39,256 matches
-
un desen animat și, în final, pe viu, o păpușă gonflabilă în diferite feluri. Copii au văzut astfel un adult lovind cu putere păpușa în cap, aruncând-o în aer, târând-o prin cameră dintr-un colț în altul sau atacând-o cu diferite obiecte. Atunci când copii s-au pomenit în fața aceleași păpuși, ei s-au comportat exact la fel precum adultul. S-ar putea obiecta că agresarea păpușii nu are nici o semnificație socială. Dar studiile arată că copii învață prin
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
autorități (Aronson et al., 1994). Este imposibil să nu avem parte de experiențe agresive. Avem cu toții pe cineva sau ceva ce încercăm să păstrăm cu orice preț. Atunci când avem impresia că aceste lucruri sau aceste persoane sunt amenințate, vrem să atacăm. Uneori percepem amenințarea acolo unde ea nu există și reacționăm pentru că suntem frustrați sau încordați. În acest sens, suntem observatorii cei mai ilogici și cei mai puțin pertinenți. Și aceasta este probabil cauza agresiunilor noastre împotriva celorlalți. Chiar dacă suntem capabili
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
inhibitori ai agresivității. Agresivitatea ar putea fi mai întâi de toate inhibată de ideea de pedeapsă pe care o presupune. Efectul inhibării nu se referă decât la manifestarea agresivității și nicidecum la provocarea acesteia. Dacă individul nu are cum să atace agentul frustrării, el va căuta o altă țintă care prezintă mai puține riscuri (fenomen denumit deplasare). Dollard și colegii săi vorbesc despre un alt proces pe care-l denumesc catharsis și care intervine atunci când frica de pedeapsă blochează manifestările agresive
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
suficientă pentru a provoca un act agresiv. În anumite condiții de provocare (inclusiv în caz de frustrare) individul devine furios încât la cea mai mică ocazie posibilă va agresa pe cineva, autor sau nu al provocării suportate. Imposibilitatea de a ataca pe cineva poate să reprezinte în sine o cauză a frustrării, crescând probabilitatea agresivității. Furia astfel declanșată va provoca individului o stare de pregătire a agresivității (instigarea) care nu se va materializa în act agresiv decât în măsura în care stimulii contextuali asociați
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în cazul în care ținta acțiunilor este un obiect neînsuflețit sau propriul corp. Totuși unele date empirice au arătat că dacă un animal este supus singur tratamentului experimental, el nu va manifesta nici un fel de reacție agresivă, în schimb va ataca în prezența unui membru din aceeași specie (Blanchard, Blanchard și Takahashi, 1978; Ulrich et al., 1962; Ulrich, Stachnik, Brierton și Marbry, 1966 citați de Pahlavan, 1987). Ideea că factorii responsabili de comportamentele agresive umane ar fi rezultatul unui proces adaptativ
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Donnerstein și Hatfield, 1982). În opinia lui Tedeschi (1984 citat de Tedeschi et al., 1994), un incident violent se iscă atunci când individul constată că una dintre reguli a fost încălcată. Dacă se încearcă exercitarea controlului social, individul poate acuza sau ataca sursa încălcării regulii. Din lipsă de motivație din partea agresorului, acesta s-ar putea angaja într-o acțiune de pedepsire. În acest sens, agresivitatea s-ar transforma într-un act punitiv care să permită îndepărtarea răului sau a injustiției. Perceperea pedepsei
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
social. Capitolul VI Metodele folosite în studiul sistematic al comportamentelor agresive Să confruntăm aceste două știri "o bandă de tineri, dintre care unii aveau măști, a agresat câțiva reprezentanți ai SDF-ului, doar pentru a se amuza", "hoți mascați au atacat o bancă" cu unele experimente ale lui Zimbardo (1969) la care au participat studenți, jumătate dintre care erau cunoscuți, iar jumătate anonimi. Subiecții cunoscuți purtau un înscris cu numele lor. Subiecții anonimi aveau bluze albe de laborator cu o glugă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
metodă relativ "sănătoasă" folosită în studiul agresivității în context de laborator, adesea aplicată copiilor. Metoda presupune câteva etape. Într-o primă etapă, participanții sunt, într-un fel sau altul, provocați. Apoi ei au posibilitatea de a lovi sau de a ataca un obiect neînsuflețit. Agresivitatea este măsurată în funcție de loviturile directe aduse obiectului. Observatorul evaluează agresiunile din timpul jocului în mod direct sau se bazează pe înregistrările efectuate cu ocazia jocului. Procedurile sunt foarte utile pentru studierea proceselor de învățare a agresivității
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
citat de Berkowitz, 1993). În laborator, subiecții răspund la chestionare sau își descriu liber sentimentele pentru a exprima aversiunea față de provocator. Agresiunea verbală este măsurată în baza înregistrării comentariilor verbale făcute de subiecți cu privire la complice. Se urmărește de câte ori subiectul a atacat sau a folosit cuvinte nepoliticoase la adresa celălalt. Într-un studiu realizat de Wheeler și Caggiula (1966), soldații din marină de sex masculin sunt rugați să aprecieze opiniile exprimate de complicele experimentatorului în legătură cu subiecte precum religia, războiul, sexul, sportul. Majoritatea opiniilor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
morală a subiectului, pentru ca ulterior acestuia să i se ofere posibilitatea de a-l agresa fizic pe cel care l-a provocat. Studiile de acest fel îi lasă subiectului libertatea de a alege natura reacției și felul în care va ataca. Procedura seamănă foarte mult cu o situație naturală. Există totuși riscul de a provoca atacuri adevărate și prejudicii reale victimei, subiectul crezând că acțiunile sale sunt parte din contract. Prin urmare, procedura nu poate fi apărată decât în cazul în
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
pentru fiecare acțiune întreprinsă sunt de la 3,3 la 7,6 în funcție de intensitatea comportamentului. Pentru unele grupe de subiecți s-a înregistrat o notă medie de 600. Pentru a obține o astfel de notă în două minute subiectul trebuie să atace victima de 83 de ori! Procedura lui Diener prezintă avantaje și dezavantaje evidente. Ea reproduce într-o manieră fidelă agresiuni pe care le putem întâlni în viața reală, ba mai mult decât atât, subiectul are libertatea alegerii comportamentului, putând să
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și acela de a fi expert în tot și în toate. Fluxul torențial de informații și de modele violente nu face decât să dezvolte o viziune negativă despre societatea umană, pregătindu-i pe oameni să se apere înainte de a fi atacați. Coincidența acestei expansiuni mediatice cu numărul din ce în ce mai ridicat de agresiuni în lumea reală i-a făcut pe cercetători să se întrebe dacă nu cumva violența mediatizată este un simplu efect al violenței pe care indivizii o trăiesc în viața de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
necropola "de aur" de la Alkhan-Kala, de pe malul drept al Kubanului, cu un bogat inventar constând din piese de aur și produse lucrate în centrele meșteșugărești grecești. Alanii sunt menționați frecvent încă din secolul I d.Hr., acționând fie în Orient, unde atacă posesiunile parților din Media și Armenia (începând de la aproximativ 73 d.Hr.) sau provinciile romane din Asia Mică, fie în spațiul nord-pontic, de unde organizează raiduri până la Dunăre. Localizați de Ammianus Marcellinus într-un spațiu vast, întins în vremea sa de la
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
de succes, datorită căruia în scurt timp gazeta ar fi ajuns la tirajul, imens pentru vremea aceea, de 1800 de exemplare. Dar o știre eronată, prin care se anunță prematur căderea Plevnei, pune capăt întreprinderii, primejduind totodată și pe redactori, atacați de „publicul” indignat. În numărul păstrat, Caragiale publică articolul O măsură urgentă, în care cere trimiterea pe front a medicilor Gărzii Naționale, și o compilație, după surse franceze, despre omul politic L.-A. Thiers. „Ecourile de ieri și astăzi”, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288363_a_289692]
-
1938, iar apoi ocuparea Cehoslovaciei. Pentru a descuraja noi pași agresivi ai Germaniei, după ocuparea Austriei, Lordul Cecil și Churchill au propus ca problema austriacă să fie adusă în fața Ligii Națiunilor, însă Chamberlain și Halifax au refuzat. De fapt, aceștia atacaseră anterior Liga Națiunilor, între altele, fiindcă știau că intervenția Ligii, oricât ar fi fost de ineficace, ar fi periclitat îndrăgita lor apropiere de Germania [6, p. 144]. După înglobarea Austriei în statul german, liderii occidentali au continuat concesiile, acceptând pretențiile
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
cele particulare [6, p. 274]. Pactul de neagresiune dintre Germania și U.R.S.S. În urma Acordului dintre Germania și Rusia, respectiv pe baza Protocolului adițional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop, de la 23 august 1939, cele două țări își împart Polonia. Germania a atacat Polonia la 1 septembrie 1939, dată considerată a fi începutul celui de-al doilea război mondial. Anterior, Germania a creat o încordare în relațiile cu Polonia, luând ca pretext Danzigul. Mai multe luni, în perioada de criză în problema Danzigului
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Poloniei de către Germania, guvernele Angliei și Franței, conduse de conciliatorii Neville Chamberlain și Eduard Daladier, au declarat război Germaniei, au făcut mobilizări parțiale, dar nu au întreprins acțiuni de război propriu-zise, s-au menținut pe pozițiile inițiale. Nici germanii nu atacau; în afară de zboruri de recunoaștere, aviația germană nu a întreprins atacuri asupra Britaniei sau Franței. Guvernul francez le-a cerut britanicilor să se abțină de la atacuri aeriene împotriva Germaniei, pentru a preveni represalii asupra uzinelor lor de război, care erau neprotejate
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
complet inactive". Un atac din partea puterilor occidentale n-ar fi întâmpinat decât un simulacru de împotrivire care, cu siguranță, n-ar fi fost eficace [6, pp. 436-437]. De fapt, atât francezii, cât și germanii nu voiau să fie primii care atacă: francezii, din cauză că apreciau armata germană ca fiind mai puternică, iar germanii pentru a putea da vina pe francezi că au început primii. Conform Directivei nr. 1 a lui Hitler pentru conducerea războiului, punctul 3: "În Vest, este important ca răspunderea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Pe 8 aprilie 1940, distrugătoare britanice au plasat un câmp de mine pe canalul spre portul Narvik. Guvernul norvegian a adresat proteste guvernului britanic. Trupele germane au debarcat în mai multe puncte din Norvegia, înregistrând o rezistență curajoasă a norvegienilor. Atacate de o armată de șapte divizii, de opt sute de avioane de luptă, toate porturile norvegiene au fost ocupate. Trupele engleze au căutat să debarce în alte locuri, dar fără rezultate. Dotarea lor militară era insuficientă, iar echipamentul soldaților era neadecvat
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
viitoare. Organizarea, doctrina, instrucția, înarmarea decurgeau direct din această idee. Era stabilit că în caz de război Franța va mobiliza masa rezervelor sale și va constitui un număr cât mai mare posibil de divizii, alcătuite nu pentru a manevra, a ataca, a dezvolta succesul, ci pentru a menține sectoarele de apărare. Ele urmau să ocupe poziții de-a lungul frontierei franceze și frontierei belgiene Belgia fiind atunci categoric aliată și să aștepte acolo ofensiva inamicului [8, p. 10]. Cât despre mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
crescut, de aceea el a propus ca organismul condus de el să se numească Franța Combatantă. Mulți francezi însă luptau sub alte forme de organizare și nu recunoșteau autoritatea sa [8, p. 265]. Din 1939, când Germania a început războiul atacând Polonia, timp de doi ani nicio țară n-a putut rezista atacurilor sale. Franța însăși a capitulat în patruzeci de zile. Dificultățile pentru Germania au început în URSS, unde frontul s-a întins pe o suprafață imensă de la Marea Neagră la
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
astfel încât Statele Unite au fost implicate planetar, de-a lungul continentelor și oceanelor, în sprijinul țărilor căzute victime ale agresiunii Germaniei și Japoniei. Analizele specialiștilor au decis că lupta împotriva Germaniei reprezintă o prioritate, și aceasta deoarece Axa Roma-Berlin putea fi atacată numai simultan de către toți cei trei participanți principali la coaliție Uniunea Sovietică, Marea Britanie și S.U.A. Dacă S.U.A. s-ar fi concentrat contra Japoniei, Uniunea Sovietică și Marea Britanie s-ar fi epuizat în luptă, iar Uniunea Sovietică nu era sigur cât
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
unei lungi și șubrede linii de cale ferată care șerpuia prin Munții Atlas spre răsărit, până la Oran și Alger, ajungând până în Tunisia. Deși calea ferată avea o capacitate mică, oferea o linie de comunicație în eventualitatea că inamicul ar fi atacat prin Spania și ar fi scos din funcțiune Strâmtoarea Gibraltar ca arteră de întreținere a forțelor Aliate. Evaluarea situației politice din Africa de Nord a fost unul din cei mai importanți factori în pregătirea expediției. Dată fiind ostilitatea unor ofițeri francezi față de
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
Ocuparea insulei nu ridica angajarea de către Aliați a unor efective prea numeroase. De la bazele aeriene din insulă s-au făcut numeroase bombardamente, inclusiv în regiunea petrolieră Ploiești [2, p. 232]. Pentru ocuparea Siciliei (denumire codificată "Husky") forțele aliate aveau să atace insula la începutul lunii iulie. Alegerea zonei de debarcare constituia o problemă complicată. Au fost formulate mai multe variante de asalt. Până la urmă, s-a procedat la concentrarea unui maximum de forțe posibile pentru ocuparea sistematică a unei insule apărate
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
insulă erau detașamente aeropurtate. Din cauza vântului, multe avioane și planoare remorcate fuseseră abătute la mare distanță de itinerariul lor, în timp ce unele planoare fuseseră detașate de avioane și zvârlite în mare. În alte sectoare, parașutiștii au aterizat cu bine. Germania a atacat Divizia I americană, amenințând cu ruperea pozițiilor sale de apărare pe plaje. Din lipsă de trupe de sprijin, atacul german a eșuat. Formațiuni americane aeropurtate și artileria navală au tranșat repede situația. Repliați în regiunea Catania, germanii n-au reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]