40,115 matches
-
rezervații, a continuat să-i obsedeze pe americani, subminând orice prețentie pe care ei o puteau avea la un statut moral superior printre popoarele lumii. La fel În ceea ce privește sclavagismul. Transportarea forțată și punerea În sclavie a milioane de africani În sudul Americii au anulat orice iluzie pe care americanii ar fi putut-o avea despre noblețea experimentului american. În mare măsură totuși proiectul american a fost ferit de obstacolele tradiționale și interesele conflictuale În măsura În care a fost posibil. Clasa capitalistă și guvernul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Statele au fost de asemenea de acord să lărgească numărul membrilor Uniunea Europeană, Începând să ia În considerare cererile țărilor Europei Centrale, de Est și Mediteraneene. (Austria, Suedia și Finlanda s-au alăturat Uniunii În 1995, iar zece țări din centrul, sudul și estul Europei - Republica Cehă, Cipru, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovenia și Slovacia au devenit membre În mod oficial În mai 200424.) Tratatul a creat noi entități. Pentru prima dată, Comitetul Regiunilor a acordat regiunilor Europei o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Început să atingă Europa după cel de-al doilea război mondial. Criza forței de muncă, provocată de pierderea atâtor tineri În război, a forțat Germania, Franța, Belgia și Elveția să recruteze mână de lucru ieftină atât din Europa de Sud spre sfârșitul anilor ’50 și În anii ’60, cât și din Turcia și Africa de Nord În anii ’50, ’60 și ’709. Majoritatea muncitorilor străini erau caracterizați ca lucrători-oaspeți și considerați drept rezidenți temporari, și nu permanenți. Marea Britanie, Franța și Olanda au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
curenții globali de forță de muncă. Lumea trece printr-o mare perioadă migratoare, În care indivizi și popoare Întregi, pornesc la drum, urmărind drumul capitalului. Milioane de ființe umane se află În tranzit În fiecare an, majoritatea mutându-se de la sud la nord și de la est la vest, În căutare de noi oportunități economice În țări mai bogate. Popoare Întregi au ajuns asemenea evreiilor rătăcitori din ultimele două milenii. Mulți, cum ar fi etnicii chinezi, s-au așezat În comunități strâns
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de Vietnam În 1995. Laos și Myanmar s-au alăturat Asociației În 1997, Cambodgia În 1999, aducând astfel Împreună toate cele zece țări din Asia de Sud-Est sub umbrela ASEAN 4. În 1998, cele zece țări membre ale ASEAN Împreună cu Corea de Sud, Japonia și China au format Grupul pentru o Viziune a Asiei de Est (EAVG). În 2001, EAVG a produs un raport intitulat „Către o comunitate estasiatică: regiune a păcii, prosperității și progresului”. Grupul a făcut un număr de recomandări, care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Moldova au circulat credințe în legătură cu apariția unor tulburări psihice, credințe care au persistat până în epoca noastră. Urmărind descendența credințelor și practicilor culturii din epoca bronzului (în Moldova au predominat, în jumătatea de nord, cultura de tip Bilâi-Potik-Costișa, în jumătatea de sud, cultura Monteoru, ambele însă înglobate în cultura Costișa, jud. Neamț), reținem apariția unei puternice viziuni cosmogonice, explicată prin dominația cultului soarelui. Figurinele antropomorfe, mai puține la număr, sunt mai stilizate, dar nu mai puțin expresive. Cultul forțelor naturale sugerează o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
influențe cehe și mai ales rutene, cum observă Simion Florea Marian 11, care îl comunică cel dintâi sub o formă amplă, menționându-i originea mai veche slavă. I. A. Candrea 12, menționând descântece similare, tot din Moldova, în special din sud, el notează o filieră bizantină și origine încă mai veche regăsită la Marcellus Empiricus: "Fuge, fuge, dolor omnis nervorum dolor" etc. În zona comunei Independența, Galați, "boala copiilor" este izgonită în mod similar: "ieși duhule din cap, din creieri, din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
sunt în întregime din piatră diformă, care intră ca fundație în pământ peste 5 metri adâncime față de cota zero. 2. Anularea (înfundarea cu material de umplutură) a celor două uși de intrare în Biserică de pe lateralele de nord și de sud (vezi cap. IV, Imagini vechi, p.16). Constatarea cu certitudine a celor două operațiuni foarte importante, relatate la punctele 1 și 2, a fost posibilă numai datorită lucrărilor de amploare privind restaurarea și consolidarea bisericii, în perioada 1995-2008, prin operațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pereților interiori. Aceeași operațiune a permis și descoperirea vechilor ferestre alungite și înfundate și ele, dar păstrate ca mărturie, exact pe locurile vechi inițiale, și indicate ca contur prin martorii existenți acum pe zidurile laterale exterioare, la nord și la sud (vezi cap. IV, Imagini vechi, p.16). 3. Tot cu ocazia înființării Seminarului de Teologie (1803), în dreptul ușii de sud a Sf. Altar, s-a ridicat o construcție adăugată acoperită prin prelungirea acoperișului vechi, numită tradițional "clisiarniță" sau "veșmântar", un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pe locurile vechi inițiale, și indicate ca contur prin martorii existenți acum pe zidurile laterale exterioare, la nord și la sud (vezi cap. IV, Imagini vechi, p.16). 3. Tot cu ocazia înființării Seminarului de Teologie (1803), în dreptul ușii de sud a Sf. Altar, s-a ridicat o construcție adăugată acoperită prin prelungirea acoperișului vechi, numită tradițional "clisiarniță" sau "veșmântar", un spațiu de aproximativ 10 m2, cu destinația pentru păstrarea veșmintelor preoțești, a vaselor liturgice și a cărților de cult, necesare
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
război cu prilejul refugiului unor urmași în Oltenia (C. D. Zeletin). Neamul Brăescu este atestat documentar în secolul al XV-lea în Nordul Moldovei. O parte din această familie boierească, urmărită de furia lui Duca Vodă, s-a refugiat spre sud, pe valea Zeletinului, la Burdusaci, ce se numea pe atunci Oprișeștii de Jos. Un rol important în alegerea acestei locații se pare că au avut Miron Costin și fiul său Ioniță, care aveau moșii la Oprișeștii de Sus. Doctorul Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Există o motivație cognitivă pentru ergativitate? Problema pe care o ridică această întrebare privește (a) existența unei relații directe între ergativitate și tipul cognitiv uman și (b) existența unei motivații cognitive universale pentru tiparul ergativ. (a) "Visitez les mers du Sud et plongez-vous dans l'insolite avec la construction ergative", scrie Tchekhoff (1978: 11), caracterizând construcția ergativă, necunoscută limbilor moderne occidentale, ca fiind ciudată, exotică, marginală. Participantul cel mai important la acțiune ar fi pacientul, care întreține cu verbul o relație
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
legat de rolurile tematice, chiar dacă multe subiecte tranzitive ergative poartă rolul tematic Agent; ergativul este legitimat de proiecțiile funcționale Timp și Aspect (autoarea folosește spre exemplificare limba hindi). Davison (2006) mai arată că hindi, urdu și alte limbi înrudite din sudul Asiei au o proprietate comună în ceea ce privește cazurile morfologice care marchează subiectul și obiectul: subiectul celor mai multe verbe tranzitive primește ergativul în majoritatea construcțiilor perfective, iar obiectul direct al acestor verbe primește fie dativul (dacă referentul său este animat sau specific), fie
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Ipoteza Inacuzativă. Folosind exemple dialectale, Kayne (2000: 116) demonstrează că selecția auxiliarului în italiană este sensibilă la persoana subiectului. Ideea lui Kayne este susținută de Manzini și Savoia (2007: 198), care arată că, în multe dialecte italiene din centru și sud, essere 'a fi' și avere 'a avea' alternează ca auxiliare aspectuale, în funcție de persoană: essere la persoanele 1 și 2 singular și plural, avere la persoana 3. Kayne (2000: 116) explică astfel acest fenomen: în italiană, AgrS participial este inert; subiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
iar acordul prin deplasare este incorect. Kayne (2000: 113) observă că acordul participiului din limbile romanice corespunde proiecției AgrO de la Chomsky (1993). Autorul arată că, în spaniolă, propozițiile inacuzative cu participiu trecut nu au acord participial; în anumite dialecte din sudul Franței se face acordul participiului în structuri cu 'a avea'. Tot Kayne (2000: 115) menționează că, în italiană, acordul participiului perfect este imposibil. În ceea ce privește situația din limba română, acordul se face numai în cazul celor câteva verbe care pot selecta
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și al dialectelor) ergative (sau al celor în care există anumite manifestări ale ergativității) vorbite pe glob. El ilustrează numai, cu exemplele identificate în bibliografie, diversitatea fenomenului ergativității, care este susținută de mai multe aspecte: * răspândirea geografică a fenomenului (Caucaz, sudul Asiei, Siberia, Australia și insulele înconjurătoare, America de Sud, Alaska și, izolat, vestul Europei, Africa); Nichols (1993)1 a ajuns la concluzia că ergativitatea este răspândită disproporționat, ariile predilecte ale fenomenului fiind Australia și Eurasia; * apartenența genetică foarte diversă a limbilor ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi sunt chiar stinse sau pe cale să se stingă). Limbile caucaziene, primele în legătură cu care s-a vorbit despre ergativitate, se împart în trei grupuri: nord-estic, nord-vestic și sudic sau, după altă clasificare, numai în două grupuri, de nord și de sud, toate având în comun asemănări în sistemul vocalic și consonantic și construcția ergativă (Feuillet 2006: 28); vezi și Sala și Vintilă-Rădulescu (1981, s. v. caucaziană). Limbile din Australia s-au bucurat de o atenție specială 2. Dixon (2007: 67) arată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ARAWÁN, MADI) Familie de limbi vorbite în vestul Braziliei și în Peru. Vezi JARAWARA. ARAWAK Familie de limbi amerindiene din ramura ecuatorială, vorbite în America de Sud, Antile, pe cale de dispariție. Partiție foarte complicată. Scindarea subiectului intranzitiv. ARCHI Limbă caucaziană, vorbită în sudul Daghestanului, înrudită cu AVAR sau cu LAK. Circa 1 000 de vorbitori. Limbă ergativă, fără pivot sintactic. ARMEANĂ Limbă izolată, indo-europeană, vorbită în Armenia și în alte 29 de țări. 9 milioane de vorbitori. Asemănări cu greaca. Armeana clasică manifesta
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbului principal, verbele de voință postpuse verbului principal. Trăsăturile de tip adjectival pot fi exprimate și prin verbe stative cu flexiune. GUARIBA − Vezi NADËB. GUARANÍ Limbă sud-americană vorbită în Paraguay (una dintre limbile oficiale), în unele provincii din Argentina, în sudul Braziliei și în Uruguay. Două dialecte reciproc inteligibile: MBYA-GUARANI, vorbit în comunitățile argentiniene, și TUPI-GUARANI, vorbit în Paraguay și în Brazilia. Limbă care prezintă scindarea subiectului intranzitiv, în funcție de care se pot identifica trei clase de verbe: verbele tranzitive, care cuprind
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
structuri imperative. GUGU-YALANJI Limbă australiană vorbită în nordul ținutului Queensland. Partiție acuzativ/ergativ determinată de semantica nominalelor. Limbă fără pivot sintactic, dar care are atât structuri pasive, cât și structuri antipasive. GUIPUZCOANO Dialect al BASCEI. GUMBAYNGGIR Limbă australiană, vorbită în sudul New South Wales. Pentru pronumele de persoana 1 dual și persoana 2 singular și pentru nume, S este marcat ca O, dar diferit de A; pronumele de persoana 1 singular și plural și cele de persoana 2 dual și plural
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
vorbitori. Acord de tip ergativ. Topică obișnuită VS, AVO, dar sunt posibile variații. HURQILI Limbă caucaziană ergativă. HURRIAN Limbă moartă, aglutinantă, ergativă, înrudită cu URARTIAN, din familia hurro-urartian, vorbită în Mesopotamia între 2300−1000 î. Cr. Similitudini cu limbile dravidiene din sudul Indiei și cu limbile nord-est caucaziene. IKAN Limbă din familia chibchan, vorbită de populații indigene din Columbia și America Centrală. Scindarea subiectului intranzitiv. INGUȘĂ Limbă nord-est caucaziană, din familia NAKH, vorbită în Ingușeția (limbă oficială), în Cecenia, în Oseția de Nord
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
și limbă distinctă, din familia KARTVELIAN. Limbă în care se manifestă scindarea subiectului intranzitiv, scindare vizibilă prin marcarea cazuală. LEZGHINĂ (LEZGHIAN, LEZGIAN, LEZGI) Limbă din familia caucaziană, ramura de nord-est, subgrupul lezghic, vorbită în nordul Daghestanului (limbă oficială) și în sudul Azerbaidjanului și sporadic, în ariile învecinate. Circa 450 000 de locuitori. Limbi înrudite: KÜRI, TABASSARAN, UDI. A fost clasificată ca fiind ergativă la nivel profund, semantic, dar și ca fiind limbă acuzativă la nivel sintactic. Prima analiză pornește de la date
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
este folosit un verb de stare în locul unui verb de tip proces, construcția este intranzitivă: A este în absolutiv, iar P este marcat cu o prepoziție oblică. SANUMA (SANEMA, SANIMA) Limbă din familia yanomami, vorbită în nordul Braziliei și în sudul Venezuelei. 5 000 de vorbitori. Flexiune ergativă pentru nume și pluralul pronumelor. Ordinea constituenților SA, AOV nu e foarte rigidă. Dacă există un constituent periferic, X, ordinea este XSV, AXOV. Și conform acestei reguli de topică, limba poate fi considerată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbii RUTUL. Se pare că ergativul provine dintr-un posesiv perfect. SORANI Dialect sau grup de dialecte al limbii KURDE. SOULETIN Dialect al BASCEI, vorbit în Franța, reprezentând extremitatea estică a întinderii limbii basce. SUMERIANĂ Limbă moartă izolată, vorbită în sudul Mesopotamiei în mileniul IV î. Cr., prima limbă scrisă cunoscută (scriere cuneiformă). Partiție morfologică acuzativ/ ergativ determinată de aspect−mod și de semantica nominalelor: marcarea de tip absolutiv−ergativ apare numai la aspectul perfectiv și la alte moduri decât imperativul, numai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu alte nominale. TIRIYÓ (TRIO) Limbă din familia CARIB(AN), vorbită în câteva state de la granița dintre Brazilia și Suriname. 2 000 de vorbitori. TONGANĂ Familia austroneziană, ramura oceanică de est, grupul polinezian. Limbă vorbită în arhipelagul Tonga (Pacificul de Sud). 100 000 de vorbitori. Trei registre, între care diferențele sunt mai ales lexicale, după cum adresarea se face către rege, către nobili (aproximativ 30) sau e vorba de limba uzuală. Nu există opoziție verb/nume. Nu există conjugare și declinare. Categoria
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]