390,853 matches
-
de credite unor firme și persoane fizice utilizând banii Astra Asigurări și cei ai Poștei Române drept garanții. Au fost acordate astfel un număr de 257 de împrumuturi considerate neperformante din care s-au remarcat în mod special 10 credite acordate fără acoperire de către Sucursala București a BRS următoarelor societăți și persoane fizice: ROMCUARȚ din Deva, Gelsor, SIVAMO SA, Întreprinderea de Autocamioane Brașov (ROMAN SA), Vasile Hobeanu, Nicolae Grigore Mihai, Raluca Ioan Botușan, Ștefan Iliescu și Iuliana Ionescu. Banca Națională a României ordonă Direcției
Banca Română de Scont () [Corola-website/Science/321059_a_322388]
-
unei anchete la Banca Română de Scont. În aceste împrejurări, directorul Direcției de Supraveghere din cadrul BNR, Nicolae Cinteză confirmă existența unei liste ce cuprinde 26 de persoane fizice care au beneficiat de credite de la Banca Română de Scont (BRS). Sumele acordate de bancă acestor persoane fuseseră utilizate pentru achiziționarea unor acțiuni necotate în Piața Rasdaq sau la Bursa de Valori București (BVB). Datorită presiunilor mediatice Banca Națională prin Nicolae Cinteză lansează în presă mai multe ipoteze privind devalizare BRS, încercând astfel
Banca Română de Scont () [Corola-website/Science/321059_a_322388]
-
succesorului lui Abdurrahim, Namik-pașa, întărind garnizoanele otomane din Šabac la ordinele acestuia. Punctul de cotitură pentru Gradaščević a venit odată cu sfârșitul războiului ruso-turc încheiat cu pacea de la Adrianopol la 14 septembrie 1829. Conform tratatului de pace, Imperiul Otoman trebuia să acorde Serbiei autonomie. Serbia autonomă astfel înființată a primit și șase districte tradițional atribuite Bosniei. Aceasta a declanșat mișcarea pentru autonomia Bosniei. Între 20 și 31 decembrie 1830, Gradaščević a găzduit o adunare a aristocraților bosniaci la Gradačac. După o lună
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
statului rebel. La Travnik, el a înființat un "divan", împreună cu care a guvernat țara. Gradaščević a colectat și taxe și a executat mai mulți adversari ai mișcării pentru autonomie. În această perioadă de respiro în conflictul cu Poarta, s-a acordat atenție mișcării de opoziție din Herțegovina. S-a lansat o scurtă campanie împotriva acestei regiuni din trei direcții diferite: Namik-pașa deja abandonase orașul Stolac, așa încât atacul a fost amânat. Atacul de la Gacko a eșuat, întrucât armata din Posavina și Podrinje
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
controlul unității de disc, și altele. În 1980, Apple a lansat acțiuni în ofertă publică, iar Jobs și Wozniak au devenit multimilionari. Jobs a refuzat, însă, să permită unor angajați de la Apple să primească acțiuni, așa că Wozniak a hotărât să acorde o parte din acțiunile sale restului echipei, fie gratis, fie la un preț mult redus. Această acțiune a fost denumită „The Woz Plan”. În februarie 1981, s-a prăbușit cu avionul Beechcraft Bonanza în timp ce decola de la Santa Cruz Sky Park
Steve Wozniak () [Corola-website/Science/321088_a_322417]
-
XIV-lea al Franței și a metresei lui, Madame de Montespan. "Mademoiselle de Valois", sora sa mai mare, murise cu un an mai înainte de nașterea Louisei Élisabeth, care a primit titlul de "Mademoiselle d'Orléans". După căsătorie titlul a fost acordat surorii sale mai mici Louise Adélaïde d'Orléans. Frații ei erau: A fost botezată la Saint-Cloud la 29 iulie 1696. Louise Élisabeth a crescut la Palatul Regal, reședința pariziană a familiei Orléans, care, în momentul căsătoriei părinților ei a fost
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
Burgundia și a fost urmat de festivități pentru membrii Curții. Devenind nepoată a Franței, Louise Élisabeth avea dreptul la propria ei curte, un privilegiu de care nu se bucura ca prințesă de sânge. Poziția de doamnă de onoare a fost acordată Mariei Gabrielle de Durfort de Lorges, soția Ducelui de Saint-Simon, în timp ce vara sa primară Marie Anne de Bourbon a devenit domnișoară de onoare, post din care mai târziu Marie Anne a demisionat din cauza naturii nestăpânite a verișoarei ei. La început
Marie Louise Élisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/321095_a_322424]
-
franceză . Situația din Creta din anii tinereții lui Venizelos a fost foarte schimbătoare. Guvernul de la Constantinopol submina reformele, care erau făcute făcute sub presiunile internaționale, în vreme ce cretanii nu-și doreau decât ca sultanul Abdul Hamid al II-lea să le acorde libertatea „"necredincioșilor nerecunoscători"”. Venizelos a intrat în bătălia politică în aceste condiții de instabilitate la alegerile electorale din 2 aprilie 1889 din partea partidului liberal. După ce a fost ales deputat, s-a distins pentru elocventă și opinii radicale. Numeroasele rebeliuni din
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
fi trimis în Iugoslavia. Deși s-a spus că Pavelić ar fi plecat în Paraguay să lucreze pentru regimul Stroessner, locul unde se afla el exact a rămas necunoscut până la sfârșitul lui 1959, când s-a aflat că i se acordase azil politic în Spania. Pavelić a murit la 28 decembrie 1959, la spitalul german din Madrid, probabil din cauza complicațiilor cauzate de glonțul din coloana vertebrală. Pavelić a fost înmormântat în cimitirul San Isidro din Madrid.
Ante Pavelić () [Corola-website/Science/321101_a_322430]
-
private în apartamentele ei, la care au participat și cele trei surori ale soțului ei, inclusiv Enrichetta d'Este, viitoarea ducesa de Parma. În septembrie 1720, Charlotte Aglaé s-a îmbolnăvit de variolă si, potrivit bunicii ei, i s-au acordat ultimele taine. Ea și-a chemat duhovnicul ei francez, Colibeaux, și i-a dat o cutie cu documente rugându-l să le ardă în secret. Probabil printre aceste documente au fost și scrisori de dragoste pe care le-a primit
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
este autor si coautor la 23 de invenții si dosare de brevete de invenții pentru care a obținut peste 40 de premii si distincții dintre care o menționăm pe cea mai importantă - Ordinul Național „Serviciul Credincios în grad de Cavaler acordată de Președinția României”.. A fost sau este membru în 3 contracte de cercetare internaționale, 10 proiecte strategice, a fost director la 18 granturi CNCSIS, ANCS, CNMP, membru în colectiv la 9 contracte și granturi de cercetare naționale, are la activ
Ion Giurma () [Corola-website/Science/321140_a_322469]
-
al Conservatorului, iar în 1872 se căsătorește cu arhitecta Elvira Pop Florantin, fiica filozofului Ioan Pop Florantin, și se mută la Paris cu aceasta, în urma unei burse. Aici își desăvârșește studiile, în 1874 primind titlul de „Mare maestru al viorii” acordat de către Conservatorul din Paris. Tot acum primește și un angajament la teatrul „Alhambra” și apare de două ori ca solist la „Kaukasisches Schloss” și ca șef de orchestră la teatrul „Rejanne”. În 1911, găsindu-și primul său impresar, se alătură
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
din acele timpuri, Arthur Balfour, și președintele american Woodrow Wilson au participat la această întâlnire. Negocierile de pace au început la Paris, au continuat la Londra și au fost definitivate la San Remo, în aprilie 1920. Consiliul Suprem Aliat a acordat mandatele pentru Palestina și Mesopotamia britanicilor, iar cele pentru Siria și Liban Franței. Aceste aranjamente au devenit oficiale odată cu semnarea Tratatului de la Sèvres. La negocierile de pace au participat atât reprezentanții sioniștilor cât și cei ai arabilor. Cele două părți
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
timp drepturile istorice ale evreilor în Palestina. O notă confidențială a raportului comisiei King-Crane afirma că evreii doreau în mod clar un mandat britanic, în principal datorită existenței Declarației Balfour. În schimb, francezii ar fi fost nemulțumiți de subsidiile britanice acordate emirului Feisal, care erau de fapt o mită mascată, în schimbul căreia arabii ar fi servit interesele englezilor. Acordul Faisal-Weizmann propunea ca pentru rezolvarea oricăror probleme aflate în litigiu, cele două părți să accepte medierea britanicilor. Această înțelegere cerea trasarea frontierelor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
puterea mandatară a pus bazele „căminului național evreiesc”. În martie 1930, secretarul de stat pentru colonii, lordul Passfield, a redactat un document guvernamental prin care se afirma că nu există nicio prevedere în Declarația Balfour prin care să li se acorde evreilor o poziție favorizată în Palestina față de localnicii arabi, sau una prin care dorința de autoguvernare a palestinienilor ar trebui îngrădită pentru facilitarea fondării „căminului național evreiesc” în Palestina. De asemenea, documentul mai sublinia că liderii sioniști se opuneau deschis
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
au rămas valabile și sunt respectate de mandatul Palestinei și în Planul Națiunilor Unite pentru împărțirea Palestinei. După cum susține istoricul Rashid Khalidi, mandatul a ignorat drepturile politice ale arabilor. Liderii arabi au făcut presiuni neîncetate asupra britanicilor să li se acorde arabilor drepturi naționale și politice, așa cum ar fi fost un guvern reprezentativ în cele 23% din teritoriu Mandatului Palestinei, destinat de britanici pentru căminul național evreiesc. Cererile arabilor se bazau pe cele 14 puncte ale lui Wilson, pe care britanicii
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului” și este (ante)datată de o pisanie din anul 1751. Modestă în aparență, biserica de lemn din Mesteacăn păstrează în mod excepțional forma arhaică a celor mai vechi biserici de lemn din România, ceea ce-i acordă o valoare de unicat în Muntenia. Portalul sculptat și brâul în relief, pisania și crucea de piatră din fața intrării întăresc valoarea artistică și documentară a acestei biserici de cimitir. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004
Biserica de lemn din Mesteacăn, Dâmbovița () [Corola-website/Science/321171_a_322500]
-
Lumea subterană. Pentru sacrilegiul lor, preoții lui Imhotep sunt mumificați de vii, iar Imhotep este forțat să îndure blestemul "Hom Dai": i se taie limba și este înmormântat de viu cu o specie de scarabei mâncători de carne. Ritualul îi acordă viața veșnică, forțându-l pe Imhotep să îndure agonia rănilor lui pentru totdeauna. El este îngropat sub pază, închis într-un sarcofag de sub statuia zeului egiptean Anubis și ținut sub supravegherea strictă a gărzilor Medjai, descendenți ai gărzilor din palatul
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
ca ""Madame Manos"". Șase luni mai târziu, tânărul cuplu a plecat la Paris cu condiția să nu apară împreună la funcțiile oficiale. Curând după aceasta, în august 1920, a fost semnat Tratatul de la Sèvres. Tratatul a fost extrem de favorabil Greciei acordându-i marile sale teritorii în Tracia și în jurul Smyrnei aflate astăzi în Turcia. Alexandru a devenit regele unei Grecii mult mai mari. La 2 octombrie 1920, are loc un incident în timp ce Alexandru își face plimbarea pe domeniul Tatoi însoțit de
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
maimuță l-a atacat pe Alexandru și l-a mușcat adânc la picior și în zona stomacului. În cele din urmă, funcționarii au alungat maimuțele, au curățat și bandajat rănile suveranului dar nu au cauterizat. De fapt, regele nu a acordat atenție la ceea ce s-a întâmplat cu el și chiar a cerut ca incidentul să nu fie comunicat. Cu toate acestea, Alexandru suferă de febră ridicată: rana s-a infectat și curând s-a instalat septicemia. Confruntându-se cu evoluția
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
atașatul amasadei britanice. Cuplul s-a întors în Marea Britanie și a locuit întâi în cartierul londonez Belgravia apoi în orașul Marlow. Pentru a rezolva problema titlului și a rangului prințesei, regele George al VI-lea al Regatului Unit i-a acordat prințesei în iulie 1947 titlul de Lady Brandram și statutul de fiică de duce. În Anglia, Ecaterina și soțul ei au dus o viață retrasă și discretă. La 1 aprilie 1948, la un an și o zi după moartea regelui
Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei () [Corola-website/Science/321213_a_322542]
-
Templu în 165 î.e.n., cu o revizuire ulterioară la scurt timp după aceea. O indicație asupra cercului în care a fost scrisă cartea este prezentă în capitolul 11, în care eroii persecuției sunt "maskalim", „înțelepții învățători”, cărora li s-ar acorda o onoare specială în momentul învierii din morți. Cine ar fi maskilim este neclar: nu se afirmă despre ei că ar fi fost preoți, nici nu par a fi Macabei, care erau mai degrabă războinici decât învățători, iar dacă ar
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
Yehud medinata) au intrat sub stăpânirea lui Ptolemeu I, generalul care a primit Egiptul, dar în 198 î.e.n. orașul și provincia au fost capturate de Seleucas al III-lea, conducătorul Siriei și Mesopotamiei. La început, Seleucas trata Ierusalimul foarte favorabil, acordându-i Templului scutiri de taxe și garantând dreptul evreilor de a avea propriile legi, dar spre sfârșitul domniei sale a avut mare nevoie de bani ca urmare a înfrângerilor din partea romanilor și a nevoilor financiare care au rezultat din asta. Cele
Daniel (carte) () [Corola-website/Science/321231_a_322560]
-
națiune). Cuvântul "miliet" își află originea în cuvântul arab "millah" (ملة), care poate fi tradus prin „neam”. Sistemul „milieturilor” al legii islamice poate fi considerat ca fiind un exemplu de pluralism religios în cadrul căruia un oarecare grad de toleranță era acordat comunităților minoritare în schimbul unor obligații suplimentare (plata haraciului, răpirea primului băiat). Conceptul ("melet") a fost folosit pentru comunitățile nestoriene din Imperiul Sasanid zoroastric în secolul al IV-lea, mai înainte de fondarea Imperiului Otoman. Conceptual, milietul are similitudini cu sistemul de
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]
-
trimită misionari dincolo de frontierele imperiului, până în China sau India. Milieturile creștine au fost înființate în Imperiul Otoman de sultanul Mehmed al II-lea Fatih după cucerirea Constantinopolului în 1453. Sultanul a reorganizat statul otoman drept stat succesor al Imperiului Bizantin, acordând acestor milieturi hatișerife (reguli de funcționare) uneori extrem de amănunțite. Fiecare miliet creștin era condus de un patriarh, ales de comunitate și responsabil în fața aparatului de stat otoman. Conducătorul milietului era socotit mijlocitorul dintre stat și obștea sa religioasă. El avea
Millet (Imperiul Otoman) () [Corola-website/Science/321214_a_322543]