, inclusiv opere ale lui Steinbeck, Hemingway
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
adăugînd însă că "totodată, trebuie să și exportăm către Statele Unite". Un comerț liber nu era numai o problemă economică, ci și un mijloc de a promova "pacea în toată lumea"1623. După prînz, Ceaușescu a vorbit cu reporterii de la National Press Club, din Washington. El a menționat că a primit asigurări de susținere a "Clauzei" pentru România atît din partea cîtorva congresmeni, cît și din partea președintelui. Fiind întrebat dacă discutase cu senatorul Jackson, Ceaușescu a răspuns afirmativ și a încercat să schimbe subiectul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
clare. Majoritatea oamenilor de afaceri vedeau Europa de Est ca pe o nouă piață de desfacere și o sursă de muncă ieftină și producție necostisitoare 1716. Printre cei ce au luat cuvîntul s-au numărat reprezentanți ai Consiliului pentru Comerțul Est-Vest, ai Clubului de Comerț Mondial din New York și Hugh Donaghue, de la Control Data Corporation, singura corporație americană care avea să încheie un acord de asociere cu România. B'nai B'rith International și Barbu Niculescu din Liga Românilor Liberi și-au acordat
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
29 mai. Printre membrii acestuia se numărau importanți oameni de afaceri americani, precum Mark Shepard de la Texas Instruments, Ralph Weller, de la Otis Elevator și Gabriel Hauge de la Manufacturers Hanover Trust 1723. Pe 29 mai, Rockefeller a ținut un discurs în fața Clubului Metropolitan, în Washington. El i-a felicitat pe membrii acestuia pentru activitatea depusă și și-a exprimat speranța că acordul comercial va fi aprobat de către Congres pînă la mijlocul verii 1724. Mai tîrziu, spre seară, secretarul Comerțului, Rogers Morton, s-a
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
de statutul special al României de țară în curs de dezvoltare. În cele din urmă, cei doi au promis să coopereze pentru a rezolva problemele umanitare, inclusiv reîntregirea familiilor 1938. La cîteva ore după aceea, Ceaușescu a luat prînzul la Clubul Național al Presei. Ziariștii i-au pus întrebări legate de drepturile omului și de minoritățile etnice. Ceaușescu a arătat clar, încă de la început, că "în ceea ce privește drepturile omului... trebuie să pornim de la respectarea independenței și a neamestecului în treburile interne ale
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
un proces de durată și avea să fie gata abia în decembrie 1982. Erau patru grupuri de creditori care trebuiau să-și expună cerințele; printre aceștia se numărau cîteva bănci comerciale, 15 guverne ale țărilor industrializate, denumite în mod popular, Clubul de la Paris, apoi bănci centrale care reprezentau interesele OPEC și furnizori comerciali 2138. Procesul dura destul de mult, dar era înlesnit de experiența din Polonia. Deși băncile au acționat rapid, procedurile au durat aproape un an, mai ales din cauza faptului că
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
au fost suficient de mari pentru a permite FMI să reprogrameze o parte importantă din datoriile în valută ale României. În iunie, FMI a acordat Bucureștiului banii pe care-i blocase din luna noiembrie a anului precedent. Pe 28 iulie, Clubul de la Paris a acceptat să reprogrameze 80% din restanțele României din 1981 și 1982, totalizînd aproximativ 400 milioane de dolari. În urma acestei reprogramări, care viza doar datoriile pe termen mediu și lung, Bucureștiul a fost păsuit cu încă trei ani
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
prezenta în fiecare an pentru a reprezenta Consiliul Economic Româno-American. Ca urmare, marea majoritate a martorilor au reprezentat grupuri etnice și religioase și au reluat depozițiile prezentate la Camera Reprezentanților. Nu au fost decît două voci noi: o scrisoare din partea Clubului Conservatorilor din 1976, care era împotriva "Clauzei națiunii celei mai favorizate" pentru România 2187 și o declarație a pastorului Donald Kyer, directorul Frăției Linia Întîi, o organizație a misionarilor creștini, care susținea recomandarea președintelui 2188. Cu toate acestea, activitatea recent
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sprijine derogarea solicitată de președinte și să reînnoiască "Clauza națiunii celei mai favorizate" pentru România 2206. În acest timp, Bucureștiul și-a continuat negocierile cu băncile creditoare privind reprogramarea restanțelor. În cele din urmă, băncile au acceptat formula adoptată de Clubul de la Paris, în iunie 1982, și au convenit, pe data de 7 decembrie, să restructureze datoriile în valoare de 1,7 miliarde de dolari. România avea să achite 80% din restanțele pentru 1981 și din principalele datorii pentru 1982 într-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
ale României să fie achitate pe jumătate și pînă în 1988 să se plătească și restul 2209. Ceaușescu voia să profite de pe urma succesului economic al României. În ianuarie 1983, Bucureștiul și-a anunțat creditorii atît pe cei comerciali, cît și Clubul de la Paris că nu intenționează să restituie datoriile principale, de 1,4 miliarde, scadente în 1983. Ceaușescu era dispus să achite toate ratele pentru dobîndă în cursul anului, dar dorea să reprogrameze plățile principale. Creditorii străini au acceptat propunerea. Excedentul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
plan intern în scopul promovării exporturilor externe și hotărîrea de a nu mai solicita alte împrumuturi demonstrau că România își lua în serios achitarea datoriilor externe. Procesul de replanificare din 1982 a înlesnit negocierile din 1983. În mai, Bucureștiul și Clubul de la Paris au acceptat să amîne achitarea a 148 milioane de dolari pînă în 1989. La cinci săptămîni după aceea, pe 23 iunie, România a ajuns la o înțelegere similară cu creditorii săi comerciali, pentru 601 milioane de dolari. Condițiile
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
mea avea aproape 70 de ani și în ziua tratamentului nu se putea muta de pe un scaun pe altul. Vindecarea aproape imediată a fost un fapt destul de șocant, mai ales că doamna respectivă a mers în seara aceea într-un club și a dansat. Am destul de multă încredere în această metodă de vindecare ca să-i propun doamnei Carter să deschidem împreună un cabinet. Cred că aceasta e o metodă de vindecare simplă și fără riscuri și o cunosc destul de bine pe
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
-271 d.H.), "Epoca migrațiilor" (271 d.H.-sec. IX), "Evul Mediu" (sec. IX-1821), "Epoca Modernă" (1821-1918), ajungând în cele din urmă în "Epoca Contemporană" (1918→). Acest tipar de periodizare își găsește adepți și în câmpul istoricilor care nu fac parte din clubul autorilor de manuale. În acest sens, F. Constantiniu (2011) optează în lucrarea sa neconvențional intitulată O istorie sinceră a poporului român, dar tradițională prin structură și substanță pentru același șablon de partiționare: istorie veche; istorie medievală; istorie modernă; istorie contemporană
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decupa realitatea la încheieturile sale" (în Phaedrus). Știm că periodizarea își are locul, pe bună dreptate, după cum punctează J.H. Bentley (1996, p. 749), între cele mai delicate sarcini ale analizei istorice. Nu este singurul care împărtășește această credință. Din același club opinional face parte și B. Southgate (2001), care afirmă că "una dintre primele probleme ale istoricului [...] este să decidă cum și unde să înfigă un cuțit analitic în continuitatea unitară a timpului" (p. 122). Această alegere metodologică primară (punctul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]