40,824 matches
-
ianuarie 1986 în Wortley, Leeds) este un fotbalist englez care evoluează în prezent la gruparea Liverpool. A mai jucat pentru gruparea de pe Villa Park (Aston Villa, orașul Birmingham) ai cărei suporteri sunt numiți și "The Villans". A ajuns la acest club după un transfer de la Newcastle United în vara anului 2008 pentru o sumă de aproximativ 18 milioane de lire. Deține în prezent titlul de cel mai tânăr debutant în Premier League, devansându-l astfel pe colegul său de generație Wayne
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
aproximativ 18 milioane de lire. Deține în prezent titlul de cel mai tânăr debutant în Premier League, devansându-l astfel pe colegul său de generație Wayne Rooney. Acest titlu îl deține pe când evolua pentru Leeds United, acesta fiind primul său club cu care a semnat un contract de profesionist. Un fost membru marcant al echipei naționale de tineret a Angliei, pentru care a evoluat în nu mai puțin de 40 de partide, Milner este recunoscut pentru execuțiile sale excelente din lovituri
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
marcant al echipei naționale de tineret a Angliei, pentru care a evoluat în nu mai puțin de 40 de partide, Milner este recunoscut pentru execuțiile sale excelente din lovituri libere. Milner, un produs al centrului de copii și juniori al clubului Leeds United, a debutat la echipa mare a celor de la Leeds pe 10 noiembrie 2002, într-un meci de Premier League disputat împotriva celor de la West Ham United, partidă în care l-a înlocuit pe Jason Wilcox pentru ultimele șase
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
Sunderland FC. Peste o lună, Milner avea să marcheze din nou, de data aceasta în poarta lui Chelsea Londra, făcându-i zile negre vedetei Marcel Desailly. Ca urmare a evoluțiilor excelente ale lui Milner și ale laudelor venite din presă, clubul Leeds United i-a prelungit contractul pe încă cinci ani, începând cu 10 februarie 2003. Pentru a acumula mai multă experiență, James a fost împrumutat la startul sezonului 2003-2004 la Swindon Town, formație din League Two, pentru care a disputat
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
în Premier League, pe 18 august 2004, într-o partidă cu Middlesbrough FC. O lună mai târziu, debuta în cupele europene cu Newcastle, într-un meci cu Bnei Sakhnin, din Israel. În aceeași lună, a marcat primul său gol pentru club, într-o victorie a celor de la Newcastle, 3-1, împotriva lui West Bromwich Albion. Situația s-a schimbat când pe banca lui Newcastle a ajuns Graeme Souness, cel care l-a înlocuit pe mentorul lui Milner, Sir Bobby Robson. Acesta a
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
înapoi. David O'Leary a încercat din răsputeri să îl transfere pe Milner, însă el a fost înlocuit cu un alt irlandez, Martin O'Neill. Până la urmă, O'Neill a acceptat ca Aston Villa să îl oferteze pe Milner, iar clubul de care aparținea mijlocașul și-a dat acceptul ca Milner să fie cedat la Aston Villa pentru 4 milioane de lire sterline. Când totul părea să fie aranjat, Milner a fost rechemat de Newcastle United la dorințele noului antrenor, iar
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
gazon până la finalul sezonului, când se zvonea că va ajunge la Liverpool FC. Deși a început noul sezon ca jucător al lui Newcastle, Milner a fost cumpărat de Aston Villa pentru 12 milioane de lire sterline, o sumă importantă pentru clubul patronat de Andy Lerner. A redebutat pentru Villa într-o partidă din Premier League jucată împotriva lui Liverpool, iar primele goluri le-a dat în ianuarie 2009, când dubla sa din meciul de Cupa Angliei cu Gillingham FC au calificat
James Milner () [Corola-website/Science/330108_a_331437]
-
câștigat trei premii, printre care și Premiul Oscar pentru cel mai bun film. "Gravity" a câștigat cele mai multe premii ale ceremoniei, șapte, cu Alfonso Cuarón primind Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor. Printre celelalte filme câștigătoare se numără "Dallas Buyers Club" cu trei premii, "Regatul de gheață" și "Marele Gatsby" cu două, și "Blue Jasmine", "Cea mai mare frumusețe", "Helium", "Ea", "", "Domnul Hublot", și "20 Feet from Stardom" cu câte un premiu. Transmisiunea televizată a fost urmărită de 44 de milioane
Oscar 2014 () [Corola-website/Science/330081_a_331410]
-
doilea film ca încasări, cu 105,5 milioane dolari. Acesta era urmat de "Țeapă în stil american" (105,4 milioane $), "Lupul de pe Wall Street" (80,7 milioane $), "12 ani de sclavie" (39 de milioane $), "Philomena" (22,3 milioane $), "Dallas Buyers Club" (16,8 milioane $), "Ea" (9,9 milioane $) și "Nebraska" (8,5 milioane $). Din primele 50 de filme ale anului 2013 ca încasări, 14 dintre ele au primit 47 de nominalizări. Numai "Regatul înghețat" (locul întâi), "Sunt un mic ticălos 2
Oscar 2014 () [Corola-website/Science/330081_a_331410]
-
Acest articol descrie faza calificărilor în ediția 2013-2014 a Ligii Campionilor EHF Feminin. Un total de 17 echipe a luat parte la turneele de calificare. Cluburile au fost trase la sorți în patru grupe de câte patru și au jucat o semifinală și o finală. Câștigătoarele grupelor de calificare au avansat în faza grupelor. Meciurile s-au desfășurat pe 14-15 septembrie 2013. Tragerea la sorți a
Calificări în Liga Campionilor EHF Feminin 2013-2014 () [Corola-website/Science/330124_a_331453]
-
loc pe 27 iunie 2013, la ora locală 14:00, în Viena, Austria. Câștigătoarea a avansat în faza a doua a calificărilor. "SERCODAK Dalfsen a câștigat cu scorul general de 68-55." Organizatorul a fost anunțat ulterior. Byåsen HE a fost clubul ales să găzduiască turneul de calificare. Inițial, LK Zug a primit dreptul să organizeze acest turneu, dar clubul a refuzat, astfel că turneul a fost găzduit în final FTC-Rail Cargo Hungaria. Turneul de calificare 3 a fost organizat de HCM
Calificări în Liga Campionilor EHF Feminin 2013-2014 () [Corola-website/Science/330124_a_331453]
-
a doua a calificărilor. "SERCODAK Dalfsen a câștigat cu scorul general de 68-55." Organizatorul a fost anunțat ulterior. Byåsen HE a fost clubul ales să găzduiască turneul de calificare. Inițial, LK Zug a primit dreptul să organizeze acest turneu, dar clubul a refuzat, astfel că turneul a fost găzduit în final FTC-Rail Cargo Hungaria. Turneul de calificare 3 a fost organizat de HCM Baia Mare. Turneul de calificare 4 a fost organizat de PDO Salerno.
Calificări în Liga Campionilor EHF Feminin 2013-2014 () [Corola-website/Science/330124_a_331453]
-
Sergio Javier Goycochea (n. 17 octombrie 1963, Lima) este un fost fotbalist argentinian care a evoluat pe postul de portar la mai multe formații din Argentina, printre care River Plate sau Racing Club de Avellaneda, precum și la echipa națională de fotbal a Argentinei, alături de care a reușit să ajungă în finala Campionatului Mondial din 1990. Este celebru datorită calității sale de a apăra penalty-uri. După retragerea din activitatea de fotbalist profesionist, a devenit
Sergio Goycochea () [Corola-website/Science/330105_a_331434]
-
alături de care a reușit să ajungă în finala Campionatului Mondial din 1990. Este celebru datorită calității sale de a apăra penalty-uri. După retragerea din activitatea de fotbalist profesionist, a devenit comentator sportiv la postul de televiziune argentinian Canal 13. Primul club la care a evoluat ca profesionist a fost Defensores Unidos, pentru care a evoluat între anii 1979 și 1982. În acest an, a reușit să obțină un transfer la River Plate, una din marile echipe ale campionatului argentinian. A evoluat
Sergio Goycochea () [Corola-website/Science/330105_a_331434]
-
de pe Estadio Monumental și reușind să câștige câteva trofee importante, printre care Copa Libertadores sau campionatul Argentinei. În 1988, an în care avea să debuteze și la echipa națională de fotbal a Argentinei, Goycochea a ajuns în curtea celor de la Club Deportivo Los Millonarios, o formație din Columbia. În anul 1990, a fostz prezent la naționala Argentinei ca rezerva lui Nery Pumpido. Acesta s-a accidentat însă în meciul cu Uniunea Sovietică, iar Goycochea a devenit titularul porții Argentinei în următoarele
Sergio Goycochea () [Corola-website/Science/330105_a_331434]
-
În meciul din ultimul act, împotriva Germania, a fost aproape să apere penalty-ul de 1-0 executat de Andreas Brehme, cel care avea, practic, să încheie finala și să aducă trofeul mondial nemților. După Campionatul Mondial, a ajuns la formația Racing Club de Avellaneda, din țara sa natală. A evoluat pentru aceasta în 35 de partide, transferându-se apoi în Europa, pentru a evolua la formația franceză Stade Brestois 29, alături de alți mari fotbaliști, cum ar fi David Ginola sau Stephane Guivarc
Sergio Goycochea () [Corola-website/Science/330105_a_331434]
-
secretarului general al FIFA de atunci, Dr. Helmut Käser. IFFHS a fost stabilită pe Al-Muroor Street 147, Abu Dhabi o perioadă, dar în 2010, s-a mutat în Bonn, Germania. Începând din 1991 IFFHS produce și publică un clasament mondial al cluburilor. Calculele se fac în baza performanței înregistrate în ultimile 12 luni de echipe în competițiile oficiale continentale, intercontinentale, din campionatul național și cea mai importantă cupă locală (națională), din ea incluzând doar fazele mai sus de 1/16. Toate țările
Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului () [Corola-website/Science/330145_a_331474]
-
luni de echipe în competițiile oficiale continentale, intercontinentale, din campionatul național și cea mai importantă cupă locală (națională), din ea incluzând doar fazele mai sus de 1/16. Toate țările sunt repartizate în patru nivele, în baza valorii campionatului național. Cluburi din cele mai puternici ligi primesc 4 puncte pentru fiecare meci câștigat, 2 pentru egal și 0 pentru înfrângere. Celor din nivelul 2 le sunt acordate 3 puncte (victorie), 1.5 (egal) și 0 (pierdere), și așa mai departe cu
Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului () [Corola-website/Science/330145_a_331474]
-
puncte pentru fiecare meci câștigat, 2 pentru egal și 0 pentru înfrângere. Celor din nivelul 2 le sunt acordate 3 puncte (victorie), 1.5 (egal) și 0 (pierdere), și așa mai departe cu următoarele nivele inferioare. În competițiile continentale, toate cluburile primesc același cuantum de puncte în toate fazele, indiferent de apratenența la liga națională. Totuși Liga Campionilor UEFA și Copa Libertadores dau mai multe puncte decât UEFA Europa League și Copa Sudamericana, respectiv. Sistemul de alocare a punctelor este încă
Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului () [Corola-website/Science/330145_a_331474]
-
lor. Competițiile ce nu sunt organizate de o confederație continentală, sau orice evenimente nerecunoscute de FIFA, nu sunt luate în considerație. - Următorul table prezintă echipele ce au terminat primele în top în fiecare an începând cu 1991: IFFHS recunoaște aceste cluburi ca "Echipă a anului" și le premiază cu un trofeu de aur și un certificat în cadrul "Galei Fotbalului". În același context, din ianuarie 2000 IFFHS desemnează echipa cu cele mai bune performanțe pe durata unei luni ca fiind "Echipa lunii
Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului () [Corola-website/Science/330145_a_331474]
-
a prezentat rezultatele unui studiu statistic care a determinat cele mai bune echipe continentale din secolului al XX-lea. Basându-se pe o serie de criterii în studiul statistic, IFFHS a desemnat 6 echipe ca fiind "echipa continetală a secolului". Aceste cluburi au fost premiate cu un trofeu de aur și un certificat în cadrul "Galei Fotbalului Mondial" de la Fulham, Londra, 11 mai 2010. Începând din 2006, IFFHS oferă un premiu celui mai popular fotbalist din lume care e selectat în baza unui
Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului () [Corola-website/Science/330145_a_331474]
-
în care încă juca fotbal, datorită faptului că se lupta pentru fiecare balon, chiar dacă, în unele situații, era aproape imposibil să îl obțină. În 1954, la vârsta de 7 ani, a început să joace fotbal la juniorii formației VfR Buttgen, clubul din localitatea sa natală. A rămas la această echipă timp de aproape 11 ani, iar în 1965 a ajuns la Borussia Monchengladbach, formație la care avea să evolueze în întreaga sa carieră de fotbalist. În chiar primul său sezon la
Berti Vogts () [Corola-website/Science/330155_a_331484]
-
avea să evolueze în întreaga sa carieră de fotbalist. În chiar primul său sezon la Monchengladbach, Berti Vogts a bifat toate cele 34 de partide, nereușind să înscrie însă niciun gol. Primul trofeu cucerit de el la echipa sa de club a fost titlul de campion al Germaniei, în anul 1970. Tot în acest an, a reușit să ajungă cu echipa națională a Germaniei de Vest, la care debutase în anul 1967, până în semifinalele Campionatului Mondial de Fotbal din 1970 desfășurat
Berti Vogts () [Corola-website/Science/330155_a_331484]
-
Vogts devenea campion mondial, după ce în urmă cu doi ani câștigase Campionatul European. În 1975, după succesele pe plan intern cu Borussia și succesele internaționale cu echipa națională, a reușit să cucerească și primul trofeu european cu formația sa de club: Cupa UEFA. După ce în 1973 Borussia, cu Berti Vogts integralist, a pierdut dubla manșă cu Liverpool FC (3-0 pentru "cormorani" în tur și 2-0 pentru Borussia în retur), a venit rândul succesului. Borussia a jucat finala cu FC Twente, și
Berti Vogts () [Corola-website/Science/330155_a_331484]
-
număr, și de asemenea el deține recordul mondial absolut, all-time, la numărul de apariții pe teren în toate competițiile oficiale cu un total de 1390 de meciuri jucate. În cariera sa de 30 de ani, el a jucat la 11 cluburi diferite, având la activ 2 finale de Liga Campionilor, și jucând cu naționala Angliei la trei campionate mondiale (1982, 1986, 1990) și două campionate europene (1980 și 1988). El are distincția de a juca mai mult de 100 de meciuri
Peter Shilton () [Corola-website/Science/330171_a_331500]