5,677 matches
-
cu misionarul despre obiceiurile lor nu erau de-ajuns ca să-i cunoască și acceptarea sau repudierea unei femei din tribul lor devenea acum pentru el o problemă gravă. Stătea tot acolo, nemișcată de nu se știe cât timp, cu privirea înfiptă în pământ, așteptând ceva, nu știa ce. Era ca una dintre acele statui de piatră, mucegăită și umedă, ce se găsesc în cele mai ascunse colțuri ale parcurilor publice, atât de înfiptă în pământ și atât de nemișcată, încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de nu se știe cât timp, cu privirea înfiptă în pământ, așteptând ceva, nu știa ce. Era ca una dintre acele statui de piatră, mucegăită și umedă, ce se găsesc în cele mai ascunse colțuri ale parcurilor publice, atât de înfiptă în pământ și atât de nemișcată, încât nu-i mai lipsea decât un mic șiroi de apă. O observă din nou. O fi virgină? Nu știa nimic despre obiceiurile sexuale ale yubani-lor. Nici despre virginitate nu știa prea multe. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o să-i facem nimic. Totul a fost o glumă, „domnule“. Nu v-ați dat seama că a fost o glumă? Pentru Dumnezeu! nu-i dați voie să-i anunțe pe yubani... Rafalo, negrul cu pușcă, o armase și i-o înfipse lui Lucas în obraz. Ochii lui răspândeau scântei. — Ai merita să-ți zbor creierii! îl bodogăni el. Halal pereche de neisprăviți mi-am găsit drept tovarăși! Unul greșește drumul la Napuari, iar celălalt intră în bucluc cu yubani-i. Ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și îngrămădindu-le în colțurile colibei. Atârnă apoi de tavan mănunchiuri de banane încă verzi, depozită nuci de Brazilia, de cocos, semințe și miez de palmier, întări acoperișul colibei cu enorme frunze de nipa, verifică dacă stâlpii locuinței erau bine înfipți în pământ și se așeză să aștepte. A doua zi, au venit ploile. Asistase în tăcere la o asemenea risipă de activitate; privi îndelung marea pe care cerul o arunca pe pământ și oftă. Nimic pe lumea asta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pacea noastră. Noi nu o vrem pe a lor. — Nici eu n-aș accepta-o. Se întrerupse. Xudura se ridicase în picioare și cu ajutorul a două lănci, scotea din apă pieile șiroind. Le arătă ajutoarelor sale cu un gest orgolios, înfipse în pământ un capăt al lăncilor și lăsă rămășițele la aer, în mijlocul satului. Apoi, își lansă ultimele insulte și se îndreptă spre coliba cea mare, urmat de cei patru de nedespărțit. — Ce se întâmplă acum? — Nimic. Morții vor rămâne aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
prudenta cucuvea cenușie, vânătoare de șerpi și de șoareci... Soarele a răsărit a doua zi... Și a treia... Și încă multe alte zile... Se apropie de mal, scotoci în nămol și scoase un vierme gras și alb, pe care îl înfipse cu ușurință în cârlig. Aruncă guta în apă, legă capătul de o creangă și se întoarse în penumbra colibei. Un pește se zbătu în apă. De la a doua zvâcnitură, înțelese că încerca să se elibereze din cârlig, și trase alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
calitativ diferite de celelalte. Din punctul de vedere al spațiului, hierofania presupune dezvăluirea unui punct fix, unui centru. Majoritatea popoarelor și-a manifestat credința în Centrul Universului, un axis mundi care susține în același timp Cerul și Pământul și este înfipt în Lumea de Jos. Un astfel de axis mundi este de cele mai multe ori reprezentat ca un stâlp despre care se consideră că asigură deschiderea celor trei dimensiuni și se află în centrul universului. Fiecare individ consideră că lumea lui se
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
este o ucigașă. Fiindcă e frumușică? Întrebă Paola și sorbi din pahar. El fu pe cale să răspundă că datorită faptului că era doctor, dar apoi Își aminti ce spusese Rizzardi, că persoana care-l omorâse pe tânăr știuse unde să Înfigă cuțitul. Un doctor ar fi știut asta. Poate, zise el, apoi schimbă subiectul și Întrebă: E aici Raffi? Se uită la ceasul de la mână. Trecut de zece. Fiul lui știa că trebuia să fie acasă până la zece În zilele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lucra foarte mult și era politicos și prietenos cu civilii italieni care munceau În birou. Nu foarte mult, nu-i așa? Întrebă Brunetti, Închizând dosarul și Împingându-l Înapoi spre maior. Soldatul perfect. Muncitor. Ascultător. Prietenos. — Dar cineva i-a Înfipt un cuțit În coaste. Brunetti Își aduse aminte de doctorul Peters și Întrebă: — Nu avea o iubită? — Din câte știm noi, nu, răspunse Ambrogiani. Dar asta nu Înseamnă că nu avea. Era tânăr, vorbea destul de bine italiana. Așa că e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și-i ceru operatorului să-i facă legătura cu maiorul Ambrogiani la baza americană din Vicenza. Cât așteptă să fie efectuat apelul, Încercă să găsească o cale ca toate acestea să intre În legătură, sperând să ajungă la cel care Înfipsese acul În brațul doctoriței. Ambrogiani răspunse rostindu-și numele. Nu arătă nici o surpriză când Brunetti Îi spuse cine era, ținu doar fir liber și lăsă tăcerea să se prelungească. Ați Înregistrat vreun progres acolo? Întrebă Brunetti. — Se pare că au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la oră, forțându-l pe Ambrogiani să schimbe necontenit vitezele din a doua În prima când opreau la curbe pentru a da voie camionului să treacă. Din când În când, câte-o mașină țâșnea pe lângă ei pe stânga, apoi se Înfigea la milimetru Între două dintre mașinile Înghesuite În urma camionului, forțându-le să se depărteze cu botul și claxonul. Uneori, câte-o mașină trăgea brusc pe dreapta și căuta un loc de parcare pe marginea prea Îngustă a drumului. Șoferul cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la pământ lângă el, Îi aruncă un braț peste spate și-l Împinse Înapoi la sol. — Rămâi jos. Ține capul jos, zise el În urechea lui Brunetti, Întins lângă el, cu brațul peste spatele lui. Brunetti se lăsă la pământ, Înfigând mâinile În iarba de sub el, cu ochii Închiși, conștient doar de greutatea brațului lui Ambrogiani și de transpirația care-i acoperea tot corpul. Prin torentul pulsului său, auzi sunetul unui camion venind către ei dinspre ceea ce păruse a fi capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
aeriană americană din Germania se afla la Ramstein. Lovi punga cu piciorul. Aceasta se prăvăli pe-o rână și, după formele care se reliefau prin plastic, părea plină de cutii de tinichea. Brunetti Își scoase cheile din buzunar și le Înfipse În pungă, rupând-o pe-o parte de sus până jos. Cutii de tinichea și de carton se revărsară afară. Când o conservă se rostogoli spre el, Brunetti sări În spate fără să vrea. În spatele lui, Ambrogiani strigă: — Ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a realizat că pe ecusonul plasat într-un unghi câș, mai exact pe hârtia albă și mototolită, scria numele „Yogi“. Era clar că Lotti înțelesese greșit „Hugo“. Probabil că în Olanda nu găseai prea mulți Hugo. — Yogi! a ciripit Lotti, înfigând, fără să vrea, și mai adânc cuțitul în rană. Te rog! E rândul tău. Supărat, Hugo s-a ridicat în picioare. Până atunci presupusese că privirile furișe pe care i le aruncaseră cei din clasă, în special femeile, fuseseră aprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
4tc " Capitolul 4" — Ne dă în judecată? a repetat Amanda Hardwick la capătul ei de fir, în Londra. Da, a replicat Alice cu un calm pe care nu-l simțea. Va trebui să apari în boxa martorilor. Alice și-a înfipt unghiile în palme din cauza frustrării. Ultima șansă de salvare fusese epuizată. Actorul refuzase o sumă generoasă oferită înainte de a se ajunge cu procesul la tribunal. Alice își dăduse seama că tipul era chitit să facă Intercorp să sufere la fel de public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake - și cu copilul, desigur - avea să aibă o valoare reală. Avea să fie plină de semnificație, utilă și în contrast dramatic cu lumea trivială a revistelor glossy din New York. Ca să nu mai spunem de avocații din New York care-ți înfig cuțitul în spate... Alice se gândea că venise momentul să se retragă din cursa legalităților. Și, nu în ultimul rând, trebuia luată în considerare și frumusețea lui Jake. Câți bărbați erau atât de frumoși sau câți erau în stare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seama că greșise când o considerase ca fiind o tipă curată și inocentă. Se părea că expresia ei senină era doar o mască sub care se ascundea o complotistă plină de talent și de răutate, care nu ezita să-ți înfigă cuțitul în spate. O mână s-a ridicat din partea dreaptă a semicercului cursanților. — Scuzați-mă, a spus o femeie care se numea Martha și care, în general, lua notițe. Dar o să învățăm și noi, la un moment dat, câte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar dacă revista ta nu se vinde... Mama lui Alice nu și-a terminat propoziția. Atunci cum reușești să, ăăă... s-a bâlbâit tatăl lui Alice. —Să supraviețuiesc? a întrebat Jake provocator. Și redacția, și tipografia? —Păi... da. Jake a înfipt cu forță o furculiță de plastic reciclată într-o varză de Bruxelles. Mă descurc. Mulțumesc. Furculița s-a rupt. Alice nu s-a uitat la el. Se gândea la contul ei care se micșora, astfel încât Jake să se descurce. Spera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
când, împiedicându-se, mai-mai să cadă, în timp ce câinele lătra de-ți îngheța sângele în vine. Când câinele l-a prins din urmă, Hugo a simțit pe coapsă atingerea agonizantă a ghearelor ascuțite ale acestuia, apoi colții animalului i s-au înfipt în fund. După care, Hugo a început să bâjbâie înnebunit la ușa de la intrare, pentru ca apoi, în mod miraculos, să reușească s-o trântească în spatele lui. Îndepărtându-se împleticit, cu capul vâjâindu-i și inima bătându-i să-i sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plângă, Hugo a început să se plimbe în sus și-n jos, luptându-se să-și calmeze revoluția din creier. Știa că ar trebui s-o sune pe Amanda. Era mama lui Theo. Avea dreptul să știe ce se întâmplă. Înfigându-și degetele în telecomandă, Hugo se gândea, cu speranță, că poate Amanda știa ce-ar trebui să facă el. —Bună, sunt Amanda Hardwick, a zis robotul de pe mobilul ei. Îmi pare rău că nu pot să vă răspund acum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și apoi alunecă pe malul mâlos al râului. O secundă mai târziu, îngrozit, Hugo se zbătea din toate puterile. Apoi, după încă o secundă, totul se terminase. Ceva ascuțit îi stătea lipit de față. Ceva și mai ascuțit i se înfipsese în spate și între picioare. Ușurat, dar parcă nevenindu-i să creadă, Hugo a realizat că era înfipt într-o cracă de copac care căzuse pe jumătate în apă. La numai câțiva metri de el, râul se prăbușea în cazanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
puterile. Apoi, după încă o secundă, totul se terminase. Ceva ascuțit îi stătea lipit de față. Ceva și mai ascuțit i se înfipsese în spate și între picioare. Ușurat, dar parcă nevenindu-i să creadă, Hugo a realizat că era înfipt într-o cracă de copac care căzuse pe jumătate în apă. La numai câțiva metri de el, râul se prăbușea în cazanul în fierbere al barajului. Zeul părinților intervenise în favoarea lui. Sau poate fusese zeul ursuleților. Pentru că acum, în timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
înșfăcându-l, din nou, pe Theo. Rupt de lângă taică-su, copilul a început să plângă încet și obosit. —Ei, taci din gură, i-a sărit Amandei muștarul. Maică-sa a luat, apoi, o jucărie de pe marginea căzii și i-a înfipt-o în gură. Hugo s-a uitat la Amanda care și-a verificat aspectul în oglindă, și-a aranjat părul și și-a lipit pe față un zâmbet uriaș, cu note hollywoodiene, înainte de a începe să coboare scările sub povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându-și unghiile în tricoul second-hand, decolorat și supradimensionat cu care era îmbrăcată. —Drobușor! a repetat Jake. Te referi la chestia aia cu care vechii celți se pictau ca să-i sperie pe romani? Cum îl ajutase pe Jake treaba asta ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
muștarul bărbatului. Eu și Jess am fost acolo astă-seară ca să susținem folosirea pe scară largă a vopselelor ecologice. — Am înțeles, a șoptit Alice. Și-aici intră în scenă drobușorul. — Da. Și acolo am văzut-o pe muierea aia cu bățul înfipt în fund de la cursul prenatal. Tipa aia, ziarista! Jake a făcut o pauză. Alice a simțit că intră în panică. —Amanda? —Care îmi spune, a continuat el pe un ton acid, că te fuți cu bărbată-su. Jake a fluturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]