44,928 matches
-
lui Victor Iancu, fiind el dornic să-mi păstrez formația și orientarea pe care mi le impusese, după plecarea lui de la catedră însă m-am înstrăinat cu totul de cei de acolo. Pe Deliu Petroiu l-am reîntâlnit în diverse împrejurări, de fiecare dată el arătându-se dispus să schimbăm o vorbă despre una-alta, răstimp în care făcea risipă de umor, după bunul său obicei. De pildă, când îi spusesem că mi s-a născut o fiică pe care o
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
de studenți cu care avusese de-a face? Mai ales că alte examene cu el n-am dat. De aceea nu mică mi-a fost mirarea, când, mult mai târziu, după apariția cărții mele de debut, întâlnindu-ne într-o împrejurare oarecare în holul Universității, profesorul Tohăneanu s-a oprit în dreptul meu și mi-a mărturisit, strângându-mi mâna: - Te-am citit! Mi-ai plăcut!... Își însoțise cuvintele cu un zâmbet scurt, mai mult dintr-un colț al gurii, dezvelindu-și
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
anii de domnie. De la dânsul țin minte, de exemplu, ce a lăsat Alexandru cel Bun pentru administrația Moldovei, pentru ortodoxia neamului și pentru gospodărirea țării. De fapt, asta ne învăța: să înțelegem ce moștenim de la străbuni, bune sau rele și împrejurările în care au înfăptuit „moștenirile” respective, ca să le înțelegem rostul domniei lor. Și acele lecții nu durau mai mult de cincisprezece-douăzeci de minute. Apoi ne lăsa și pleca să rezolve alte treburi reclamate de responsabilitățile sale de director. Uneori venea
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
înțelegere și condescendență; pe urmă prin spiritul de disciplină, în primul rând cu propria lui persoană, revelat cu fiecare slujire ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte clar, limpede, concis, coerent dar și consistent, în diferite împrejurări sau cu diferite ocazii!... De asemenea, mai avea și calitatea de a fi un om de o sinceritate, discreție și modestie ieșite din comun care îți inspiră foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile autentice și eterne ale
ÎNALTPREASFINŢITUL PĂRINTE ARHIEPISCOP EPIFANIE AL BUZĂULUI ŞI VRANCEI (1932 – 2013). FRÂNTURI DE GÂNDURI ŞI SENTIMENTE CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A TREI ANI DE LA MAREA SA TRECERE de STELIAN GOMBOŞ în ed [Corola-blog/BlogPost/383189_a_384518]
-
Diaconescu, băiat de bani gata, dar depravat până în măduva oaselor, individ fără srupule, ce profită de naivitatea și puritatea acestei fete inocente. Aceasta va suporta consecințele faptei toată viața, deoarece bărbatul cu care se va căsători mai târziu află, în împrejurări ce țin tot de destin, deloc întâmplătoare, despre situația Violetei, și divorțează, aducându-i acuze nefondate, fiindcă, nu-i așa, nici el nu este un om de calitate, care să încerce să înțeleagă ipostaza femeii și să-i acorde circumstanțe
RECENZIE, AUTOR PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383212_a_384541]
-
DIN VOL. "MAGIA COLINDEI" Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
XIII. POVESTIREA BOLINDEȚI DIN VOL. "MAGIA COLINDEI", de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele împrejurări, trăiam clipele magice ale colindelor „live”, cu acei colindători reali, îmbrăcați sărăcăcios, cu haine de la cei mai mari, cu tălăngi luate de la gâtul oilor și al măgarilor, cu buhai din bășică de porc. Sorcovele erau făcute de mămicile lor, din
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
spiritul de disciplină, în primul rând cu el însuși, de rigoare duhovniceasca și morală, doctrinara, liturgica și canonica revelata cu fiecare slujire a sa ori cu fiecare predică sau cuvântare, susținute într-un mod foarte coerent și elevat în diferite împrejurări și cu diferite ocazii; comportamentul, felul său de a fi și de a se raporta la semenii săi, la fiecare în parte într-un mod deosebit și unic, fiind foarte respectuos, accesibil și deschis, toate acestea ducând la descoperirea în
ÎMPLINIREA A PATRU ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOSULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT SERAFIM MAN DE LA MĂNĂSTIREA ROHIA – MARAMUREŞ (1935 – 2013)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2236 din 13 [Corola-blog/BlogPost/383268_a_384597]
-
cu mintea. De mintea mea ai dumneata nevoie. Dumneata, ca și ceilalți orbi. Ai făcut bine că ai venit la mine. Și mulțumește-i sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul nostru, al tuturor, care a voit ca eu să fiu prior, dacă Împrejurările sunt Într-atâta de obscure precum spui. — Așadar, vii? repetă omul, cu un ton al glasului care Îi trăda nerăbdarea. E niște apă, aici, pe jos, adăugă el apoi, arătând spre pardoseală. Dante nu Îi răspunse, absorbit de propriile gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nici unul dintre cele două cazuri nu ar fi cel just, interveni Bruno, iar cel de al Treilea Cer ar fi fost evocat nu de meșter, ci de asasinul său, și s-ar referi, ca atare, la o cu totul altă Împrejurare, sub care cer trebuie să situăm agonia muribundului? Ce părere aveți, prieteni? conchise teologul, fără a se adresa, Însă, nimănui În mod deosebit. De această stâncă se zdrobește corăbioara Înțelegerii noastre, murmură Augustino. Înainte să vorbească, Dante așteptă, adâncit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
formele lor de hircocerbi din oțel. Să-și intimideze adversarul: asta Își propunea Dante. Până În clipa aceea, preferase să se miște cu discreție. Mârșăvia ascunsă Îndărătul morții lui Ambrogio Îi sugerase să nu implice Comuna În acea crimă. Dar acum Împrejurările se schimbau: orbita răului Îl ducea spre Încrucișarea cu o autoritate egală cu a lui. El Însuși purta toate Însemnele funcției. Apoi le ordonă soldaților să mărșăluiască spre Santa Maria Novella. Voia ca spionii lui Acquasparta, care cu siguranță dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a-și potoli agitația, iar apoi Își deschise drum prin mijlocul gloatei, spre tavernă. În prag, Teofilo avea aerul că Îl aștepta. Intră hotărât, urmat de spițer, care se dăduse la o parte pentru a-l lăsa să intre. Întrucât Împrejurările deciseseră În locul lui, acum avea să o interogheze pe femeie. Își roti cu repeziciune privirile În jur, căutând-o. — Unde e... — Antilia? Pe ea o cauți? Întrebă Teofilo pe un ton șiret. A fost pe aici nu demult. — Unde a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încordată, diferită de cea la care te puteai aștepta din partea unui client mulțumit. — Știi pentru ce mă am la cuțite cu părinții mei? zise Cecco pe neașteptate. Poetul fu uimit de această Întrebare care, aparent, nu avea nici o legătură cu Împrejurările. — Gândește-te că am Încercat să-mi ucid tatăl. L-am Îmbrâncit de mai multe ori pe scări, la el acasă, și numai dracul știe cum de nu și-a frânt gâtul. — Pentru că ești un om trăsnit, Cecco. Iată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
există o mistică a speranței În fiecare dintre noi, care, cu un pic de perseverență, se poate transforma În convingere de nezdruncinat. Cât privește chestiunea cu Întâmplarea, În locul dumitale aș fi ceva mai rezervat. De regulă, numim expeditiv Întâmplare toate Împrejurările ale căror resorturi cauzale ne scapă pentru că nu le aprofundăm suficient - n-avem răbdare, n-avem timp, n-avem voință... Mărturisesc că tonul didactic al domnului profesor m-a cam vexat. Mă trata ca pe un student din ultima bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Apelând la exemple din istorie, oricine poate dovedi orice, mai ales dacă e suficient de inteligent. Dar și pentru cei cu un IQ modest, istoria se dovedește la fel de utilă, pentru că oferă o gamă largă de scuze pentru cele mai josnice Împrejurări. Să ne Întoarcem Însă la Bérenger Saunière, tânărul preot care, prin 1885, dacă nu mă-nșel, a descins În satul Rennes-le-Château pentru a-și lua În primire postul. Avea În jur de treizeci de ani - treizeci și trei, mai exact, vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mă edificasem deja. Nu i-am spus-o, aroganța ei zeflemitoare nu-mi stimula propensiunea spre complimentări, fie ele oricât de meritate. - După cum știți (sau nu știți), abatele Saunière a murit În ianuarie 1917. De toate cele cuvenite În asemenea Împrejurări s-a ocupat cu osârdie menajera sa, tânăra Marie Dénarnaud. Menajeră e un fel de a spune: mademoiselle Dénarnaud Îi era metresă În toată regula. Se cunoșteau de mult, de pe vremea când Bérenger Saunière, proaspăt aterizat la Rennes-le-Château, se trezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o groază de ipoteze privind natura acelui ceva ascuns cu nespusă grijă, dar totul a rămas În ceață, pentru că omul - ajuns și el, ca și Bérenger Saunière odinioară, la o prosperitate cam suspectă - a fost victima unui accident produs În Împrejurări niciodată elucidate. Ei bine, acest proprietar de hotel care se află la originea demenței ce a cutremurat Franța prin anii șaizeci-șaptezeci se numea Nicolae Corbu (sau, după numele său franțuzit, Noel Corbu) și era român! Punct și virgulă... Camarada mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
original, iar originalul sună a germană toată ziua - limbă cu care Shakespeare nu prea avea tangență, Între noi fie vorba. Ca să vezi de ce probleme de acuratețe culturală Îmi ardea mie! Revin. Cealaltă posibilitate - mult mai probabilă, de altfel - consta În Împrejurarea nefericită că, bănuit și creditat aiurea cu deținerea habar n-am cărui secret - document, obiect, informație -, În clipa când torționarii se vor fi convins că-și făcuseră iluzii, că mă supralicitaseră și că, de fapt, n-aveau ce să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
profesor Adam este rugat să nu părăsească Încăperea până nu va fi recontactat de un membru al Centrului. Mulțumesc. Pentru puțin, am replicat În gând, iritat de excesul de politețe a crainicului, care se potrivea ca nuca-n perete cu Împrejurarea. Puțin-puțin, dar o idee mai mult decât nimic: mă aflam, așadar, Într-un loc căruia i se spunea Centrul. Bun. Și mai departe? Ce relevanță avea faptul că buncărului i se spunea Centrul, și nu Octogonul sau Triunghiul Bermudelor? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În minte, pășeam puțin mai târziu În sala Consiliului, situată, așa cum bănuisem, la un etaj inferior. Mă Însoțea, cine crezi? Dezagreabilul taciturn care mă interceptase la aeroport. Începusem să cred că e un soi de băiat de serviciu, folosit, după Împrejurări, ca șofer, bodyguard, curier și alte asemenea. Personal, pentru astfel de atribuții aș fi ales pe cineva cu o fizionomie mai umană. În sala Consiliului, șase inși cu figuri grave mă fixau din semiîntuneric nu foarte prietenoși. Un complet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
expediții de supunere și pedepsire a populațiilor care nu-i recunosc statutul de suveran. Judecate În ansamblul politicii lui Alexandru cel Mare vizavi de Învinșii săi, asemenea excese apar mai degrabă ca accidentale. El recurge la forță doar obligat de Împrejurări, atunci când cospeii, de exemplu, manifestă, În raporturile cu autoritatea sa, o ostilitate fățișă. În general Însă, Alexandru caută căi de conviețuire și conlucrare amiabilă cu marile familii și, implicit, cu populația ahemenidă. Faptul este evident Încă din 334, când, ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Răzbunarea postumă a lui Parmenion, bătrânul general al lui Filip, ucis, ca și fiul său Philotas, din rațiuni de stat ori personale? Nici una dintre aceste ipoteze nu mi se pare satisfăcătoare. În acel studiu, căruia am Înțeles că-i datorez Împrejurarea de a mă afla aici (vrusesem să spun „plăcerea”, dar m-am abținut), mă ocupam de alte câteva situații asemănătoare - dispariția din istorie a cavalerilor templieri, asasinați În masă de către Filip cel Frumos, Între 1307 și 1314, ar fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost posibilă conectarea computerului la internet?! Te agăți uneori și de un fir de pai, nimic de zis, cu condiția ca paiul să mai existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Început el plin de o deferență de care nu-l credeam În stare, aș vrea, În primul rând, să tranșăm o chestiune de ordin personal. Bănuiesc că nu purtați cea mai frumoasă amintire primei noastre Întâlniri, dar Încercați să Înțelegeți: Împrejurările excepționale presupun măsuri excepționale, și ele nu sunt Întotdeauna deosebit de agreabile. Va cer scuze pentru grosolănia cu care m-am purtat În calitate de șofer. - De ce? Conduceți excelent, am glumit eu În semn de Împăcare. - Mulțumesc, sunteți tot atât de amabil ca Michael Schumacher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]