39,259 matches
-
Piazza Duomo - Galeriile Vittorio Emanuele II - Piazza Scala, restaurările secolului XIX și modernizarea orașului În fotografiile profesioniștiloralessandro Duroni, Luigi Sacchi, Pompeo Pozzi, Giulio Rossi, Hippolyte Deroche și Francesco Heyland. Intervențiile urbane transformă uneori violent straturile preexistente ale orașului care deși dispar, Își găsesc calea până În zilele noastre exclusiv prin fotografia document. Însă aceasta are un aport mai consistent decât imortalizarea mecanică a realităților dispărute și anume acela de a mărturisi critic despre modurile de abordare ale transformărilor urbane. Piazza Duomo, Galeriile
Polarităţile arhitecturi by Mărgulescu Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92985]
-
în apropiere de Câmpina (zonă cunoscută pentru numărul de zile însorite) pe teritoriul comunei se înregistrează o radiație solară cuprinsă între 125- 130 kcal cm³/an. Expunerea sa și barajul orografic al coridorului montan din nord impun creșterea radiației solare dispărând rapid toți norii care vin din nord-vest, de peste munți. Așa cum am menționat deja temperatura medie anuală este de 8 - 9°C, cu variații de 1 - 2°C, între culoarele de vale și înălțimile de pe interfluvii. Amplitudinea termică este de 21
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
în casă, bogăție. III. 4.4 OBICEIURI DE VARĂ - „PAPARUDELE” Vara, dacă era secetă, se încerca forțarea cerului să-și deschidă zăgazurile. Era obiceiul să umble prin sat „paparudele”. Obiceiul se practica rar, deși secete erau destule, iar acum a dispărut cu totul. Se proceda astfel: ziua în amiaza mare, sub soarele arzător, femei din sat, dintre cele mai sărace, deseori țigănci, își puneau peste îmbrăcămintea obișnuită pe mai multe rânduri foi de brusture, așezate cu cozile în sus. Femeia era
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
uliul, vulpea, cioara, afară în pădure, în pustietăți”. Așa se proceda până la ultimul pui. Gospodinele aveau o mare credință în acest descîntec: „Dacă nu-i descântam, piereau și mai mulți” spuneau ele. Cu timpul, încrederea în forța magică a descântecului dispare. III. 4.6 OBICEIURI LA NAȘTERE, CĂSĂTORIE ȘI ÎNMORMÂNTARE III. 4.6.1 Nașterea Dintotdeauna provițenii au acordat o atenție deosebită celui nou- născut. Moașa „atotcunoscătoare”, era cea care se îngrijea de sănătatea și viitorul copilului. Ea îl scălda prima
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
ei sunt așezați la masă, unde li se servește mâncare și băutură. Muzicanții își desfășoară măiestria, tineretul dansează. Între timp vin și alți nuntași. Atunci când sosesc sunt poftiți la o dulceață cu apă rece. Un obicei vechi, care astăzi a dispărut, era ca în curtea casei unde se ținea nunta, să se ridice o prăjină înaltă de aproximativ 20 de metri. În acest scop se tăia un copac potrivit, cel mai adesea un plop, i se lua coaja, în vârf i
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
apăruseră, iar în ținuta de sărătoare nu se purtau opincile. Nevestele tinere purtau și ele fote și ii. (fig. 16) Uneori, pe cap aveau ștergare cu dungi colorate la capete. Pe măsură ce nevestele avansau în vârstă, portul lor scădea în strălucire. Dispărea beteala din fote, iar culorile de pe ii erau mai închise. În timp de iarnă , femeile îmbrăcau zeghii lucrate din postav gros. Bătrânele purtau fote negre fără beteală. Iile erau lucrate cu arnici (mouline). Părul cărunt îl prindeau mai întâi sub
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
maximum de specificitate. Aspectul creator al literaturii devine poetic prin definiție. Dacă literatura frumoasă este prima specificizare și autonomizare precis definită terminologic a literaturii, dominarea poeziei are o nouă urmare tradusă printr-un nou concept: literatura poetică. Literatura se poetizează, dispare monopolul ei cultural. Sensul cultural se estompează în favoarea unui început de plăcere, distracție, gratuitate, estetizare. Poetizarea literaturii ca și literaturizarea poeziei sunt evidente și în poetica lui Mallarmé. Legată indisolubil de tendința evidentă de radicalizare și estetizare a ideii de
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
industriei mediatice”. William Marx consideră că „poezia (literatura) poate să moară intoxicată de indiferența generală sau de propria suficiență” și vorbește despre cele trei sfârșituri care se proliferează în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70 moartea Autorului și cam în aceeași perioadă Michael Foucault relativiza acest deces zicând că, dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului” în analiza literară. Constatăm
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
în prezent în literatură: acela al scriiturii, al scriitorului și al criticii. Dispare mitul capodoperei și al marelui scriitor. Roland Barthes anunța în anii ’60 - ’70 moartea Autorului și cam în aceeași perioadă Michael Foucault relativiza acest deces zicând că, dispărând autorul, locul lui este luat de „funcția autorului” în analiza literară. Constatăm, azi, că autorul a revenit în literatură și să își exercită, în cunoștință de cauză, funcțiile de care fusese deposedat. Autorul nu a fost „ucis” de demersul structuralist
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
acelor potențialități legate de ceea ce este veșnic, care sunt prezente în orice creatură umană, și să apere și să garanteze acele particularități care fac din orice creatură un «unicum» în istoria lumii. Însă ea s-a diminuat treptat până a dispărut cu totul și s-a camuflat în diferite categorii filosofice sau diferite proclamații politice, inspirate de mituri revoluționare sau ideologii seculare. În măsura în care fundamentul ființei și al vieții a fost individualizat și primit în Dumnezeu, ca în Celălalt personal care dă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
precum energetismul, orgoliul mesianic, grandilocvența epatantă, logoreea narcisiacă, vehemența afectivă și angajamentul istoric, remarcând că numai ultimul avea să se manifeste constant de-a lungul întregului traiect liric al lui I. Observația, poate prea tranșantă (nici celelalte „ispite” nu au dispărut ulterior), este în esență corectă: se rețin în primul rând obsesia unei mitologii rustice, ancestrale, de sorginte dacică (deși sunt evocate și „săbiile izvoarelor latine”), apoi filonul glorificării măreției voievodale, celebrarea marilor momente ale istoriei naționale, mitologizate prin recursul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
au reușit să zădărnicească opera lui Haussmann. Făcând aceasta, într-un fel ei au ucis găina cu ouă de aur: în lipsa activității productive și rentabile din care rezulta o plusvaloare suficientă pentru a face să crească renta funciară, bogăția a dispărut"4. După Marcel Cornu însă, aceste practici frauduloase, departe de a impieta asupra proiectelor haussmaniene, au fost condițiile care au făcut posibilă existența lor: "A nu da libertate totală afacerilor, a nu lăsa câmp liber carierismului în afaceri? Aceasta ar
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
președintelui Camerei sindicale din propria locuință, episod ce provoacă "un veritabil asediu"2, secțiunile cele mai militante formează o Federație sindicală a locatarilor care radicalizează criticile aduse proprietății. Din ce în ce mai îndepărtate de extremismul claselor populare, cele două organizații (CSL și FSL) dispar în primăvara anului 1912. Până la urmă, radicalismul ideologiei anarhiste a dus la subestimarea problemei locuinței. Tema locuinței gratuite, visul de a construi locuințe pentru banii fiecăruia, pariul privind abnegația și generozitatea populare ce aveau să facă situația incomodă a săracului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nu putea așadar funcționa fără formularea unui scop moralizator. Urmând o schemă ce avea să devină schemă a acțiunii sociale, ajutorul era cuplat cu educația. Nu e de ajuns să dai unei familii o locuință decentă pentru ca defectele acesteia să dispară. Acomodarea îndelungă și progresivă a indivizilor transferați dintr-un mediu nesănătos într-un mediu sănătos necesita învățarea socială a unor noi comportamente, obișnuirea cu ordinea, igiena, morala și economia familială. Această învățare cerea o pedagogie adaptată situației sociale. Promotorii societăților
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Labasse și Rochefort se concentrează tot mai mult pe atracția exercitată de marile orașe, iar diviziunile regionale tind să se confunde cu limitele zonelor de influență ale acestor centre majore ale vieții dominate de legături. Regiunea istorică și regiunea naturală dispar în fața regiunii urbane"99. Nu există politici de dezvoltare regională sau de amenajare teritorială care să nu caute sprijin în polii de creștere. În practică, este vorba de favorizarea "metropolelor regionale de echilibru" capabile să antreneze dezvoltarea regiunii lor. Emergența
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
astfel de cadru, modurile de viață devin ele însele transparente și raționale."138 Paul-Henry Chombart de Lauwe, care l-a frecventat pe Le Corbusier, mărturisește în memoriile sale convingerea pe care o avea acesta despre puterea de a face să dispară clasele sociale printr-o altă organizare a orașului și a condițiilor de locuit 139. Modernitatea locuinței standardizate trebuia să favorizeze integrarea socială. Drept fundamental al oamenilor, locuința nu trebuia să diferențieze. Prin uniformitatea sa, ea viza realizarea egalității între oameni
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
imaginată ca principiul esențial al animării sale. Reversul voluntarismului urban al statului Falimentul urbanismului progresist Încă de la începutul anilor 1970, dorința de a face din fiecare mare așezare "un oraș luminos", creuzet al formelor de sociabilitate ale mileniului următor, a dispărut în fața contestării unui asemenea mediu de viață. Circulara "Guichard" după numele ministrului Echipamentului din acea perioadă, din 21 martie 1973, stopa construcția lui, interzicând reînnoirea experienței de tip ZUP. Ea reprezenta o întorsătură în privința orientării politicii urbane. Abandonarea marilor ansambluri
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
timp cu construcția imobilelor și a locuințelor. Acești profesioniști trebuiau să învețe locuitorii să-și exprime nevoile. Din momentul în care locuitorii se arătau capabili să-și ia în mâini propriul destin, apărea și spiritul local, iar animatorii urmau să dispară. Pentru a acționa împotriva notabililor fostei societăți cenzitare și oligarhice, statul educativ avea nevoie de mulți animatori activi, după cum afirma Joseph Rovan. "Formarea animatorilor pentru toate sectoarele vieții colective și ale interesului colectiv va fi o sarcină fundamentală pentru autoritatea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a "reda puterea cetățeanului". Foarte prozaic spus, elita asociativă, ajungând la puterea municipală, s-a regăsit deodată confruntată cu absența vieții asociative și deci inaptă să pună în practică modelul participativ. Fundamental, lupta împotriva influenței prea mari a statului a dispărut când s-au constatat lacunele sale. A se răzvrăti împotriva statului nu mai însemna eliberarea capacităților de autogestionare ale populației. Ceea ce părea a fi emancipare (diminuarea influenței statului) se transforma în amenințare. Din acest motiv, asociațiile trebuiau să arate că
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
alte căi decât cele deja trasate de societate"449, spiritul întreprinzător nu se manifestă niciodată în zilele noastre, cu excepția câtorva primari din zona rurală, hotărâți să pună capăt somnului comunei lor, fapt care îi condamnă ori să inoveze, ori să dispară. Marea majoritate a aleșilor locali, însă, continuă să se preocupe mai degrabă de recunoașterea lor ca notabili decât să se implice în această concepție antreprenorială a vieții locale. Desigur, confruntarea forțată a primarilor cu problemele și realitățile le-a modificat
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
consumă relația 489. Cetățenia este amenințată în mod perfid de acest fenomen. Dacă cedăm mitului democrației directe făcut accesibil prin mijlocirea noilor tehnologii, calificăm în mod abuziv drept "politice" practicile care confundă informarea și comunicarea 490, deliberarea 491 și exprimarea, dispare însăși conștiința subdezvoltării noastre politice. Iluzionarea republicană și orașul mondializat Aglomerația urbană: aporiile "optimizării teritoriale" și promisiunile unei mai bune căutări a echității O nouă figură instituțională pare din ce în ce mai plebiscitată pentru a pilota orașele în căutarea reușitei metropolitane: aglomerația urbană
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
încep să fie percepute din nou ca niște clase periculoase, private de perspectiva de a-și vedea recunoscută o oarecare utilitate socială de exploatat. În contextul internaționalizării economiei, care permite bogaților să se îmbogățească într-o țară care global sărăcește, dispare chiar interesul de a intra în conflict cu această mână de lucru inutilă. În loc de confruntare, se preferă strategii de evitare care se materializează prin fuga claselor mijlocii din cartierele sensibile, prin tendința celor mai favorizați de a se regrupa în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a dezvoltat în afara partidelor politice. 164 Jean-Pierre Worms, "Le préfet et ses notables", în Sociologie du travail, 1966, p. 257. 165 "Administrarea de misiune este adaptată unei probleme, unui timp și unui loc; ea este localizată, specializată; ea trebuie să dispară în ziua în care problema va fi rezolvată" (E. Pisani, art. cit, 1956, p. 324). 166 Alain Lyonnet, Luc-Alexandre Ménard, Recherches sur l'administration de mission dans la vie locale, Lucrări și studii ale Facultății de Drept și Științe Economice
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de economie mixtă locală. Vezi Jacques Bozec, "Le service public à caractère industriel et commercial: état des lieux juridiques", Économie et humanisme, nr 312, "Les services urbains en France", martie-aprilie 1990. Trebuie menționat că discriminarea diverselor parteneriate public-privat începe să dispară din categoriile juridice. Actele adiționale pot modifica spiritul unui contract, păstrând totodată aceeași denumire. Dominique Lorrain constată "o diminuare a practicilor", concomitent cu multiplicarea generală a formelor juridice. Dominique Lorrain, "Le grand fossé? Le débat public/privé et les services
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
o dată o veste tristă. Totul se adună acum, pentru mine în jurul știrii; conținutul ei îmi absoarbe toate gîndurile; amestecul său în unele relații ce-mi sînt scumpe mi se înfățișează în linii mari; tot ceea ce dădea mai înainte valoare vieții dispare din conștiință. Încercările de a gîndi mai bine la ceea ce s-a întîmplat, ori de a-i găsi mijloace pentru a-i preveni consecințele sînt împiedicate de înțelegerea ineluctabilului. Sentimentul organic al vieții, întreaga mea stare capătă amprenta încetinirii, a
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]