45,986 matches
-
cu România; la 10 august 1920, s-a încheiat, la Sèvres, pacea între Antantă și Turcia. Și prin acest tratat s-au făcut rectificări teritoriale. Un debut haotic în astfel de termeni a fost caracterizat începutul dezbaterilor din cadrul Conferinței de pace de la Paris. O atmosferă confuză, punctată de orgoliile și de aerul de superioritate afișate de reprezentanții marilor puteri: Marea Britanie, Statele Unite, Franța, Italia, Japonia. în ce privește statele mici, între care se afla și România, speranțele acestora - justificat și firesc - se bazau în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
pentru țara dumneavoastră. - Noi nu emitem nici un fel de pretenții, domnule prim-ministru. Noi dorim doar să nu fim nedreptățiți. Am fi și noi foarte bucuroși dacă excelența voastră ar înțelege că noi nu ne-am prezentat la Conferința de pace cu mâna întinsă. România a fost țară beligerantă și face parte din tabăra învingătoare. Precizez, dacă mai e nevoie, că noi nu am luptat pentru a cuceri, noi ne-am sacrificat pentru a redobândi ce este al nostru de la începuturile
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
versuri sunt: „Chants d’aurore”, „Le rapsode la Dambovitza”. în proză a scris „Amor vincit”, „Le sortilège”, iar în teatru a abordat subiecte cu realități românești. Pentru a susține cauza României, pe tot parcursul războiului, dar mai ales la încheierea păcii, Elena Văcărescu a pus în operă toate puterile sale și toată dragostea ei față de țara de baștină. Drept recunoștință, Academia Română a declarat-o membru de onoare. într-o discuție cu Saint-Aulaire, când acesta a fost numit ministru al Franței
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
îl făceau unul dintre cei mai mari oameni de stat ai generației sale, mult mai mare decât cei trei mari: Wilson, Lloyd George și Clemenceau. „Tratatele nu pot satisface pe toată lumea” Acesta era cuvântul de ordine pronunțat de făcătorii de pace în urma încheierii Tratatului de la Trianon, atunci când cei ce se considerau nedreptățiți își manifestau nemulțumirea. Austro-Ungaria, în speță. Prin acel Tratat, semnat la 4 iunie 1920, România redobândea Bucovina, o parte a Maramureșului, Transilvania, o parte din Crișana și o parte
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
nedreptățiții de până atunci. România se afla printre aceștia. Nemulțumiți au devenit cei care au fost adunați între hotarele lor etnice, luându-li-se ceea ce nu era al lor. Din acest motiv, nu se poate afirma că Versailles a instaurat pacea pe pământ. România, mai ales, avea să o simtă pe propria piele, pentru că, în continuare, cele patru puncte cardinale vecine nouă urmăreau sfârtecarea ei. Cum și în alte zone mocneau dorințele de expansiune - nu doar teritorială - Europa se găsea mai
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92342]
-
eu și TU Elena Marin Alexe eu sunt peregrină, Tu dalbă lumină ce grija mi-o poartă și calea-mi arată. eu rugi adunate, Tu milă, dreptate, eu neascultare, Tu pace, iertare. eu pumn de tărână, Tu mă porți de mână , mă conduci prin lume spre-o țară anume. eu plâng în neștire, Tu plin de iubire în brațe mă ține, la greu și la bine. eu mâna ce scrie, Tu
eu ?i TU by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83348_a_84673]
-
nici n-am să-i spun că ea nu este mama mea. — Cum ai pretenții să-ți spună „mamă” când o cerți, o bați, o pedepsești în fel și chip? Ce fel de femeie ești, Florico? — Lăsați-mă dracu’n pace că m-am săturat de ea. — Ea e fata mea. Ai știut asta când ai venit aici. Dacă nu ți-a plăcut, să nu fi venit. Din momentul acesta calvarul pentru Teofana a luat și mai mare amploare. Acum pur
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ale cărui flăcări se pierdeau tot mai mult în jarul roșiatic ce se stingea treptat, treptat. În ceasul acela târziu de noapte, nici câinii nu mai erau deranjați de vreun zgomot rătăit care să-i pună în alertă. Era atâta pace și liniște și atâta frumusețe nocturnă care contura misterul vieții în șatră. Prințesa era cuprinsă de un asemenea mister pe care i-l dădea noul mod de viață, în ale cărui mreje se simțea nemaipomenit de bine. Nopțile o încântau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Prințăso, ce.arțăgoasă e soacră-mea, ca o baragladină, arată cu degetul spre Dedi. — Baragladină ești tu, îi răspunde Dedi. — Fi-ț-ar gura’ dracului să nu te mai legi dă mumă- mea, că te sparg, afurisâtule, sare Rusalda. — Ho! Pace întră dobitoace. Strigă Samuil și Măru vrând să-i potolească. — Dobitoace sânteți voi, sar femeile cu gura. Se incitaseră spiritele ca și jeturile de scâtei de la focul arzând pe care Prințesa le privea cu nesaț. Ismail, care se amețise bine
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
insistă. — A dracului muiere ești, vino fă Rusaldo, când te chem! — Ce vrei, mă? Ce vrei, țâgan bat ce ești? — Vino, fă, să-ți spun o vorbă. Hai, spune-m’, se duce la el văzând că n-o lasă în pace. Stai aici, o așează pe genunchii lui. Țâganca mea frumoasă, începe s-o sărute, s-o îmbrățișeze ceea ce-i place și Rusaldei. Păntru tine oi merge pân’ la Dumnăzău, o trage spre piept și iarăși cade de pe scaun cu Rusalda
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
-ți spun ceva! Nu mă cheamă Doremi. Dacă ai ceva să-mi spui, spune-mi la ce ore înveți tu? — Îți pasă de mine? — Văzuși! Nu-mi pasă, dar trebuie să-mi fac programul după tine ca să mă lași în pace, nebunule. Cum te cheamă, Doremi? Spune-mi, când înveți? — Doremi! Cumte cheamă? Cum te cheamă? — Fir-ar tu să fii! Ce mă tot sâcâi, că de vin la tine îți răsucesc gâtul ca la pui, uite așa, îi arată furioasă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
este surprinsă. — Ce cauți, Cezar, la ora asta aici? — Am venit să iau și eu o gură de aer. — Când ți-e programul tău de învățat? Cezar ca să se joace aruncă cu bulgări de zăpadă în față. — Lasă-mă în pace și pleacă de aici. Cezar, continuând cu bulgăreala, o înfurie pe Teofana și încep să se bată cu zăpadă, el râzând, e furioasă, până când un bulgăre de-al Teofanei îl nimerește în față. — Stai, că-ți arăt eu ție, sălbatico
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Belmonte se învinovățește că din cauza lui va muri Constanța. „Eu te duc în mormânt, din cauza mea mori”. Constanța, de asemenea, se consideră vinovată, dar în același timp acceptă senină moartea: „Nu te-ntrista, iubitule! Ce este moartea? O cale către pace.” Ultima scenă redă mărinimia pașei Selim care, impresionat de puterea dragostei lor, îi iartă lăsându-i să ia corabia și să plece. Se apreciază noblețea pașei și opera se încheie cu: „Fii generos și nobil, Să știi să ierți. Trăiască
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
că se mișcă sau că vrea să spună ceva, că lui Cezar îi și cădeau pradă buzele ei. — Somnoroaso, scoală-te, c-ai dormit destul și ești atât de frumoasă! — Și tu atât de urât că nu mă lași în pace, urâtule! — Ce-ai zis?o strânge atre de obraji, privind-o cu drag. — Urâțelule! — Mai spune o dată! o strânge și mai tare. — Frumosule încăpățânat! — Tu ești încăpățânată. Uite ți-au roșit obrajii că m-ai făcut să-i strâng, o
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
repet că nu am atins-o pe toată perioada cât am stat pe barcă, ca să nu uiți, și dacă-l întîlnesti vreodată pe nemernicul ăla de J.P. să nu crezi o iotă din varianta lui. Nu ne-am futut și pace. La început s-a luat de mine, că le pun viața în pericol, că sîntem în zona de coastă și balizarea trebuia urmărită vizual, și că velierul lui costa o cârcă de bani, aici avea dreptate, puteam să-l paradesc
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
o rană adîncă la picior... ori mușcată de o viperă... Dar imediat alungă din minte astfel de vedenii groaznice, ca nu cumva să izbucnească și el în plîns. Ce ai, Ilinca? mai întrebă o dată. N-am nimic! Lăsați-mă-n pace! răspunse Ilinca printre sughițuri și-și șterse ochii cu mîneca treningului. De ce plînge? îl întrebă Vlad încet pe Bărzăun. Pe cuvînt de onoare că n-am habar, răspunse acesta în totală necunoștință de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă mine! țipă Ilinca. Și se ridică repede și porni spre locul ei, vrînd astfel să înlăture cu desăvîrșire posibilitatea răspîndirii poreclei. Virgil, Vlad și Tomiță, după ce aruncară, fiecare în felul său, priviri cumplite spre Bărzăun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi vrut să spună că el n-are nici o vină, că a vrut să se joace cu iedul, că nu i-a făcut nici un rău. Se pare că argumentele sale au fost acceptate de copii și l-au lăsat în pace. * Trecuse cam de mult de ora prînzului... Și oricît de importantă ar fi fost descoperirea comorii, oricîte urmări grave ar fi avut negăsirea ei în viața fiecărui participant, ceva nedorit, chinuitor și dușmănos ca o hienă a apărut în fața întregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să intre în peșteră? De intrat... s-ar putea să fi intrat, că nu-i prea greu... acceptă Bărzăunul, dar că s-au transformat în lilieci... asta n-o mai cred nici dacă mă aruncați în mocirlă. Lasă-l în pace, Virgile, se amestecă iar Vlad. Tu nu vezi cît e de științific Bărzăunul?... savant, soro, nu te pune cu el! Uită-te la nasul lui cu picățele și-ți dai seama imediat cîtă știință poartă în bostan! În fața unor astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
spui asta? întrebă Virgil făcînd ochii mici. Așa cred eu. Cum, adică, așa crezi tu? se răsti Vlad. Ce-nseamnă asta? Spune mai bine despre ce-i vorba și n-o mai fă pe secretosul cu noi! Ia dați-i pace Bărzăunului! îi luă apărarea Ilinca. Vă tot luați de el, de parcă ar fi maimuța voastră! El ne-a spus ce-a citit, și gata. Fiecare crede ce vrea. Iar cît privește tainele acestei pietre, acum nu mă mai interesează... Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nuțu ăsta al lui Răstoacă e tare trăsnit!... Auzi tu la el, dom'le, ce s-a apucat să facă! Dar ce-a făcut? m-am arătat eu curios. Eh! se strîmbă Vlad și mai tare, zi-i lume și pace. Și porni de lîngă mine lăsîndu-mă total nedumerit. Urmărindu-i statura înaltă și slabă cum se depărta indiferentă, mi-a venit să-l asemui cu un cocostîrc. Și n-a intrat nici acasă la Bărzăun, așa cum m-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
urgentă. Cînd auzi că Bărzăunul era singurul care nu sosise, se înfurie numaidecît: Măi, al dracului mormoloc! răbufni el cu voce tare. Iar vrea s-o facă pe grozavul? Eu aș fi de părere să-l lăsăm pe dumnealui în pace, că precis mai pune la cale vreo prostie. Ne descurcăm noi și singuri. Doar mai sînt atîția aici care-au fost la peșteră. Sigur că da! o făcu Vlad pe istețul. Dacă nu vrea să vină, știm noi pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noi cu ceva extraordinar. Și cu ocazia asta vom da la lumină și adevărul cu privire la Peștera Liliecilor. Dar cum? se arătă enervat Vlad. Zi mai repede ce vrei să zici, că pînă acum numai ai lehăit degeaba. Lasă-l în pace pe Bărzăun! îi luă apărarea Ilinca. Înseamnă că știe el ce știe. Mai bine să-l ascultăm. Zi-i, Ticule! Uite ce zic eu că putem face, reluă Bărzăunul cu însuflețire. Plecăm, cînd vreți voi, dar cu cît mai repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
traseul poeților romantici. De-acolo la Veneția. Petrecuseră mult timp la Palermo. Ajunseseră în Insulele Mauritius și la Guanajuato, în Mexic. Se îndrăgostiseră de Algarve, în Portugalia, se certaseră crunt, în nopți succesive de nesomn, la Varanasi, în India. Făcuseră pace în Belgia, la Antwerp, și fuseseră la un pas de schisma definitivă la Colmar, în Alsacia. Léa își dorea să se întoarcă la Paris, să-și continue studiile, să rupă ritmul călătoriei fără sfârșit, care nu mai era de mult
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prin care trece un vas de poveste, condus de un mare vrăjitor în ale bucătăriei, descendent al țarilor Rusiei, care farmecă lumea cu roșii zemoase amestecate cu opt feluri de ardei iute, reinventează feijoada, doro wett și puiul jamaican, face pace între rulourile maki și crabul picant din Singapore, pune pe tavă baclavale turcești și tarte Tatin care întrec în savoare până și rețetele celui mai iscusit patiser, își stropește sufleurile cu Grand Marnier, dar obține, de fiecare dată, un alt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]