5,710 matches
-
femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau relief relației dintre poezie/ cuvânt și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata la apartament sau la mașină.// Destul acum; scârbit de toate cele/ (chiar și de moarte'mi este numai silă)/ eu împletesc cununi de imortele// pentru o ipotetică copilă./ Dar vai, ce catastrofice belele/ adastă omenirea imbecilă!". Sau rama tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dulce în fereastră; Și mă ridic, iar norișorii palizi, si răcoarea / zefirului și primul cânt de păsări / binecuvânt și văile zâmbinde (Viața solitara, vv. 1-10).292 În incipitul cantului descrierea peisajului amintește de ficțiunile arcadiene cu notă caracteristică de artificialitate. Împletind două axe temporale (curgerea zilei și mersul vieții umane) poetul operează o trecere de la descrierea pură la interiorizarea treptată a peisajului, de la contemplare la meditație asupra durerii umane. Această din urmă, preluată și de Quasimodo, constituie o temă centrală ce
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce rezervă tonurile negative pentru sosirea luminii, a zilei. Că în unele viziuni leopardiene, prima geana de lumină marchează desprinderea de starea originară de bine, întreruptă de contactul cu durerea. Acest univers primordial, făurit din tainice iluzii în care se împletesc ape, cuvinte, arbori, imagini fantastice și liniște se destramă: Zi inutilă, / mă iei din spații suspendate, / (pustiuri stinse, renunțări) / din codri tăcuți / înlănțuiți cu șfori de aur / cărora nu le schimbă sensul / nici foșnet de vânturi / ce coboară deodată / nici
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de a întrerupe curgerea vieții aflate în zodia nefericirii, prin urmare pare să aibă o functie consolatoare asemănătoare cu cea a somnului, care, la rândul său, oferă ființei un răgaz și actualizează puternicele iluzii din copilărie. Amintirea și visele se împletesc astfel în încercarea de a compensa nefericirea din prezent. Referitor la amintirile descrise de Leopardi, Antonio Prete afirmă că umbrele și fantasmele trecutului aduse din nou în fața ochilor poetului sunt mai apropiate de vis decât de un teatru al memoriei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cuvântul maestrului și la ordinea clasică. Viitorul debutant în volum a înțeles să răspundă acestui imperativ al literaturii, recitindu-i pe autorii din vechime și studiind limbile și literaturile antice. Trecută inițial prin filtrul pascolian, operă lui Giacomo Leopardi se împletea astfel în universul quasimodian cu verbul poeților greci și latini, cu siguranță și grație revistei, ce transformase figură poetului romantic în subiectul predilect al discuțiilor literare din anumite cercuri de intelectuali, ce se îndepărtau de modă futurista și dannunziană. Quasimodo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ordinea dinamică a sistemului. Abordarea lor e una multidimensională, ceea ce duce la refaceri sau rupturi de alianțe, opoziții, neutralități etc. Un sistem economic poate cunoaște mai multe logici economice și deci mai multe modele comportamentale, care se intersectează și se împletesc potrivit intereselor specifice. Toate acestea dau contur "geometriei" sistemului economic, una a supraviețuirii celui mai apt, mai inteligent, mai eficient. O lume darwiniană. Numărul de logici și modele ce se confruntă în cadrul unui sistem dau măsura complexității sale structural-funcționale și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
alb și negru, șirul hipertextelor potențează indecizia fotonilor de a lumina o vechime neliniștită și neresemnată a interioarelor de case și de cărți în care Dionis caută refugiu. Sinonimă pentru adăpostul de care Dionis are nevoie este vocabula colț, care împletește semantic o legătură intratextuală (2) vizibilă, fundamentată pe ideea refugiului. În acest caz, se poate vorbi de o pereche intratextuală, nu de o serie (ca și cum am vedea două stele rătăcite în afara oricărei constelații). (S2a)/(S3a) Casa lui de pustnic, un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
continuă pe cealaltă, într-un infailibil drum al regăsirii, al întoarcerii către sine. Observăm, în acest sens, o încercare, mai mult sau mai puțin reușită, de concordanță, până la identificarea și suprapunerea celor două lumi mai mult sau mai puțin, armonios împletite în biografia autoarei, într-un sacru drum al căutării de sine. Cu alte cuvinte, "în căutarea unei soluții acceptabile pentru existența umană, poezia Anei Blandiana bate cărările unui univers atât exterior, cât și interior. Marea problemă se dovedește a fi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
științele antropologcie"44. Plămădit din adâncurile existenței sale, la fel ca într-un adevărat laborator de creație, Persoana I plural creează un nou Univers, în centrul căruia este pusă condiția poetului. Exuberanța unei vârste originare, care este vârsta copilăriei, este împletită cu o înțelegere rațională a lumii. Pretutindeni, deși fire contemplativă, autoarea îmbină cunoașterea senzorială cu o cunoaștere rațională, înțelegerea lumii făcându-se printr-o filtrare prealabilă, interioară, a acesteia și redarea către cititori, într-o formă nouă. Tema condiției poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
marcând două timpuri biografice: copilăria și maturitatea. Constituind, totodată, un alt fel de intertextualitate, verbele, marcând acțiuni dinamice, surprinse în plină desfășurare, devin ele însele ferestre sau metafore ale celor două cadre. Trimitere la un spațiu idilic, promovat de moderniști, împletit cu un spațiu citadin, banal, dezvoltat de postmoderniști, autoarea își alege un cadru natural dominat de ploi, pentru manifestarea bucuriei de a trăi. Ploaia devine metaforă particulară a universului Anei Blandiana, care capătă conotații distincte tocmai printr-o încercare de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fără de țărm în ochi,/ Și, cunoscându-te, ți-aș spune:/ Mori,/ Mori, dragul meu,/ Va fi atât de bine,/ Vei rămâne numai cu mine,/ Tu, cel născut din cuvânt,/ Vei cunoaște gust de pământ,/ Vei simți ce frumoase sunt rădăcinile/ Împletindu-ți prin ele mâinile,/ Cu nențeleasa bucurie/ De-a nu mai fi pentru vecie.../ Și, mângâindu-mă, mi-ai spune:/ Mori, draga mea,/ Iubita mea cu frunte de octombrie/ Cuprinsă ca-n icoane/ De nimb rotund de moarte,/ Mori,/ Lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
maturității sale, precum fructele, frunzele sau mirosul de prune urcând spre alcool, autoarea le transpune într-un cadru vrăjit, în care fericirea se confundă cu o plutire în raza de miere prăfoasă, foșnind într-o livadă: "Teluricul și spiritualul se împletesc, într-un dans al contrariilor, ce se resping și se atrag, rând pe rând. Tabloul naturii pare să se situeze, într-un registru temporal diferit de cel al omului. El cunoaște ipostaza veșniciei, în timp ce trecerea, ca durată, este specifică ființei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
existe,/ În funcție de numărul literelor,/ Pe care am binevoit să li-l acord./ Evident, totul e numai un joc,/ Dar cine nu are interesul/ Să inventeze câte ceva,/ Ca să uite că este mort?/ De aici, bineînțeles, invidii,/ Intrigi, bursă neagră: fetițele, care împletesc rădăcinile florilor/ Schimbă literele de pe râme lungi și pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înțeles. Cuvintele curg, aproape fără sens, sau, mai degrabă, fără respirație, ca într-o minunată proză de tip james joyce, într-o îmbinare semnatică aproape urmuziană, trăsătură esențială a paradigmei deconstructiviste. "De aici, bineînțeles, invidii,/ Intrigi, bursă neagră: fetițele, care împletesc rădăcinile florilor/ Schimbă literele de pe râme lungi și pietricele,/ În timp ce alții oferă panglici de eternitate/ (Singura materie care se găsește la discreție)/ Pentru două-trei litere încolăcite între ele.// Uneori, se revoltă, îmi contestă dreptul/ De a împărți litere (nu și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
umbră / Cuvintele care și-au vândut sufletul"151. Odată cu următorul volum al bibliografiei sale, autoarea își exprimă intenția de a se întoarce în timp. Soarele de apoi, 2000, este o metaforă a recuperării trecutului, "după o tăcere de zece ani, împletind armonios teme vechi și noi, alcătuind un tablou, din care nu lipsesc urmele poetului, ca locuitor al cetății. Implicarea în viața socială își găsește expresia în versuri ce pot fi definite ca metafore ale unei cristalizări expresive a suferinței. Celebritatea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fugă." (O aripă de vrabie). Iată cum vârsta plină de bucurie a copilăriei, surplusul de viață, sunt înlocuite la Ileana Mălăncioiu de moarte, precum și de un eros de tip macabru, ambele devenind temele fundamentale ale creației acesteia, teme care se împletesc, în aproape toate volumele, în linia unui expresionism întunecat. Deconstruind și Ileana Mălăncioiu, parțial, canonul paradigmatic, și impunându-l pe cel individual, "cele două volume controversate ale acesteia, Pasărea tăiată și Urcarea muntelui, curpind o versiune subiectivă a lumii, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dvs, cred că răspunsul corect este: în spatele poeziei, este Dumnezeu sau dacă nu, neantul. Toate celelalte întâmplări ale existenței celui ce scrie se petrec în vieți paralele, aproape străine între ele. A.-I.P.: La nici 18 ani, v-ați împletit destinul de cel al lui Romulus Rusan, alături de care aveți o relație specială, despre care, deși dumneavoastră vorbiți puțin, vorbește o viață. Cum a început și cum a continuat această poveste de dragoste? Învinge iubirea timpul? A.B.: Circulă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu o îngrozitoare traumă, și sub ochii noștri cât surprinși cât încântați s-a petrecut o spectaculoasă metamorfoză. În scenă, în avanscenă intrase, parcă dintr-o dată, un personaj dinamic, febricitant, de o carismă în care feminitatea de superioară esență se împletea cu inteligența provocatoare. Intervențiile ei, în presă și în manifestările publice, păreau să aibă spontaneitatea unui discurs îndrăgostit, însă alura euforică, efect al bucuriei de a săvârși ceremonialul hermeneutic, nu ascundea încordarea gândului strunit cu iscusință. Un spectacol de vervă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
nu întotdeauna comod, se înțelege, deci cu atât mai eficient. Un astfel de reper ne oferă doamna prof. Elvira Sorohan. Drumul intelectual și uman de până acum al domniei-sale, bogat în fapte cât pentru mai multe vieți de om, se împletește cu al atâtora dintre noi, cei pe care, vorba unui poet ieșean de astăzi, "ne-a crescut" și câți nu s-ar putea așeza, cu reverență, în rândurile celor desemnați prin această sintagmă... La (neverosimilul!) octogenat, ar fi îndreptățită să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
câteva elemente selectate din chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia la Octoih, metafora preluată de la proorocul David om-pom, ideal uman implicit: "cel fericit și drept", omul complet care ospătează, veselește, bucură, îndulcește auzirea, primește oaspeți pe cei osteniți, însănătoșește, îmblânzește, împletește cununi (semn de biruință și slavă dată Domnului). Metafora este adaptată magistral la Brâncoveanu și rodul domniei sale, așezate în relație directă cu strămoșii exemplari, pentru a construi imaginea unei dinastii al cărui dar/rol fundamental a fost tocmai întreprinderea culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de romanticii eroi ai lui Pușkin și Lermontov. Celălalt topos, locuința Nastenkăi, este împrumutat totalmente din Pușkin, din poemul Căsuța din Kolomna, trecut și el la „bibliografie“. Regăsim aici o tînăra fată, o mamă bătrînă, cu ocupația predilectă de a împleti ciorapi, precum și o bucătăreasă, tot Fiokla și tot surdă! În sfîrșit, regăsim și un iubit (la Pușkin, deghizat în femeie și tocmit ca bucătăreasă în locul decedatei Fioklaă sub același acoperiș. Iar visările Nastenkăi nu mai sînt atît de hieratice, ele
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
context. Atiq Rahimi, aidoma multor alți scriitori care au trăit experiențe similare, este afgan în gîndire și francez în expresia acesteia, presu punînd că am putea separa radical semnificatul de semnificant, ceea ce, desigur, nu e posibil, firele nenumărate care se împletesc în cazul de față determinînd transferuri reciproce, fertile și salutare. Viziunea despre lume se modifică prin noua formă care o fasonează, iar limba franceză respiră în ritmul unei civilizații milenare. Nu e surprinzător să găsim chiar sub pana scriitorului relatarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
creat Deng Xiaoping în 1980, spre a experimenta o formă de capitalism cu economie de piață, dar conducere autoritară a partidului unic. Grainville se lasă pătruns de respirația acestui laborator exotic, unde dă naștere unor personaje ale căror destine se împletesc cu cele ale noii Chine, construită pe dramele revoluției culturale pe care a trădat-o. Îi cunoaștem astfel pe profesorul și scriitorul Thomas, pe fosta sa soție Mei, pe fiica lor Shan, care tocmai a fugit de acasă după o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ale numeroaselor sale amante virtuale, cu aceeași fascinație creatoare dintotdeauna. Toate romanele sale sunt dincolo de multe atribute pur literare un imn închinat femeii. Și misterului în general. Scriitorul nu descrie, nu oferă chei de lectură unice, lasă poveștile să se împletească în voia întîlnirilor, dramelor, speranțelor, geloziilor personale, pentru ca cititorul să reconstituie după plac motivațiile și desfășurările lor, destine de hîrtie pe fondul Istoriei reale, în care mizeria și luxul, propaganda deșănțată și cenzura omniprezentă, poluarea, prostituția și munca dură alcătuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]