4,549 matches
-
pace cu Carol: Aquitania se va întoarce la Eduard în schimbul a 50.000 de livre, teritoriile Limousin, Quercy, Agenais, Périgord și Bazas rămân regelui Eduard mult reduse teritorial. Carol al IV-lea a murit la Vincennes, Val-de-Marne, și a fost înmormântat lângă cea de-a treia soție, Jeanne d'Évreux la biserica Saint Denis. Ca și frații săi mai mari, Carol a murit fără un moștenitor masculin, acest lucru ducând la stingerea linie directe a dinastiei capețiene. Cu doisprezece ani mai
Carol al IV-lea al Franței () [Corola-website/Science/321367_a_322696]
-
încercată de acest efort financiar. Monarh cu sănătate fragilă, încercat de vremurile tulburi, Ioan al II-lea a murit la Londra, unde a mers să renegocieze cu Anglia, la 8 aprilie 1364. Trupul său a fost restituit Franței. A fost înmormântat în Basilica Saint-Denis. Cripta sa a fost profanată de revoluționari în octombrie 1793. A fost urmat la tron de fiul sau, Carol al V-lea.
Ioan al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/321366_a_322695]
-
de diabet, maladie care s-a complicat în ultimii săi ani, medicii fiind nevoiți să-i amputeze un picior, iar mai pe urmă, și piciorul celălalt. Alexander Penn a murit în ziua Independenței Israelului din anul 1972 și a fost înmormântat la cimitirul Kiryat Shaul din Tel Aviv. Pe piatra de mormânt s-au încrustat cuvintele "Adamá, admatí, rehumá ad motí" "אדמה, אדמתי, רחומה עד מותי" ("Pământ, Pamântul meu, milostiv până la moartea mea"), primul rând din cântecul său ""Al gvaot Sheh
Alexander Penn () [Corola-website/Science/321386_a_322715]
-
victorii, domnitorul a construit în anul 1488 Mănăstirea Voroneț. După sfințirea mănăstirii, Daniil se mută de la chilie în mănăstire. Aici își petrece ultima parte a vieții, fiind ales ca egumen al mănăstirii. A decedat în anul 1496 și a fost înmormântat în biserica Mănăstirii Voroneț. Pe piatra de mormânt care s-a făcut la dorința lui Ștefan cel Mare stă scris: "„Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimonahul Daniil”". A fost considerat sfânt încă din timpul vieții, vindecând pe cei bolnavi
Chilia lui Daniil Sihastrul () [Corola-website/Science/321388_a_322717]
-
Regelui și a primit o rentă lunară de 2.437 "reais". Aceasta se adăuga rentei anuale acordată lui în 1497, și care încă îi era plătită. Cabral a murit dintr-o cauză necunoscută, cel mai probabil în 1520. A fost înmormântat în "Convento de Graça" (astăzi "Asylo de Săo Antonio") din Santarém, într-o capelă mică aparținând bisericii mănăstirii. Prima așezare portugheză permanentă din țara ce avea să devină Brazilia a fost Săo Vicente, înființată în 1532 de Martim Afonso de
Pedro Álvares Cabral () [Corola-website/Science/321401_a_322730]
-
a stins din viață pe 8 iunie 2015, la vârsta de 66 de ani, în Moscova, după două zile petrecute în comă (conform spuselor actorului Stanislav Sadalski. Acesta a mai declarat că ea avea probleme cu circulația sângelui). A fost înmormântată pe 13 iunie în Cimitirul Vagankov din Moscova, alături de mormântul fiului său.
Eugenia Davitașvili () [Corola-website/Science/321451_a_322780]
-
Mondial, muzica lui Valen este recunoscută pe plan internațional, el devenind mai apreciat în străinătate decât în Norvegia. Fartein Valen a decedat la vârsta de 65 de ani, la Haugesund din cauza unui atac de cord după o pneumonie. A fost înmormântat pe banii statului și îngropta la cimitirul din Valevåg. Sursa principală de inspirație a lui Fartein Valen a fost muzica lui Johann Sebastian Bach. Într-un interviu radio din 1951 a spus că muzica lui Bach „este absolut perfectă, nemaifiid
Fartein Valen () [Corola-website/Science/321456_a_322785]
-
cavou pentru înmormântarea membrilor familiei. Capela se afla în apropierea conacului, care a fost distrus ulterior. Construcția capelei a fost finalizată în anul 1837. Vornicul Alexandru Callimachi a murit în august 1837, la moșia sa din Stâncești, și a fost înmormântat în pronaosul capelei. Cei doi copii din căsătoria vornicului Alecu cu Maria Cuza, Teodor și Smaranda, au fost crescuți de Ruxandra Rosetti-Roznovanu (1808-1892), sora lor vitregă. Teodor Callimachi a studiat la Facultatea de Drept din Paris. În anul 1859, după
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
și a lui Alexandru C. Moruzi (1805-1873). Cei doi au avut împreună cinci copii, trei fete: Ralu (1867-?), Zenaida (1870-1899) și Smaranda (1871-?) și doi băieți: Alexandru (1866-1918) și Ioan (1880-1940). Teodor Callimachi a murit la 7 aprilie 1894, fiind înmormântat în capela din Stâncești. După moartea lui Teodor Callimachi, de moșia din Stâncești s-a ocupat văduva sa, Zenaida. În anul 1900, prințesa Zenaida Callimachi a restaurat capela, pe cheltuiala sa. Tot ea a construit și întreținut școala din sat
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
cheltuiala sa. Tot ea a construit și întreținut școala din sat. În timpul Răscoalei din 1907, conacul din Stâncești a scăpat neatins ca urmare a respectului de care se bucura stăpâna moșiei. A murit la 25 ianuarie 1909 și a fost înmormântată în cripta capelei, alături de soțul și fiica ei, Zenaida. Proprietar al moșiei a devenit Alexandru Callimachi (1866-1918), care se căsătorise la 1 iulie 1890 cu Maria Vernescu. Ei au avut doi copii: Teodora (1895-?) și Scarlat (1896-1975). Familia sa a
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
din Stâncești, unde acesta a realizat o nouă traducere a Bibliei în limba română. Traducerea a fost tipărită în anul 1921 și a fost adoptată în prezent de majoritatea cultelor neoprotestante din România. Alexandru Callimachi a murit în 1918, fiind înmormântat și el în cripta capelei din Stâncești. După moartea acestuia, moșia din Stâncești a intrat în proprietatea fratelui său mai mic, Ioan (Jean) Callimachi (13 mai 1880 - 1 iulie 1940). Ultima proprietară a conacului a fost Roxana Zenaida "Pussy" Callimachi
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
distrus ulterior. Construcția capelei a fost finalizată în anul 1837, după cum se poate citi în pisania scrisă cu litere chirilice aurite în pridvorul bisericii. Vornicul Alexandru Callimachi a murit în august 1837, la moșia sa din Stâncești, și a fost înmormântat în pronaosul capelei. În anul 1900, prințesa Zenaida Callimachi a restaurat capela, pe cheltuiala sa. Cu acest prilej, au fost pictați pereții interiori de către un pictor necunoscut. Până în anul 1945, în jurul capelei se aflau clădirile, parcul și grădina de pomi
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
a avut funcțiunea de necropolă a familiei Callimachi, aici aflându-se 14 cripte, din care numai 8 sunt ocupate, patru dintre ele având pietre funerare de marmură albă, sculptate, iar două fiind de bronz. În pronaosul capelei din Stâncești sunt înmormântați, sub o placă de marmură neagră, următorii membri ai familiei Callimachi: banul Dimitrie Callimachi (1705-1758) și soția sa Maria, născută Sturdza; paharnicul Ioan Callimachi (1750-1786) și soția sa Ruxandra, născută Catargi; vornicul Alexandru Callimachi (1781-1837) împreună cu soțiile sale Elena, născută
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
și soția sa Maria, născută Sturdza; paharnicul Ioan Callimachi (1750-1786) și soția sa Ruxandra, născută Catargi; vornicul Alexandru Callimachi (1781-1837) împreună cu soțiile sale Elena, născută Conachi și Maria, născută Cuza. În subsolul capelei din Stâncești este un cavou unde sunt înmormântați urmașii lor: Teodor Callimachi (4 ianuarie 1836 - 7 aprilie 1894), soția sa Zenaida Moruzi, principesă Callimachi (16 iulie 1840 - 25 ianuarie 1909) și doi dintre copiii lor: principele Alexandru Callimachi (12 iunie 1866 - 1918) și Zenaida, contesă de Roma, născută
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
Constantin Brâncoveanu. Biserica „Sf. Nicolae” din Călinești-Bucecea a fost reparată în 1896. În curtea bisericii se află cimitirul localității. Lângă peretele nordic al bisericii, înspre conac, sunt mormintele familiei boierești Miclescu și ale altor boieri înrudiți cu Micleștii. Acolo sunt înmormântați următorii: În prezent, Parohia „Sf. Nicolae” din Călinești-Bucecea aparține din punct de vedere canonic de Protopopiatul Dorohoi.
Biserica Sfântul Nicolae din Călinești-Bucecea () [Corola-website/Science/321485_a_322814]
-
cărți de cult tipărite după anul 1800, printre care și câteva evanghelii ferecate în metal și scrise cu litere chirilice. În curtea bisericii se află mai multe morminte ale membrilor familiei boierești Negruzzi. Lângă zidul sudic al bisericii au fost înmormântați următorii: Pe piatra funerară aflată deasupra mormântului scriitorului Costache Negruzzi se află un epitaf, ce conține și o strofă din poemul ""Inscripții"": <poem>""Aice se odihnesce CONSTANTIN NEGRUZZI "născutu in 1808 "reposatu in 25 Augustu 1868 "Eu nu am fostu
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Hermeziu () [Corola-website/Science/321501_a_322830]
-
aproape 58 de ani, abdică în favoarea unicei sale fiice, Juliana, și se retrage la castelul Het Loo, dedicându-se pasiunii ei, pictura. Wilhelmina moare la castelul Het Loo la vârsta de 82 de ani, la 28 noiembrie 1962, și este înmormântată în cripta familiei regale olandeze, la Nieuwe Kerk în Delft, la 8 decembrie.
Wilhelmina a Țărilor de Jos () [Corola-website/Science/316321_a_317650]
-
a fost înzestrată cu obiecte de cult valoroase precum: Fiul lui Dimitrie, vornicul Alecu Sturdza-Miclăușanu, care îmbrățișase ideile revoluționarilor de la 1848, a murit de holeră în anul 1848, existând suspiciuni că ar fi fost otrăvit din ordinul domnitorului. A fost înmormântat în partea de nord a pronaosului bisericii conacului, pe mormânt aflându-se un portret al vornicului și un epitaf scris de Costache Negruzzi și înscris cu caractere chirilice. <poem>""Nemernice străine, dacă cumva vei trece " Pe lâng-această mută și tristă
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
comunist, la această biserică a slujit preotul Nicanor Racu (1897-1982), nașul de călugărie al maicii Macrina. Ecaterina Cantacuzino a murit la Schitul Cozancea în 1953, iar osemintele ei au fost aduse în 1970 de preotul Nicanor Racu pentru a fi înmormântate în cimitirul familiei Sturdza de lângă biserică din Miclăușeni. În anul 1994, la inițiativa mitropolitului Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei, actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Mănăstirea Miclăușeni este reînființată. În cadrul mănăstirii funcționează Centrul social-cultural „Sf. Ilie" având rol de
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
un centru de zi pentru persoane vârstnice și un centru de pelerinaj. Una dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Lângă peretele nordic al bisericii se află cimitirul familiei Sturdza. Aici sunt înmormântați următorii: La vest de biserică se află mormântul ieromonahului Nicanor Racu (1897-1982). Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: ""Aici odihnește preot RACU NICANOR născ. 4 oct. 1897 - dec. 2 noem. 1982. Păstorul cel bun își pune viața pentru
Mănăstirea Miclăușeni () [Corola-website/Science/316348_a_317677]
-
locuia Doamna Margareta (Mușata), mama domnitorilor Petru I Mușat (1375-1391) și Roman I Mușat (1391-1392). Doamna Margareta a ctitorit o biserică catolică în orașul Siret în a doua jumătate a secolului al XIV-lea, pentru Ordinul Dominicanilor, dorind să fie înmormântată acolo. Prin hrisovul domnesc din 1384, domnitorul Petru I a confirmat acest act, acordând și anumite privilegii predicatorilor. Domnitorul precizează că acel hrisov a fost dat "„in curia matri nostrae carisimae, Horieganoio”", pasaj tradus de medievalistul Mihai Costăchescu astfel: "„în
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Mihnea (1616-1619, 1623-1626) și-a mutat la reședința domnească de la Hârlău, aducând unele îmbunătățiri sub influența arhitecturii italiene, după cum ne informează Marco Bandini în 1636, și extinzând curtea domnească de aici. Voievodul a murit aici la 20 ianuarie 1626, fiind înmormântat într-o criptă aflată în colțul de nord al pronaosului, dar ulterior corpul său neînsuflețit a fost transferat de fiii lui la Mănăstirea Radu Vodă din București. În anul 1791, spătarul Mihail Racoviță a realizat o serie de lucrări de
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
țăranii care îi lucrau pământul. În perioada Primului Război Mondial, familia Carp a locuit la București, iar conacul său din Țibănești a adăpostit un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit pe front și a fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Țibănești și a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în parcul conacului. După moartea lui Petre P. Carp, de
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
un spital pentru bolnavii cu febră tifoidă. Fiul său, Petre Carp (1890-1916), a murit pe front și a fost înmormântat în mausoleul de la Țibănești. După război, Petre P. Carp a murit la 19 iunie 1919 la Țibănești și a fost înmormântat într-un sarcofag de marmură din mausoleul familiei, aflat în parcul conacului. După moartea lui Petre P. Carp, de moșia din Țibănești s-a ocupat soția sa, Sevastia (1853-1947) și fiul său, Nicolae Carp, care a continuat să locuiască acolo
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
inginerului francez Gustave Eiffel care a ajuns și la Țibănești în vizita sa în România. În interior, se află două sarcofage de marmură. Deasupra ferestrelor din partea opusă intrării se află înscris următorul text: ""Svs sa avem inimele."" În mausoleu sunt înmormântate rudele omului politic Petre P. Carp:
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]