38,855 matches
-
dat seama că ori avem de-a face cu o contaminare ori cu ceva extrem de interesant", a mai spus cercetătorul suedez. Genomul complet al organismului, numit formal Lokiarchaeota, dar cunoscut sub numele simplu de "Loki", a fost secvențiat, permițându-le cercetătorilor să identifice organismul ca aparținând unei noi specii. Totuși, savanții nu au reușit încă să cultive acest microb în laborator, în parte din cauză că aceste forme de viață care trăiesc la mare adâncime în mediul subacvatic cresc foarte greu, celulele divizându
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
noi specii. Totuși, savanții nu au reușit încă să cultive acest microb în laborator, în parte din cauză că aceste forme de viață care trăiesc la mare adâncime în mediul subacvatic cresc foarte greu, celulele divizându-se o dată la zece ani, potrivit cercetătorului Thijs Ettema. "Puzzle-ul originii celulei eucariote este unul extrem de complicat, iar multe piese încă lipsesc. Am sperat că Loki va aduce la lumină câteva dintre aceste piese ale puzzle-ului, dar, când am obținut primele rezultate, nu ne-a
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
Ettema. Studiind genomul acestui microb, am descoperit că Loki reprezintă o formă intermediară, poziționată undeva între celulele simple ale microbilor și cele complexe ale eucariotelor. Este foarte interesant. Aceste gene nu au fost niciodată văzute în afara organismelor eucariote", a continuat cercetătorul. Întrebat dacă cumva Loki reprezintă o verigă simplă dintre cele două mari ramuri ale vieții, Ettema a spus: Într-un tip de discurs de popularizare a științei, am putea spune asta. Dacă analizăm termenul «verigă simplă», atunci Loki este ceva
Legătura dintre procariote și eucariote. Veriga lipsă, DESCOPERITĂ de cercetători () [Corola-website/Journalistic/105073_a_106365]
-
extraordinar de mare de galaxii, zona respectivă se aseamănă cu aglomerările galactice actuale, cunoscute sub numele de roiuri, dar care se crede că nu existau în Universul tânăr la 10 miliarde de ani lumină față de galaxia noastră. Prin urmare, spun cercetătorii, 'dacă întâlnești ceva care, potrivit teoriilor științifice, este foarte improbabil, nu poți să tragi decât una din aceste două concluzii: fie că ai avut un mare noroc, fie că trebuie să-ți modifici teoria'. O posibilă explicație ar fi ideea
Primul quasar cvadruplu cunoscut până în prezent, descoperit de astronomi din Germania () [Corola-website/Journalistic/105070_a_106362]
-
o compoziție chimică similară celei terestre, informează Agerpres. Această concluzie elucidează misterul compoziției chimice similare a rocilor selenare prin comparație cu cele terestre. Unul dintre studii a fost realizat pe baza unui model computerizat al nașterii sistemului nostru solar de către cercetători din Israel și Franța. În perioada imediat următoare formării ca planetă, în urmă cu 4,5 miliarde de ani, proto-Pământul a trecut prin niște ciocniri violente cu alte protoplanete. Conform celei mai răspândite teorii, ultima astfel de ciocnire cataclismică s-
Luna, formare. Adevărul despre cum s-a format satelitul natural al Terrei () [Corola-website/Journalistic/105090_a_106382]
-
fiind că sistemul nostru imunitar mult mai sofisticat a venit cu un anume cost și că celulele cardiace umane se află într-o stare de hibernare mult mai profundă, lucruri care face foarte dificilă stimularea diviziunii lor", a mai spus cercetătorul. Studiind organismul șoarecilor, Harvey și colegii săi au descoperit o cale de a depăși bariera regenerativă, cel puțin în cazul acestor rozătoare. Savanții au descoperit că prin stimularea sistemului de semnalizare din inimă, controlat de un hormon numit neuregulin, celulele
Regenerarea celulelor mușchiului cardiac, REUȘITĂ extraordinară a cercetătorilor () [Corola-website/Journalistic/105092_a_106384]
-
Prezența unor astfel de edificii subacvatice în zona insulelor Bahamas este considerată de unii cercetători a fi un subiect „fierbinte", care merită investigat. Până la ora actuală, din cauza scepticismului multor oameni de știință, descoperirile de acest gen nu s-au bucurat de atenția mediatică pe care o merită, scrie efemeride.ro. Pe lângă această știre recentă, există
O URIAȘĂ piramidă subacvatică de cristal, DESCOPERITĂ în Arhipelagul Bahamas () [Corola-website/Journalistic/105091_a_106383]
-
oameni de știință, descoperirile de acest gen nu s-au bucurat de atenția mediatică pe care o merită, scrie efemeride.ro. Pe lângă această știre recentă, există și alte mărturii care au apărut în decursul ultimilor 50 de ani, aparținând unor cercetători sau martori oculari și care vorbesc despre existența unor ruine pe fundul oceanului Atlantic, din care fac parte și misterioase structuri piramidale de cristal. Citându-l pe faimosul „profet adormit" Edgar Cayce, care a făcut unele previziuni și dezvăluiri cu privire la
O URIAȘĂ piramidă subacvatică de cristal, DESCOPERITĂ în Arhipelagul Bahamas () [Corola-website/Journalistic/105091_a_106383]
-
piramidă de cristal, cu vârful făcut din lapis lazuli (piatră semiprețioasă de culoare albastru intens). Ray a fost invitat în anul 1980 să își prezinte descoperirile în cadrul emisunii televizate americane „In search of" („În căutarea"). Deasemenea, în anul 1984, faimosul cercetător american Charles Berlitz l-a intervievat pe Brown pentru a-i publica mărturiile în cartea sa „Atlantida: Al optulea continent". Ray Brown a mărturisit că, în timpul unei scufundări, s-a îndepărtat de însoțitorii săi, iar apoi a observat conturul unei
O URIAȘĂ piramidă subacvatică de cristal, DESCOPERITĂ în Arhipelagul Bahamas () [Corola-website/Journalistic/105091_a_106383]
-
acest aspect, creierul folosește perioada de somn pentru a reprocesa amintirile proaspete, așezându-le într-un context mental nou, transformându-le în amintiri permanente. Aceste lucruri nu sunt, totuși, ușor de demonstrat. Un nou studiu făcut de un grup de cercetători francezi ar putea adăuga mai multe piese la puzzle-ul mecanismelor visului, potrivit playtech. Somnul fiecăruia dintre noi urmează un ciclu regulat în fiecare noapte, fiind compus din cele două tipuri de somn: REM (rapid eye movement) și NREM (non-rapid
De ce visează oamenii? Noi răspunsuri științifice () [Corola-website/Journalistic/105098_a_106390]
-
susțineau că starea de veghe și somnul REM sunt două stări foarte asemănătoare”, a explicat Pierre-Hervé Luppi, co-autor al studiului publicat în Science Advances. Noile studii indică faptul că somnul se limitează la mai puține zone ale creierului. Echipa de cercetători a măsurat activitatea mentală a cobailor, verificând expresia diferitelor gene în părți ale creierului. Pentru a stabili ce expresie este specifică somnului REM, au împărțit șoarecii în trei grupuri: unul alcătuit din cobai care dormiseră normal, unul ai cărui membri
De ce visează oamenii? Noi răspunsuri științifice () [Corola-website/Journalistic/105098_a_106390]
-
de știință au injectat urmăritori în jurul lor, care au condus spre două structuri, numite nucleu supramamelar și claustrum. Într-un experiment ulterior, au creat leziuni în nucleii supramamelari ai șoarecilor, ceea ce a generat restrângerea activității într-o singură zonă REM. Cercetătorii au studiat timp de 11 ani efectul pe care lipsa somnului îl are asupra oamenilor și animalelor. Există deja dovezi ale faptului că animalele capătă dificultăți de învățare dacă nu au parte de somn REM, dar nu se știe precis
De ce visează oamenii? Noi răspunsuri științifice () [Corola-website/Journalistic/105098_a_106390]
-
din 2005, studiile științifice consacrate reacțiilor pe care le are creierul uman în urma unei probleme sentimentale s-au multiplicat. Cu ajutorul RMN-ului, savanții americani au încercat să descifreze misterul care învăluie consecințele avute de despărțirile amoroase pe plan cerebral. Anumiți cercetători consideră că dopamina este molecula pasiunii amoroase. Însă ce se întâmplă în cazul unei despărțiri, ce se întâmplă când apare o decepție? Studiile anterioare nu au determinat însă toate moleculele implicate în aceste procese. Dopamina este în mod normal eliberată
"Boala iubirii", ce efecte are o despărțire asupra creierului () [Corola-website/Journalistic/105114_a_106406]
-
când apare o decepție? Studiile anterioare nu au determinat însă toate moleculele implicate în aceste procese. Dopamina este în mod normal eliberată în corp ca reacție la surprizele plăcute, nu ca reacție la "pasiune" sau la "plăcere", așa cum cred alți cercetători. Desigur, o surpriză ar putea consta în revederea sau auzirea neașteptată a persoanei iubite, însă în acest caz este vorba de o extrapolare. Modificările observate vizează regiuni ale creierului implicate și în alte procese asociate cu motivarea, reglate de sistemele
"Boala iubirii", ce efecte are o despărțire asupra creierului () [Corola-website/Journalistic/105114_a_106406]
-
de câmp în Statele Unite - o specie dă dovadă de fidelitate, iar cealaltă, de promiscuitate. Diferențele dintre ocitocină și de vasopresină există și este posibilă o transformare a uneia în alta, prin modificarea neurotransmițătorilor și a receptorilor lor. Ca manieră generală, cercetătorii rămân prudenți în ceea ce privește folosirea datelor colectate prin imagistică cerebrală, care sunt adeseori "supra-interpretate". Aceste metode oferă imagini cu regiunile cerebrale deosebit de active sau inactive în timpul unei astfel de "boli amoroase". Dureri de stomac, în piept, senzația de strivire, cronică sau
"Boala iubirii", ce efecte are o despărțire asupra creierului () [Corola-website/Journalistic/105114_a_106406]
-
o acțiune chimică, transmisiunea de dopamină. Cu alte cuvinte, drogurile piratează sistemele neurotransmițătoare normale. Însă, afirmația potrivit căreia iubirea este un drog, în sensul medical sau științific al expresiei, ar reprezenta o eroare și o exagerare. Din acest motiv, anumiți cercetători au spus că persoanele care sunt victime ale unor probleme sentimentale sunt în sevraj. În sens literar, dacă acea problemă sentimentală constă în pierderea persoanei iubite, atunci se poate spune că este vorba despre un sevraj. Cu ceva mai multă
"Boala iubirii", ce efecte are o despărțire asupra creierului () [Corola-website/Journalistic/105114_a_106406]
-
un grad ridicat de acuratețe evoluția pacienților de la stadiul de "infectați cu HIV" la stadiul de "bolnavi de SIDA", în cadrul unui studiu clinic de amploare. Potrivit acestor specialiști, depistarea infecției într-un stadiu incipient reprezintă elementul cheie în tratarea bolii. Cercetătorii au remarcat că HIV se răspândește în organism folosind două metode - prin fluxul sangvin și direct între celule. Anumiți viruși folosesc aceleași metode pentru a se răspândi, atât pe internet, cât și în rețelele locale, pentru a infecta cât mai
HIV, virusul care cauzează SIDA. Cum se răspândește în organism? () [Corola-website/Journalistic/105097_a_106389]
-
similaritățile prezentate de HIV și de un virus informatic extrem de dăunător, denumit "viermele Conficker", detectat în premieră în anul 2008, care a infectat rețelele informatice militare și de poliție din Europa și care este activ și în prezent. Changwang Zhang, cercetător la UCL și coordonator al studiului, a declarat: "HIV și Conficker au multe lucruri în comun. Ambele folosesc mecanisme hibride de răspândire, persistă pentru o perioadă îndelungată și sunt incredibil de greu de eradicat. Modelul nostru teoretic ne permite să
HIV, virusul care cauzează SIDA. Cum se răspândește în organism? () [Corola-website/Journalistic/105097_a_106389]
-
infectare". Profesorul Shi Zhou, un alt autor al studiului, a adăugat: "Deși specialiștii din comunitatea din spațiul cibernetic au organizat o colaborare fără precedent pentru a stopa Conficker, ei au eșuat în încercarea lor de a elimina Conficker de pe internet. Cercetătorii contra HIV se confruntă cu o problemă similară. Sperăm că noul nostru studiu despre epidemiile hibride ne va ajuta să luptăm mai eficient împotriva Conficker și HIV". Analizele detaliate efectuate pe probe sangvine recoltate de la 17 pacienți din Londra infectați
HIV, virusul care cauzează SIDA. Cum se răspândește în organism? () [Corola-website/Journalistic/105097_a_106389]
-
la viață” după 8 ani. Pentru cele mai multe dintre animale, viața fără apă este imposibilă. „Când o celulă tipică se usucă, membranele sale se rup, iar conținutul se scurge, proteinele sunt expuse și se amestecă, devenind inutile”, a explicat pentru BBC cercetătorul Thomas Boothby, specialist în extremofile, de la Universitatea din Carolina de Nord din Chapel Hill. „ADN-ul va începe și el să se fragmenteze dacă este uscat”, a adăugat el. Însă tardigrazii evită un astfel de deznodământ. În 1922, omul de
Tardigrazi, cele mai reziste ființe de pe Terra. Supraviețuiesc în cosmos () [Corola-website/Journalistic/105110_a_106402]
-
una dintre cele mai interesante abilități ale acestor animale. Dacă un tardigrad rămâne într-o stare vegetativă foarte mult timp, ADN-ul său se deteriorează. Dar când se trezește, el este capabil să și-l repare foarte repede. În 1842, cercetătorul francez Doyère a demonstrat că un tardigrad în starea sa latentă putea să supraviețuiască chiar dacă era încălzit până la temperaturi de 125 de grade Celsius timp de mai multe minute. În 1920, un călugăr benedictin pe nume Gilbert Franz Rahm a
Tardigrazi, cele mai reziste ființe de pe Terra. Supraviețuiesc în cosmos () [Corola-website/Journalistic/105110_a_106402]
-
au intrat în contact cu apa. Unii tardigrazi au rezistat și dacă au fost înghețați la -272,8 grade Celsius, puțin mai mult decât 0 absolut. Se pare că supraviețuiesc deoarece tolerează formarea de gheață în celulele lor. Până acum, cercetătorii nu știu aproape nimic despre cum reușesc tardigrazii să supraviețuiască la temperaturi mari. La temperaturi de 150 de grade Celsius, proteinele și membranele celulelor s-ar distruge, iar reacțiile chimice care susțin viața ar înceta. Cele mai tolerante organisme la
Tardigrazi, cele mai reziste ființe de pe Terra. Supraviețuiesc în cosmos () [Corola-website/Journalistic/105110_a_106402]
-
ca însoțitori pentru proteinele din celule, ajutându-le să își păstreze forma și totodată repară proteinele deteriorate de căldură. Însă până acum nu există nicio dovadă că tardigrazii produc aceste chimicale. Presiuni mari și doze uriașe de radiații În 1964, cercetătorii au expus tardigrazii la doze letale de raze X și au descoperit că pot supraviețui. Experimente ulterioare au arătat că supraviețuiesc și la doze mari de radiație ultravioletă, de radiație alfa sau gamma, chiar dacă nu sunt în stare latentă. Radiația
Tardigrazi, cele mai reziste ființe de pe Terra. Supraviețuiesc în cosmos () [Corola-website/Journalistic/105110_a_106402]
-
oamenii viitorului și, de ce nu, spre nemurire. Deocamdată, rezultatele sunt net inferioare viselor oamenilor de stiință, codul genetic fiind un pod prea îndepărtat pentru posibilitățile de azi ale științei. Dacă în privința genomului uman lucrurile sunt peste puterile științei de azi, cercetătorii au încercat să compenseze rezultatele. Aceștia au dirijat cercetarea spre aducerea la viață a speciilor dispărute de animale, plecând de la manipularea aceleiași celule de ADN. Cu alte cuvinte, animalele de pe legendara arcă a lui Noe ar putea fi readuse la
Arca lui Noe, ascunsă în ADN () [Corola-website/Journalistic/105107_a_106399]
-
timpului de paleoarheologi. Așa a apărut întrebarea extrem de ispititoare, e drept, lansată și în filme de ficțiune precum Jurassic Park: e posibil ca hoarde de mamuți să străbată din nou solul siberian? Acum 62 de ani, pe 25 aprilie 1953, cercetătorii Francis Crick și James Watson descriau prima oară, într-un studiu, structura ADN-ului (acidul dezoxiribonucleic), în forma de dublă elice. Recent, cercetători participanți la proiectul australian „Lazare” (Lazar) au anunțat că au recuperat „nuclee moarte” din celulele unei ciudate
Arca lui Noe, ascunsă în ADN () [Corola-website/Journalistic/105107_a_106399]