4,165 matches
-
două săptămâni povesteau despre război. Nici vorbă. Îl interesa, de fapt, ce spuneau ei despre posibilii părinți ai lui Gelu, ce aflase acesta și ce simțise el când aflase, dacă aflase, ceva În legătură cu ascendenții săi. Elevul, la rându-i, cunoștea Încotro se Îndreaptă interesul lui Grințu și dezvolta tehnici dintre cele mai ciudate pentru a nu i-l satisface imediat. Pe el Îl enerva că un om În toată firea și cu mult mai multe date de bază nu Începe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de reîntregire a familiei!) sau eu nu voiam să mă Însor cu ea și atunci, Întrucât nu avea alți prieteni la care să țină atât de mult cum ținea la mine (Chiar așa!), iar familia ei oricum pleca, atunci, neavând Încotro, ar fi plecat să ea. Ciudat ultimatum, nu-i așa? Ei bine, Închipuiți-vă că nu i-am răspuns În prima lună de la această ultimă scrisoare, iar după aceea, cum ea nu mai revenea cu nici o veste, mi-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
sau la Luftwaffe. Va fi ajuns el În cele din urmă și În buncărul lui Hitler (Wolfschanze, Vizuina lupului), așa cum, peste ani, avea să povestească la un pahar de vodcă În schița Mille pardons, madame! a lui Șukșin? Hei, Vova, Încotro băiatule, tu nu vezi că șoferul ambulanței Încă doarme râzând de niște bețivi care au făcut pușcărie pentru că s-au Îmbătat cu apă distilată? Ce știi tu despre știința pe care trebuie să o Înmagazineze un mare savant pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o deschidere destul de largă spre cer. Totul era acum Întunecat, soarele scăpătase sub linia orizontului, dar reuși să recunoască spărtura rotundă din mijlocul uriaș și descoperi că aceasta rămăsese, inexplicabil, tot albă. Cum merge după aceea fără să se Întrebe Încotro sau de ce, pata albă și strălucitoare Îi rămânea tot timpul În centrul câmpului vizual. Putea fi o simplă remanență a retinei, dar acum toate faptele pe care și le amintea sau imagina se petreceau pe marginea acelei gropi albe săpate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
asculte. Îmi continuam lecția, desigur, dar În timp ce vorbeam mă și Întrebam ce dracu’ reușește să le spună de-i ține pe toți așa, cu gura căscată. Dacă se Întâmpla să apară dirigintele șantierului sau vreun alt „organ“, ceilalți plecau care Încotro, iar el se ridica alene, apuca roaba și o târa mai Încolo. Nu părea un muncitor foarte harnic, nici n-ar fi putut să fie de altfel, avea pe atunci, cum aveam să aflu, aproape 70 de ani, era pensionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
străbate adeseori o dezamăgire, pe care poetul știe să o tempereze, pe care o resimte din nepăsarea mediului exterior față de așteptările sale, manifestată, de pildă, prin refuzul comunicării: toate mânerele de care mă agăț sunt reci, încât, retoric, se întreabă: încotro să întind stelara frânghie? Livrescul este o constantă, însă nu ofensivă, a poeziei lui Ovidiu Genaru, traversând lumea creată de poet - acest rezumat de real, în care Lumină este din Ierusalimul sânilor tăi - doar spre a sublinia eternul omenesc, prin
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
toate cele bune și au rămas să-i dirijeze pe băieți pe banda cealaltă, înapoi, după noi. N.C. a fost urcată în salvare, eu m-am urcat alături de ea, iar asistentul medical la picioarele ei și am pornit. Am întrebat încotro mergem: - Înapoi spre Viena, într-un sat. Când am auzit de sat, am avut înaintea ochilor minții satele noastre fără nici un fel de asistență medicală și am avut un moment de cutremur interior. Apoi m-am lăsat în voia Domnului
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
cursiv în text. 3.Completați expresiile: roșu ca..................... albastru ca..................... alb ca........................... fierbinte ca.................. 4 Introduceți într-o compunere cu sfârșit dat expresiile obținute la exercițiul anterior. Alegeți un titlu potrivit. „Bărăganul însuși îți procură asemenea clipe plăcute, dacă știi încotro să privești și să înțelegi ceea ce vezi. Monotonia zărilor e numai aparentă. Se plictisește acela care s ar plictisi și pe marginea căldărilor din munți, cu apa limpede a tăurilor. Tabloul cel mai fermecător, o feerică apoteoză a luminii variate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
încăierările mi-l făceau nesuferit. Nu-mi convenea deloc când mama mă trimitea să-l chem pe tata acasă, știind că numai cu mine accepta să plece din cârciumă. Încercam, cât puteam, să mă eschivez. Dar, până la urmă, n-aveam încotro. Cu inima îndoită, mă duceam. Cum deschideam ușa cârciumii, mă izbea un miros greu, neplăcut, de rachiu. Miros impregnat în obiecte și în haine. Cred că acel miros, care mi s-a fixat pe creier și mi-a creat o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în care ne asumăm eșecurile are o mare importanță. Uneori, acceptîndu-le, se mai poate salva ceva prin egoism. La mijloc, nu e doar o chestiune de onestitate. Nu văd cum îți poate fi de ajutor onestitatea într-un deșert când, încotro te întorci, nu mai există decât nisip. Ai nevoie de egoismul care caută o speranță în disperare, atunci. O lumină tăioasă întunecă în clipa aceasta oțetarii sub un cer spălăcit, care se va colora abia spre seară. Sunt bucuros că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
decepționez. Și m-am grăbit să mă urc în caleașcă alături de ea. Poate, greșeala mea a fost că am forțat un ton vesel: "Doamnă castelană ― i-am zis, ca s-o amuz ― vă însoțesc oriunde vreți. Sunt la dispoziția dumneavoastră. Încotro doriți să pornim?" În șopron pătrundea un șuvoi de lumină, căci luna tocmai ajunsese în dreptul ferestrei. Nu-i deslușeam prea bine figura, însă mi-am dat seama că gluma mea căzuse rău. Când am vrut să-i prind mâna, și-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Manole... s-au căsătorit și de data asta unchiul Decebal le-a fost naș. Unchiul Nole, de la Manole, a fost timonier, erou de război; el și-a făcut datoria pe vaporul avariat de bombe în timp ce restul fugeau și săreau care încotro; adică l-a dus unde trebuia... într-un port. Scria în Magazinul istoric despre el, dar părinților nu le plăcea să își amintească de război și au trecut cu vederea aceste amănunte... nesemnificative pentru ei din viață! Tanti Nuți, când
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de vorbit și aștepta să-i răspund și eu nu auzisem o vorbă din ce spusese ea. Se lăsă o lungă tăcere stânjenitoare. M-am ridicat, mi-am băgat mâinile în buzunare și m-am dus la fereastră. N-aveam încotro, a trebuit să mă întorc după câteva secunde și să spun pe un ton cât mai politicos: Ați mai putea să-mi mai explicați încă o dată? A fost surprinsă, dar s-a străduit să-și ascundă sentimentele. — Desigur, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că a fost un loc minunat pentru a-ți petrece copilăria. — A, nu stăteam mult aici când eram copil. Slavă Domnului. E cel mai plicticos loc de pe pământ, dacă mă-ntrebi pe mine. Nu vin aici decât dacă n-am încotro. — Și cine locuiește acum în casă? — Nimeni, de fapt. E un personal minim - câțiva bucătari și grădinari și bătrânul majordom care e în familie de vreo cinci sute de ani și cam atât. Deci casa e practic nelocuită. Își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
proverbială ca să accepți așa ceva, nu crezi? — Probabil. Dar să știi că toți sunt duși cu pluta și se pare că ea e dispusă să ofere o sumă incredibilă. Mi-am frecat bărbia, căzând pe gânduri și începând să mă prind încotro bătea conversația. — Mi se pare mie... mie se pare că încerci să-mi vinzi mie ideea. Alice râse: părea sincer șocată de ceea ce sugeram. — Să ți-o vând ție? A, nu! Adică tu ești un scriitor adevărat, ești celebru. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
restaurant. — E plin probabil, dar patronul mi-e prieten, deci spuneți numele meu și o să vă găsească o masă într-un colț. Spuneți-le că v-a trimis Norman. În locul vostru, n-aș pierde multă vreme. Haideți, să vă arăt încotro e. I-am mulțumit și după ce a terminat de îmbrăcat și și-a împăturit frumos prosopul în rucsac, l-am urmat pe drum. — Mamă! Ce bicicletă faină! spuse Fiona de îndată ce o văzu de aproape. E Cannondale, nu? — Îți place? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ciot pe care să poposească la nevoie. Iliuță și-l află în steaua care lui îi răsare întotdeauna prima, deasupra crucii dantelate de pe turla mănăstirii. Alții și-l găsesc într-un nuc sau într-o piatră, mă rog, privește fiecare încotro îl îndeamnă inima. Copilul știe bine că nu-și va putea vedea astă seară prietena, pe ninsoarea asta, dar privește în direcția ei și chiar absența ei îl consoloează. Până și turla de-abia se vede, o vede numai cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din cap? Și ce înseamnă durerea? E o senzație, care... Și hotarele explodează. De fapt e limpede că are dreptate, săraca. Oare ea știe cu adevărat ce simte? Se oprește vreodată careva să întrebe ce anume simte cu adevărat și încotro îl duce toată povestea asta? Și dacă s-ar opri, i-ar folosi? I-ar folosi, măi omule? Crezi că ești singurul de pe pământ care umblă teleleu și nu știe de ce? Chiar crezi că tocmai ție o să-ți vină răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a-și ascunde sfiala care merge până la teroare, alege calea extravaganței care merge până la țicneală. Cei doi își aruncă unul altuia priviri iuți, ne-edificatoare. Oare ea vorbește sincer? Sau o fi inventând la nimereală, ca să spună ceva? Cum adică încotro mergem? Și el știe cu adevărat ce spune sau dorește numai să mă impresioneze? Să fie oare el? Să fie oare ea? Întunericul a adus cu sine mâzga rece de București, în care pantoful lipăie și cauciucurile mașinilor fâșâie până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care s-ar putea afla aproape sau departe, e imposibil de spus, din care reapare purtând o sticlă verde, fără etichetă, și trei pahare desperecheate. Sigur, nu sunt chiar pahare așa cum nici sticla nu e chiar sticlă, dar n-avem încotro, va trebui să le dăm mai departe numele artificiale, superficiale, fără de care povestea nu se poate spune. Și cu toate că e miezul nopții și afară se aude strigătul unui huhurez, în atelierul pictorului lumina e aceeași lumină egală, cenușie, care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mucenici. Ce mulți! O să-și facă o cafea. Deși e cam frig așa de dimineață; dar o să dea drumul la aragaz și o să se încălzească. Deși îi e cam lene. Dar până i se întoarce soția de la țară, n-are încotro. Se uită pe fereastră ca și cum ar putea s-o vadă, venind totuși, cu o zi mai devreme. Cu un ceas mai iute. Și gândindu-se la asta, uită de cafea și de frigul din bucătărie și se întreabă cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de plexiglas cu capac. Și când închide ușa după el, Beethoven dispare ca un spirit în tăcerea obiectivă de pe holul policlinicii. Despina Pădure a pierdut microbuzul care urma s-o ducă în comuna Tunari la o sursă. Acum n-are încotro și se suie într-un maxi taxi plin de calfe de zidar. N-a apucat bine să plătească biletul că-i sună celularul. ─ Alexandra! Ce bine că m-ai sunat! Uite, m-am suit într-un 445, cobor la intersecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care murmură ceva, murmură necontenit, se desenează în bucata de geam verzui din spatele șoferului. Ea însă nu dă nici o atenție acelei străine cu două căciuli, cu nas coroiat și buze vinete. Autobuzul se oprește pufăind. Lumea coboară. Coboară toată lumea, deși încotro au de gând să se ducă în pustietatea asta, cine știe? E capătul liniei, Domnești, autobuzul va poposi aici vreo zece minute, apoi va întoarce, va culege cei doi militari în termen și țăranul cu paporniță care-și suflă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Timpul a trecut, leprele au crescut, s-au căsătorit și după șaptezeci și ceva de ani, iată că îmi amintesc și eu din cele auzite din bătrâni. Deși nu ar trebui să pomenesc despre aceste făpturi ale întunericului, nu am încotro, căci nu merită să las uitării sufletele nevinovate. Sava B....ă Bucurându-se de încredere la curtea boierului, în scurt timp, Sava a fost numit pădurar. Având un venit constant a putut să-și cumpere o casă în centrul satului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ar mai fi fost în stare, că putere tot avea, lua sacul de o sută de kilograme subsuoară și pleca cu el la fugă. Cu Anica lui a avut doi băieți și patru fete. Toți copiii lui au zburat care încotro, că odată cu cooperativizarea agriculturii nu mai aveau la ce sta pe lângă casa părintească. Greutățile s-au ținut de el lanț. A avut probleme cu vecinul lui, adică cu moșneagul Costache Dău, care, din motive greu de înțeles, l-a luat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]