390,853 matches
-
linia trasată de benzile desenate a impus anumite limitări asupra prestației sale. Wenham, la rândul său, a spus că au existat momente când Snyder a dorit să surprindă întocmai anumite imagini emblematice ale benzii desenate alături de momente în care a acordat actorilor libertatea „de a explora limitele și lumea impuse”. Headey a povestit legat de experiența sa cu ecranele albastre că „este foarte ciudat și, emoțional, nu are nimic din ceea ce ar trebui ca să te conecteze de la distanță cu un alt
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
10 la un eșantion de 40 La Metacritic, care folosește un sistem standard de analiză cu punctajul maxim 100 asupra recenziilor principalilor critici de film, "300" a fost punctat cu 51, pe baza a 35 de recenzii iar "Empire" a acordat filmului 3/5. Todd McCarthy de la "Variety" descrie filmul ca fiind „captivant vizual” deși „bombastic” iar Kirk Honeycutt, în "The Hollywood Reporter", lăuda „frumusețea topografiei, culorilor și formelor”. În "Chicago Sun Times", Richard Roeper aclamă "300" ca fiind „"Cetățeanul Kane
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
modelul cromatic și sugerează că intriga include substraturi rasiste. Kenneth Turan scrie în "Los Angeles Times" că „doar dacă iubești violența precum un spartan, Quentin Tarantino sau jocurile video adolescentine vei fi fascinat la nesfârșit”. Roger Ebert, în recenzia sa, acordă filmului două stele scriind că „"300" are caricaturi unidimensionale care vorbesc precum wrestlerii profesioniști când fac provocări”. Unele ziare și reviste grecești au fost de asemenea critice la adresa filmului, precum criticul Robby Eksiel care a afirmat că cinefilii vor fi
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
Movie of the Year" la Hollywood Film Festival din același an, "PFCS Award" la Premiile Criticilor de Film ai Societății Pheonix pentru efecte speciale (2007), un Sattelite Award pentru efecte speciale iar în 2008 "Taurus Award" pentru scenele de luptă, acordat de World Stunt Awards din Statele Unite. În total, "300" a câștigat 9 premii din cele 27 de secțiuni din diverse gale la care a fost nominalizat. Înainte de lansarea lui "300", Warner Bros. și-a exprimat preocupările privind aspectele politice ale
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
și a metresei lui, Madame de Montespan. Singurul fiu din opt copii, surorile lui au fost: La naștere, a primit titlul de Duce de Chartres ca moștenitor al titlurilor și al averii Orléans. În plus, bunicul matern, regele, i-a acordat un venit rezervat pentru primul prinț de sânge, rang pentru care el nu era eligibil să-l dețină. A fost crescut de mama și de bunica sa, Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină, și instruit de Nicolas-Hubert Mongault, fiul nelegitim al lui
Louis d'Orléans, Duce de Orléans () [Corola-website/Science/320736_a_322065]
-
mai mici ale Castelului Baynard și ale Castelului Montfichet au fost deasemenea construite de-a lungul apei. Prin charta semnată în 1067, William a recunoscut drepturile, privilegiile și legile orașului. Sistemul auto-guvernare al orașului a fost consolidat de drepturile electorale acordate de regele Ioan Fără de Țară în 1199 și în 1215. În 1907, William al II-lea al Angliei, fiul lui William Cuceritorul, a început construcția unui edificiu public, "Westminster Hall", care va deveni viitorul Palat Westminster. În anul 1176 a
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
reconstruită din piatră și cărămidă în anul 1852. Clădirea este retrasă de la aliniamentul străzii. Târgul Fălticeni a fost fondat în anul 1779 în timpul domnitorului Constantin Moruzi, fiind primul oraș din România care a fost fondat de evrei pe baza privilegiilor acordate de domnitori. În monografia sa, istoricul Artur Gorovei menționează că în 1772 trăiau acolo trei frati evrei. Cea mai veche dovadă a existenței evreilor în orașul Fălticeni este o piatră funerară datând din 1780 și aflată în cimitirul evreiesc vechi
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
mai veche dovadă a existenței evreilor în orașul Fălticeni este o piatră funerară datând din 1780 și aflată în cimitirul evreiesc vechi. Prin contractul semnat la 1 iulie 1780 între proprietarul de moșii Ioniță Bașotă și evrei, acesta le-a acordat un teren pentru cimitir, precum și dreptul de a-și construi o sinagogă cu condiția ca aceasta să arate la exterior ca orice altă casă. Evreii au primit permisiunea să se ocupe cu negustoria, fiind obligați să plătească doar taxe fixe
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
construit sinagogi noi din piatră. Târgul a fost jefuit și incendiat de eteriști în timpul revoluției din 1821. Astfel, revoluționarii greci i-au sechestrat pe liderii comunității cerând răscumpărări mari pentru eliberarea acestora. Abia în 1823 domnitorul Ioniță Sandu Sturza a acordat drepturile de proprietate lui Andrei Bașotă, nepotul primului proprietar. Acesta a abrogat contractul din 1780 și a încheiat un nou contract cu evreii prin care mărea taxele și introducea altele noi. Evreii vechi s-au opus acestor modificări și i-
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
rezistat cu succes în prima fază a luptelor, pentru ca în final să-i îi înfrângă pe greci. Grecii se aflau în acel moment într-o situație delicată. Deși britanicii priveau cu bunăvoință expansiunea teritorială a grecilor, ei refuzau să le acorde acestora sprijin militar, dorind astfel să evite nemulțumirile francezilor. În schimb, forțele turce au primit un sprijin semnificativ din parte noului stat sovietic În acest moment, situația de pe toate celelalte fronturi s-a întors în favoarea turcilor, ducând la eliberarea unor
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
inițiale de atac. Grecii au atins în timpul acestei bătălii cea mai avansată poziție de-a lungul întregului război. În decursul următoarelor săptămâni, grecii s-su retras în ordine pe pozițiile pe care le deținuseră în luna iunie. Parlamentul le-a acordat comandanților Mustafa Kemal și Fevzi Cakmak gradul de feldmareșal. Acești ofițeri sunt singurii care au fost înaintați la acest înalt grad militar în toată istoria Republicii Turcia. Incapabilă să-și impună voința pe cale militară, Grecia a cerut ajutorul Aliaților. La
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
prin dedicare și antrenament. Membrii săi sunt deseori angajați ca spioni sau asasini de către diversele instituții de pe cuprinsul celor Trei Țări, obișnuind să ia înfățișarea unor neguțători sau actori ambulanți. Se cunosc puține despre Trib, iar membrilor organizației li se acordă rareori încredere deplină. Majoritatea informațiilor care se cunosc despre Trib au fost adunate de Otori Shigeru cu ajutorul lui Muto Shizuka. Din nefericire pentru Trib, abilitățile posedate de membrii ei se pierd odată cu noile generații, posibil din cauza consangvinizării. Aceasta este o
Legendele clanului Otori () [Corola-website/Science/320760_a_322089]
-
III-lea interdicția explicită ca regele Poloniei să-l mai susțină pe Boris împotriva lui Béla. În 1136, Béla a reușit să recupereze părți din Dalmația de sub controlul Republicii Venețiene, și a trimis o expediție în Bosnia. În 1137, a acordat fiului său Ladislau titlul de duce de Bosnia. "# c. 1129:" Elena de Raška (după 1109 - după 1146), fiica ducelui Uroš I al Raškăi și al soției sale, Anna Rege al Ungariei, Dalmației, Croației și Ramei
Béla al II-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320765_a_322094]
-
uriașe, numite "șoimi de vid". Acestea, împreună cu echipajele lor, creează o vastă armada de nave comerciale edeniste, care operează în Confederație și constituie o parte importantă a Marinei Confederației. Șoimii de vid se nasc și trăiesc în vidul spațial, fiind acordați la fluctuațiile câmpurilor magnetice și energetice din jurul lor și pot genera și controla cu precizie un câmp de distorsiune pentru a manipula spațiul înconjurător. Manipulând spațiul în acest fel, șoimii de vid pot deschide găuri de vierme prin care sar
Zorii nopții () [Corola-website/Science/320759_a_322088]
-
el a aflat de moartea mamei sale. În aceeași zi, a mers la Sète și s-a întors la Marsilia să apară la Alcazar. "Pentru prima dată, în seara asta, ea mă vede cântând", a spus el. Premiul Vincent Scotto, acordat de SACEM, grafa "Leș Trompettes de la renommée", cea mai bună piesă a anului 1963. În luna octombrie, numărul 99 a colecției extrem de selectivă Poétes d’aujourd’hui , care apare în librarii, este dedicată lui Georges Brassens. Cand editorul, Pierre Seghers
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
1 Georges Brassens 30, LCJ-éditions/INA • 2006 : Porte des Lilas, edițiile René Chateau. • 2011 : Brassens ou la liberté Leș moments forts de l'exposition de la Cité de la musique, casetă CD/DVD și CD, Ina Éditions • 1954 : Marele Premiu al discului acordat de Academia Charles-Cros pentru melodia, Le Parapluie. • 1958 : « Bravo du Music-Hall », decernat de săptămânalul Music-Hall pentru cel mai popular cântăreț al anului. • 1963 : Premiul Vincent Scotto, decernat de SACEM, pentru Leș Trompettes de la renommée, desemnată cea mai bună melodie a
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Parapluie. • 1958 : « Bravo du Music-Hall », decernat de săptămânalul Music-Hall pentru cel mai popular cântăreț al anului. • 1963 : Premiul Vincent Scotto, decernat de SACEM, pentru Leș Trompettes de la renommée, desemnată cea mai bună melodie a anului. Marele Premiu internațional al discului acordat de Academia Charles-Cros pentru casetă Dix ans de Brassens. • 1967 : Marele Premiu pentru poezie îi este acordat lui Georges Brassens de Academia franceză pentru întreaga sa carieră, pe 8 iunie. • 1974 : la Monnaie de Paris emite o medalie cu imaginea
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Premiul Vincent Scotto, decernat de SACEM, pentru Leș Trompettes de la renommée, desemnată cea mai bună melodie a anului. Marele Premiu internațional al discului acordat de Academia Charles-Cros pentru casetă Dix ans de Brassens. • 1967 : Marele Premiu pentru poezie îi este acordat lui Georges Brassens de Academia franceză pentru întreaga sa carieră, pe 8 iunie. • 1974 : la Monnaie de Paris emite o medalie cu imaginea să. • 1975 : Marele Premiu al orașului Paris. • 1979 : Premiul Academiei discului francez, asociație aflată sub autoritatea președintelui
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
autoritatea președintelui Republicii , îi este înmânat în decembrie de către primarul Parisului, Jacques Chirac, actorului-baterist de jazz François-Alexandre Galepides, cunoscut sub pseudonimul Moustache și lui Georges Brassens pentru albumul Georges Brassens joue avec Moustache et Leș Petits Français. • « Trophée Numéro 1 » acordat de postul de radio, Europe 1 pentru albumul Georges Brassens joue avec Moustache et Leș Petits Français. • 2012 : profilul cântărețului este imprimat pe moneda de 10 € de argint emisă în 2012 de Monnaie de Paris, în colecția « Leș Euros des
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
a unui accident rutier. 20. ↑ Un disc de 45 rpm conținând coloana sonoră a filmului Leș Copains, cu orchestră condusă de André Girard, Philips (437 004 BE), noiembrie 1964. 21. ↑ Pe 23 noiembrie 1960, cântăreața primise Marele Premiu al discului acordat de Academia Charles Cros pentru albumul, Barbara chante Brassens. 22. ↑ Ei se întâlniseră pentru prima dată în anul 1960; Brassens venise să-l vadă la Théâtre de l’Etoile din Paris. 23. ↑ Clădirea "Le Méridien", 7-9 stradă Emile Dubois, ar
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
fizica solidului, semiconductori, și sisteme foltovoltaice pentru transformarea energiei solare în energie electrică. Ionel Solomon a dedus ecuațiile de spin nuclear care-i poartă numele și a dezvoltat teoria interacțiilor dipolare magnetice nucleare în solide. În 1958 i s-a acordat (împreună cu profesorii Anatole Abragam și J. Combrisson) Marele Premiu pentru Cercetare ("Grand Prix de la Recherche", împreună cu A. Abragam și J.Combrisson) în Franța, și în 1963 i s-a acordat Medalia de Argint de către CNRS. În 1969 primește premiul Robin
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
dipolare magnetice nucleare în solide. În 1958 i s-a acordat (împreună cu profesorii Anatole Abragam și J. Combrisson) Marele Premiu pentru Cercetare ("Grand Prix de la Recherche", împreună cu A. Abragam și J.Combrisson) în Franța, și în 1963 i s-a acordat Medalia de Argint de către CNRS. În 1969 primește premiul Robin al Societății Franceze de Fizică, 1972 Prix HOLWECK (Institute of Physics și S.F.P.), iar în 1981 i se acordă premiul Y. Peyches al Academiei Franceze de Știință. În anul 1981
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
și J.Combrisson) în Franța, și în 1963 i s-a acordat Medalia de Argint de către CNRS. În 1969 primește premiul Robin al Societății Franceze de Fizică, 1972 Prix HOLWECK (Institute of Physics și S.F.P.), iar în 1981 i se acordă premiul Y. Peyches al Academiei Franceze de Știință. În anul 1981 fundează ca Director științific compania SOLEMS, iar în 1987 devine președinte al consiliului științific al companiei franco-germane "Phototronics" pentru producerea de panouri solare fotovoltaice. Continuă să lucreze din 1988
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
de revista constănțeană. În 2006 a debutat editorial la Polirom cu volumul de proze scurte "Sir Sugismund". Cartea a primit recenzii favorabile (vezi mai jos), dar a șocat prin temele propuse și prin limbajul impudic adoptat. Cu sprijinul unei burse acordate de Uniunea Scriitorilor din România (în valoare de 2500 RON), o echipă formată din autorii , Răzvan Bică și Dragoș Schenkel a demarat în 2006 proiectul „Istoria alternativă a literaturii române în benzi desenate”. În 2004 a lucrat ca scenarist pentru
Luca Dinulescu () [Corola-website/Science/321517_a_322846]
-
este o critică a Parlamentului European, a stârnit controverse politice intense în România și Republica Moldova. Scrierile ei de teatru au fost prezentate în România, Republica Moldova, Suedia, Germania, Rusia, Japonia, Franța și Austria. În anul 2003 Nicoletei Esinencu i s-a acordat o bursă la "Academia Solitude" din Stuttgart, Germania. În anul 2006, o altă bursă la "Récollets International Accomodation and Exchange Center" din Paris, iar în anul 2007 i se acordă, de asemenea, o bursă la Teatrul din Bourges, Franța. În
Nicoleta Esinencu () [Corola-website/Science/321526_a_322855]