390,853 matches
-
1958, Sadoveanu, Ion Gheorghe Maurer și Anton Moisescu sunt președinții interimari ai Prezidiului Marii Adunări Naționale, funcție care îl propulsează vremelnic pe scriitor în poziția de șef al statului. Contribuțiile literare, dar și afinitățile ale politice, fac să i se acorde, în 1961, „Premiului Lenin pentru Pace”. Suferă un infarct care îi afectează vorbirea și îl lasă aproape orb. Este îngrijit de o echipă de medici condusă de Nicolae Gh. Lupu. Familia Sadoveanu se retrage în zona Neamțului, locuind într-o
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
perversitate”, instigând publicul să-l hărțuiască pe scriitor și să arunce în el cu pietre. A protestat după ce autoritățile din Fălticeni au refuzat să-i înlăture lui Sadoveanu titlul de cetățean de onoare, și după ce Universitatea din Iași i-a acordat titlul de doctor "honoris causa". Prin vocea romancierului Nicolae Crevedia, el a sugerat chiar faptul că scriitorul ar trebui să se sinucidă folosind pușca sa de vânătoare. În 1937, "Porunca Vremii" i-a felicitat pe ultranaționaliștii care au organizat arderile
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
romanul "Ion". Pe data [[20 noiembrie]] [[1920]], - Apare romanul "Ion", prima capodoperă din monumentala creație rebreniană (în timpul vieții scriitorului, va fi retipărit în [[1921]], [[1923]], [[1925]], [[1927]], [[1930]], [[1939]], [[1941]], [[1943]]). Romanul poartă subtitlul "Blestemul pământului, blestemul iubirii". [[Academia Română]] îi acordă pentru romanul "Ion" prestigiosul [[Premiul Năsturel-Herescu]]. Îm [[1921]] la editura " Viața românească" apare volumul "Catastrofa" (Trei nuvele). În sumar: "Ițic Ștrul, dezertor" [inedită]; "Hora morții"; "Catastrofa" [inedită]. Autorul va publică în revista "Viața românească" și mai multe cronici dramatice . În
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
al Academiei Române. În 1880 se stabilește la Paris, pentru un an, unde îndeplinește și funcția de secretar de legație. Publică în 1887 volumul "Zece basme mitologice" (prelucrate după „"Tales of Ancient Greece"” de G.W. Cox). În 1889 Academia Română îi acordă „Premiul Năsturel-Herescu” pentru cea mai bună carte românească apărută între 1885-1888: "Scrieri Literare și Istorice" (care îi apăruse în 1888, în trei volume). Apare la Paris (1889) "Le Trésor de Pétrossa" („Tezaurul de la Pietroasa”), amplă monografie de arheologie istorică în
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
a decorat pe 9 mai 2014 (cu ocazia sărbătoririi Zilei Europei), cu Ordinul Național "Serviciul credincios" în grad de cavaler pe scriitorul Horia Roman Patapievici, decret publicat în Monitorul Oficial în octombrie 2010 . Potrivit acestui decret, decorația i-a fost acordată lui Patapievici la propunerea Ministrului Culturii, ""în semn de înaltă apreciere pentru contribuția avută în domeniul istoriei ideilor, pentru talentul și originalitatea dovedite în cercetarea marilor teme ale culturii contemporane, contribuind, pe această cale, la animarea vieții intelectuale românești și
Horia-Roman Patapievici () [Corola-website/Science/297613_a_298942]
-
savant. Angajându-se tot mai mult în politică și în gazetărie, scriitorul devine redactorul permanent al ziarelor "Democrația" și "Voința națională". Publică, în continuare, la "Vieața" (1894), revistă săptămânală ilustrată, condusă de Al. Vlahuță și, mai apoi, de Alecu Urechia, acordând același interes tuturor problemelor literare, istorice și filologice, sociale sau politice, în articole de o complexă bogăție de culori. De la 1 martie 1892, Delavrancea va saluta apariția la Fălticeni a revistei de literatură populară "Șezătoarea", apreciind că revista condusă de
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
în comun. Nu exista un prim-ministru, pentru că regele nu tolera un rival pentru puterea sa. În provincii, puterea regală era reprezentată de intendenții de poliție, justiție și finanțe, fiind numiți de rege, care îi raportau direct regelui, cărora le acordă puteri considerabile în cele 34 de "généralités" (circumscripții financiare) în care era împărțită Franța. Aceștia supervizau perceperea impozitelor și practicarea cultului. Ei asigurau legea și ordinea și răspundeau de lucrările publice, comunicații, comerț și industrie. Principalul impozit era "la taille
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
000 de funcții venale, care puteau fi cumpărate, vândute și moștenite că orice altă proprietate, 12.000 dintre acestea conferind titlu nobiliar. 2.200 de familii au fost înnobilate prin cumpărarea de funcții, iar 4.300 familii le-au fost acordate favoarea regelui. Se formau alianțe matrimoniale între familii de magistrați , de financiari și cele de mari nobili, creând legături, copii acestora ridicându-se la înalte demnități judecătorești, primind cele mai prestigioase funcții și ministere, averile acestora devenind resurse pentru marile
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de șapte ani, și războiul american de independență. Toate războaiele au fost costisitoare, datoria națională crescând prin împrumuturi masive. Spre deosebire de Anglia care și ea avea datorii masive, Franța nu avea un corp reprezentativ care să inspire cu încredere celor care acordau împrumuturi. O parte din banii percepuți ca impozite nu ajungeau la rege. Astfel, fără o restabilire a controlului asupra finanțelor, nici o reforma fundamentală nu putea fi realizată. Chiar și dacă clerul și nobilimea ce beneficiau de privilegii și scutiri ar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ocupau de educație și caritate. Primele au fost suprimate, încât nu aveau o contribuție directă la binele obștesc. Celorlalte li s-au îngăduit să existe în continuare, deși a fost interzisă călugărirea. În decembrie 1789, s-a emis decretul care acorda drepturi civile protestanților și s-au extins drepturi asupra evreilor în septembrie 1791. Organizarea bisericii era adaptată în cadrul administrativ al conducerii politice locale. Diocezele coincideau cu departamentele, numărul episcopiilor scăzând de la 135 la 83. Clericii urmau să nu mai fie
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
nobil monarhist, a reprezentat starea a treia în Stările Generale. Dorea schimbarea monarhiei pentru a supraviețui, o monarhie limitată, cu un guvern care să răspundă în fața Adunării. Era singurul care putea asigura o conducere eficientă, dar nu i s-a acordat încredere. Din mai 1790, el a avut legături strânse cu cei de la curte, care i-au achitat datoriile și i-au plătit o pensie, iar el îl sfătuia pe rege prin corespondență și îl apăra la Adunare. Mirabeau a murit
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
20 iunie, ajungând cu bine la Bruxelles. Regele și-a pierdut popularitatea, iar numele de străzi și firme cu însemne regale au dispărut din tot orașul. Fuga sa i-a convins pe mulți susținători că nu mai pot să-i acorde încredere și deja se vorbea despre instaurarea unei republici, deși se temeau de izbucnirea unui război civil în Franța și la războaie cu alți regi europeni. La 16 iulie, Adunarea a votat pentru suspendarea regelui, până când Constituția va fi finisată
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
ca Hebert, Marat și Danton au fugit ori s-au ascuns. Moderații au învins și au restabilit mișcarea populară, fiind gata să negocieze cu regele. Feuillanti erau și ei implicați în stabilirea unui acord cu regele, deși nu-i mai acordau încredere și și-au pierdut sprijinul popular. Controlau în acel moment Parisul și Adunarea, dar victoria lor pe termen lung depindea de cooperarea cu Ludovic. Adunarea Constituantă a elaborat o Constituție pentru a înlocui monarhia absolută cu una limitată, iar
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
Având în vedere schisma din interiorul bisericii catolice din Franța și având nevoie de un stat unit, Napoleon a semnat Concordatul cu Sfântul Scaun. Astfel, Papa cerea demisia episcopilor refractari, episcopii constituționali fiind demiși, fiind reintrodusă învestitură canonică. Napoleon a acordat o mare atenție educației, punând accentul pe învățământul universitar care pregătea cadrele imperiale. În 1802 a fost adoptată legea care privea învățământul secundar, iar în 1806 a fost adoptată o lege care punea bazele unei Universități Imperiale, un sistem de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
membru al Comisiei de programe la Radiodifuziunea Română (1943 - 1946), respectiv director al Teatrului Municipal din București (1944 - 1945). Obține numirea la lectoratul român de la Grenoble, dar nu poate pleca din țară din pricina autorităților militare germane, care refuză să-i acorde viza de tranzit. După armistițiul din august 1944 este câteva luni director al revistei "Universul literar" (1944 - 1945). Sprijinit de aproximativ 300 de colaboratori și de ziarul Universul, întreprinde lucrări pregătitoare pentru editarea "Enciclopediei Universul" (1942 - 1945). Fișele întocmite pentru
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
la Moscu și 7 ani în Țara" "Leșească, cu multe valuri și supăr, care nu le mai poci înșira cu condeiul meu"" A trăit la moșia sa din Boian. A primit marea dregătorie de vel vornic al Țării de Sus, acordată de Grigore al II-lea Ghica, în 1731. A murit după 1744, lucru ce se dovedește prin ultimele cuvinte ale cronicii lui, unde spune că Constantin Mavrocordat, fiind scos din domnia Moldovei, nu a stat mazilit nici un an întreg, ci
Ion Neculce () [Corola-website/Science/297634_a_298963]
-
boi. Erau vaci. Slujba de înmormântare a fost făcută după rit ortodox, Petre Țuțea fiind înmormântat în cimitirul ortodox al comunei Boteni. Într-un interviu, publicat postum, în "România Liberă", Petre Țuțea afirma : La 7 mai 1937 i-a fost acordat Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, în calitate de șef de sectie cl. III în Ministerul Industriei și Comerțului. La 9 mai 1941 i-a fost acordat Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler. I-au mai fost acordate Medalia „Meritul
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
postum, în "România Liberă", Petre Țuțea afirma : La 7 mai 1937 i-a fost acordat Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, în calitate de șef de sectie cl. III în Ministerul Industriei și Comerțului. La 9 mai 1941 i-a fost acordat Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler. I-au mai fost acordate Medalia „Meritul Comercial și Industrial”, clasa I (9 mai 1940) și Ordinul „Coroana României” în gradul de ofițer (9 mai 1943). După șapte ani, statul român a realizat
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
a fost acordat Ordinul „Coroana României”, în grad de cavaler, în calitate de șef de sectie cl. III în Ministerul Industriei și Comerțului. La 9 mai 1941 i-a fost acordat Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler. I-au mai fost acordate Medalia „Meritul Comercial și Industrial”, clasa I (9 mai 1940) și Ordinul „Coroana României” în gradul de ofițer (9 mai 1943). După șapte ani, statul român a realizat o primă măsură reparatorie față de memoria marelui gânditor: prin Decizia nr. 4
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
au nevoie de cantități mari de pechblendă. Reușesc să obțină o tonă de reziduuri de la o mină. Amândoi lucrează atât de intens, că nu părăsesc laboratorul nici pentru a lua masa. În plus, pe lângă grija pe care trebuie să o acorde fiicei lor, în anul 1900, Marie începe să predea cursuri de fizică pentru a-și ajuta financiar familia. În 1901 s-a descoperit că radiul putea vindeca anumite afecțiuni dermatologice. Adevăratele rezultate apar în primăvara anului următor, 1902, când soții
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
bazele unei școli particulare, ale cărei cursuri se țineau la casele copiilor respectivi. Aceasta amintea oarecum de școlile de fete clandestine la care fusese educată Maria pe când era mică. În același an, Marie angajează mai mulți oameni pentru a-i acorda asistență la munca de cercetare, lucru posibil prin contribuțiile financiare ale omului de afaceri american Andrew Carnegie. În 1914, sub egida Universității din Paris, este înființat un institut de cercetare a radiului sub conducerea Mariei Curie. În 1920, prin actele
Marie Curie () [Corola-website/Science/297649_a_298978]
-
Manoilescu „s-a prăbușit pe masă leșinat”, conform mărturiei ministrului de externe italian, Galeazzo Ciano . Cu toate acestea, în calitatea sa oficială, la 30 august 1940, Manoilescu a trebuit să semneze Dictatul de la Viena, prin care Germania și Italia au acordat Ungariei o importantă parte a Transilvaniei. Pe 12 octombrie 1944, la puțin timp după începutul ocupației sovietice, Manoilescu a fost întemnițat fără proces, timp de 14 luni. După eliberare, în perioada decembrie 1945 - decembrie 1948 Manoilescu și-a oferit experiența
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
erotismului, sadismului, scatologiei și putrefacției. Se plimbă pe străzile New York-lui cu un clopoțel, pe care îl folosește pentru a atrage atenția asupra sa - gândul că ar putea trece neobservat este pentru el la fel de insuportabil ca sărăcia și smerenia. Când acordă interviuri, vorbește despre sine la persoana a treia, folosind formularea ""divinul Dalí"" sau pur și simplu ""divinul"". Explică în mod savant cum mănâncă în fiecare dimineață jambon cu dulceață de trandafiri, cum înoată în fiecare zi douăzeci de minute, face
Salvador Dalí () [Corola-website/Science/297684_a_299013]
-
independenței Mongoliei Exterioare, cu prevederea unui referendum în jurul acestei opțiuni. Referendumul a avut loc la 20 octombrie 1945, și, potrivit evidenței oficiale, 100% din electorat s-a pronunțat în favoarea independenței. După proclamarea Republicii Populare Chineze, cele două țări și-au acordat recunoașterea reciprocă la data de 6 octombrie 1949. La moartea lui Cioibalsan, în Moscova - 26 ianuarie 1952, Yumjaagiyn Tsedenbal a preluat puterea. În 1956, și, din nou, în 1962, 'cultul personalității' lui Cioibalsan a fost condamnat oficial. Mongolia a continuat
Mongolia () [Corola-website/Science/297682_a_299011]
-
fost reales în această funcție, mandat care nu l-a dus până la capăt datorită popularității din ce in ce mai scăzute. Universitatea Tongji din Shanghai i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa în 30 decembrie 2002, iar în iunie 2003 i-a fost acordat același titlu de către Facultatea de Drept a Universității Sankt-Petersburg. De asemenea, același titlu i-a fost conferit în 4 aprilie 2005 de către Universitatea Marmara din Istanbul, respectiv în 14 iunie 2005 de Universitatea din Göttingen. Pragmatismul său i-a adus
Gerhard Schröder () [Corola-website/Science/297697_a_299026]