4,199 matches
-
la origini. Acum însă cel înjurat e trimis în organul bărbătesc, și încă al celui care înjură. Să semnifice asta oare o întoarcere de la matriarhat la patri arhat? Cel mai aberant e când o femeie, nedeținătoare a organului în speță, înjură astfel. Am o bună prietenă, o mare poetă, cu vajnice opțiuni politice, care înjură mereu în felul acesta. Îi spun: „Bine, dar tu n-ai organul ne cesar.“ „Nu-i nimic, îmi răspunde ea. Mă descarc.“ Să fie o chestiune
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
celui care înjură. Să semnifice asta oare o întoarcere de la matriarhat la patri arhat? Cel mai aberant e când o femeie, nedeținătoare a organului în speță, înjură astfel. Am o bună prietenă, o mare poetă, cu vajnice opțiuni politice, care înjură mereu în felul acesta. Îi spun: „Bine, dar tu n-ai organul ne cesar.“ „Nu-i nimic, îmi răspunde ea. Mă descarc.“ Să fie o chestiune freudiană? Năzuința subconștientului feminin spre masculinitate? R.P. O fi, nu știu. Freudianismul injuriei românești
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ar fi foarte, foarte cuviincios pentru o serie de interviuri. R.P. O, Doamne, sunt lucruri pe care toți cei care vor citi cartea aceasta le cunosc foarte bine. Le-au auzit de zeci de ori în jur, inclusiv adolescentele care înjură de ce n-au. Nu suntem o nație de mimoze pudibonde. A.R. Ar fi prea anost. R.P. Aș reveni acum, pentru ca liniștea să fie de scurtă durată, la perioada tenebroasă din viața dumneavoastră. Și v-aș întreba care au fost
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că am un nebun sovietic lângă mine care-mi cere să cobor la Kiev că altfel mă așteaptă Babi Yar („Știți ce a fost la Babi Yar?”, Enescu aprobă scurt, cu semn rapid să rezum), după ce se apucase să-l înjure pe tovarășul Maurer, dar și pe tovarășul Ceaușescu. Enescu fu concis: „Spune-i că ești cu mine!” - dar, probabil, din privirea mea înțelese că nu-i de ajuns și adăugă: „Spune-i că dacă nu-și bagă mințile în cap
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un răspuns spiritual, de unde și inteligent? Până la hotelul de pe ulița Gorkovo gde tramvai nehodit, în mașină, fixându-mi valiza bine strânsă într-o curea, fără intimități la vedere pe margini, n-am scos o vorbă, lăsând șoferul ambasadei să-i înjure în voie pe sovietici pentru Cehoslovacia; omului nu-i scăpă tăcerea mea, căci la coborâre mă sfătui să „nu intrați în provocările lor, mergeți tot așa, pe mucles!”. L-am asigurat că-l voi asculta, eu gândindu-mă că omul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de foame acolo, chiar dacă nu se găsește la măcelării carne totdeauna, sau că oamenii umblă desculți și dezbrăcați, când în fapt ei sunt mai eleganți decât în multe metropole occidentale, neonaziștii români, ca să nu-și uite obiceiurile lor de a înjura pe toată lumea, l au inventat pe preotul Calciu.“ (Dreptatea, decembrie 1980) MILICESCU Emilia, istoric literar, prof. univ. „În marile foruri ale științelor acestui veac, trimițând fasciculii săi de lumină în mileniul următor, savanții României socialiste, printre care la loc de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nădușelile când trebuie să facem sensul giratoriu înainte de pod fiindcă nu prea știm cine are prioritate, cum Mircea strigă nervos animalu’ dracului după un șofer care ne claxonează și mai apucă să-i dea un șpiț în cauciuc, cum îl înjur și eu pe altul care aproape mă rade cu portiera, cum ne oprim după pod și mâncăm doi langoși sleiți pe care îi port de trei ore în geantă, cum o virăm la stânga, pe sens interzis, cum deșertăm totul în
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în păr. Încerc s-o desprind. Nimic. Se mai încâlcesc și altele. Îmi vâr amândouă mâinile în coamă, trag tot mai tare, mă smucesc, mă scutur, țopăi ca o descreierată. Nimic. Simt că explodez de nervi și uit de plâns. Înjur în aia mă-tii de creangă de viață de rahat și dau cu piciorul în roata căruciorului, mai să mi-l rup. Din curte răsare Oana cu o lanternă și cu pisica Țila în brațe. Se apropie de poartă încet
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o pereche de ghete și una de adidași, n-aveam treabă... Și-o geacă de blugi (căreia să-i poți adăuga o căptușeală de blană artificială iarna). Băieții au trăit altfel comunismul, zicem. Ei măcar se puteau îmbăta. Sau puteau înjura. Sau chiar se puteau bate cu proștii. Puteau să fugă. Să fugă din țară înotând, ca Silviu. Puteau să vină acasă când vroiau ei. Puteau să plece pe munte, ca Marius, care-o pornea de unul singur câte o săptămână
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Nu era o policlinică a armatei, ci a Universității, iar doctorița cu deget de cauciuc se ocupa în mod normal de studente. Când mi-a venit rândul, auzisem deja o duzină de fete izbucnind în plâns și încă vreo cinci înjurându-le pe controloarele de păsărici, cu tot neamul lor. Mi-am dat datele și-am trecut pe cal. Doctorița avea buzele mozolite cu o pastă corai, încât și acum, după atâta vreme, mi le aduc aminte. Nu mai știu cum
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
puteam schimba oricând pe cărți la librărie sau la sala de lectură a bibliotecii din oraș. Le și schimbam, probabil că așa i-am descoperit pe optzeciști, ale căror nume (mai ales ale poeților) le știam din Săptămâna, unde erau înjurați săptămânal. Cine mai crede azi că optzeciștii au întrerupt cursul firesc (epic) al literaturii române ar fi trebuit să vadă efectul pe care-l puteau avea cărțile lor povestite unor chirurgi prea obosiți ca să mai citească: trenuri de noapte mirosind
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
minge elastică (dacă patul nu trecea proba, nu aveam voie să mergem la micul dejun până ce nu ieșea totul perfect), că mâncam mereu același dejun, compus din pâine tare (o elevă din ultimul an o aruncase o dată pe jos și înjurase regimul, după care fusese chemată la Securitate, ca să se explice), ceai cu bromură (să ne amețească, se pare, presupusele porniri sexuale sălbatice) și pastă de măceșe (pe care n-o suport nici azi, când mama insistă să o prepare, pentru
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
colaborări, am făcut și o demonstrație și lucrurile erau în regulă. Dar a doua zi a început așa din senin un ,,protest spontan” , s-a transmis și la postul local tv ,,Europa Nova” , erau la poartă câțiva indivizi băuți care înjurau aiurea și făceau ,,spectacol” , iar conducerea întreprinderii a fost schimbată. Demersurile ulterioare n-au mai avut nici o șansă de reușită. Atunci am înțeles clar și la obiect faptul că eram sabotat la greu, din umbră. Mai departe observam cum acest
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Cu toate că beam foarte mult, niciodată nu m-am îmbătat, încît să mi se rupă filmul - adevărata beție, de fapt. Am dat la boboci însă, o singură dată, pe gresia de la toaleta de serviciu a lui Preotu’. Săracu’ băiat : ștergea și înjura. și, cum toaleta de serviciu nu avea aerisire, a trebuit să prăpădească aproape o jumătate de flacon din Bac-ul lui unguresc să se ducă mirosul. Îmi pare și-acum rău că i-am făcut una ca asta, mai ales
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ei folosesc în relațiile cu copiii atitudini și expresii greu de imaginat. Am cunoscut un asemenea „profesor”, cum pretindea să i se spună, care venea beat la școală, fuma și mânca semințe în timpul orelor scuipând cojile în obrajii elevilor, îi înjura și-i lovea cu șutul în fund, pe băieți și fete, fără discriminare. Cu puțini ani în urmă, de când pregătirea învățătorilor și educatoarelor a intrat în sfera afacerilor (murdare și primejdioase), am fost solicitat, în stil pompieristic, să prestez activități
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
se face rău. Nu mai vedem îmbrățișări de frați în lacrimi, pentru că intră fetele care dansează ca mamele lor, ca să destindă atmo sfera. Individul este scos pe ușa din dos, ferit de vederea camerelor de filmat, în timp ce zâna bună îl înjură pe moldove nește că ia stricat spectacolul. În fine, aceasta este o excepție. Altfel, publicul - și cel din sală, și cel din fața televizoarelor - este perfect adaptat. Un prieten îmi povestea cum ia invitat la masă, la o sărbătoare, pe tatăl
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că va sunat Traian Băsescu.“ „Esteee...“ „De ce? Ce v a zis?“ „Nu am mandat să spun.“ Altfel, tătucul presei românești postrevoluționare a definit, indirect, ceea ce înțelege el prin meseria al cărei maestru este: ea înseamnă „să dau în cutare“, „să înjur“, „să mă înjure“. Cât despre celebra poveste cu găina care a născut pui vii, a afirmat cu această ocazie că încă o consideră o știre. Admite că nu e adevărată, dar recunoaște că lui ia plăcut. După cum spuneam, a fost
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Traian Băsescu.“ „Esteee...“ „De ce? Ce v a zis?“ „Nu am mandat să spun.“ Altfel, tătucul presei românești postrevoluționare a definit, indirect, ceea ce înțelege el prin meseria al cărei maestru este: ea înseamnă „să dau în cutare“, „să înjur“, „să mă înjure“. Cât despre celebra poveste cu găina care a născut pui vii, a afirmat cu această ocazie că încă o consideră o știre. Admite că nu e adevărată, dar recunoaște că lui ia plăcut. După cum spuneam, a fost un dulce - un
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și pe îngerul care o salută; iar apoi să reflectez pentru a trage folos dintr-o astfel de scenă 1. 107. Al doilea punct. Să aud ceea ce vorbesc persoanele de pe fața pământului, și anume cum vorbesc unii cu alții, cum înjură și hulesc etc. La fel, ce vorbesc Persoanele dumnezeiești, și anume: „Să mântuim neamul omenesc etc.”, și apoi ce vorbesc îngerul și Stăpâna noastră; iar apoi să reflectez pentru a trage folos din cuvintele lor. 108. Al treilea punct. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a fost inventat cinematograful, noi am rămas niște începători. Filmele bune, filmele care prezintă un oarecare interes sunt niște accidente. în România nu există cu adevărat o școală de film sau o cinematografie [...]. Din cauza asta sunt așa de critic și înjur, cum zici tu. Adică îmi pare rău nu pentru că aș deranja pe cineva, ci pentru că criticii nu-și fac datoria și nu amendează abaterile” [subl. n.]”. Cristi Puiu este poate „un om extraordinar de inteligentș, dar nu citește. Sau, dacă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai longeviv președinte din această țară, se-ntâlnește în conclav, la fapt de seară, cu onomastic-predestinatul domn Pivniceru și, văzând lista de premianți adusă de UCINefilul domn Damian, urlă distins : Ce-i cu Marele Premiu pentru Puiu ? ! Adică ăsta ne-njură și noi să-l premiem ! ? !, și hârșt, îl taie de pe listă. Omenește, cum să nu-l înțelegi ? Numai că, iată, de la un politruc cu vechi ștate ca domnul M.G. te-ai aștepta la mai multă diplomație : de ce să nu eviți
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
botul pe labe. În stație, printre picioarele celor ce așteaptă cursele, neclintită, ca un semn de hotar, stă o piatră hectometrică. Era aici și-acum șapte ani, cînd am venit în oraș. Cîte unul, mai adormit, se împiedecă de ea, înjură, dar piatra își duce în continuare existența, nestingherită. Vin două autobuze dinspre capătul liniei, dar pe nici unul nu scrie "Valea Brândușelor". Unul merge în Cartierul de Est, iar celălalt, pînă la stația de benzină. Lume s-a adunat destulă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
un bărbat, a fost repartizată tovarășei inginere Oprișan; o găsiți la interior 80. La interior optzeci mi se spune să revin, că "tovarășa Oprișan a ieșit din birou". Închid și trag o înjurătură. Ori poate că, nervos cum sînt, întîi înjur și-apoi închid. Important e că am dat de urma șefei de lot care a primit comanda de lucru la stația de separare. Normal ar fi fost să-mi dea ea un telefon și să ia legătura cu mine, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am ca să-ți odihnească auzul. Așa că fii drăguță și lasă-mă-n pace; nu de alta, dar de mîine voi vorbi altfel. Aș face-o și azi, dar azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur. În telefon, aud din nou același sunet înfundat, semn că rîde iar. Știți ceva, îi spun înfuriindu-mă, se poate izbucni în rîs din două motive: din plăcere sau din nesimțire. Dumneavoastră din care motiv ați izbucnit? Aud un sunet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă lovească cu degetul arătător în piept, aruncîndu-mi o ironie ori vorbe în doi peri. Brîndușa mă cunoaște de la niște sfaturi tehnice. O salut ori de cîte ori o întîlnesc, dar de fiecare dată ea îmi răspunde de parcă m-ar înjura. I-o fi vorbit Vlad de mine, i-o fi spus că-i sînt prieten și acum își închipuie că știu de taina dragostei lor. Nu se teme că aș spune cuiva. Nu, asta e bîrfă. Ea se teme să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]