5,437 matches
-
monument ce ar fi trebuit arătat în diferite localități, pe pajiște, la trecerea peste terasament, nu departe de casa noastră, se afla un bombardier din cel de-al Doilea Război Mondial. Proprietarul stației de benzină, un bărbat a cărui forță întrecea media obișnuită, scosese avionul american din Greifensee, acolo unde aterizase de urgență și apoi se scufundase și îl adusese din nefericire aici, unde stătea printre case ca o apariție stranie și amenințătoare. Table maro nituite acopereau aripile și corpul avionului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mese. Până și umbrele pinilor erau scăldate de o luminozitate atât de puternică, încât cerul părea întunecat. Aceste diapozitive aveau o intensitate care-l entuziasma pe tata, erau rezultatul lui „Reise mal Aparat“1 și culorile aveau o transparență care întrecea tot ce și-ar fi putut imagina vreodată privirea lui tânjitoare în lunga noapte a bolii sale de ochi. Chiar la întoarcere, nici nu ajunseserăm bine acasă, când tata îl numea pe Onkel Ralph „un tip dat dracului“; se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără noțiunea unui lucru legat de frâu, să găsesc obiectul sub frunze și pietre? Dar în timp ce mă chinuiam încă, privirea mea a rămas ațintită în grămada de frunze de mai an, pe ceva boltit, de culoarea cobaltului. Acel ceva nu întrecea în mărime gămălia unui ac, dar în întinderea asta de culori de pământ și de vegetație, ce creștea continuându-se în trunchiuri și coroane de copaci și trecea mai departe peste crenelurile munților Jura, acest punct albastru-cobalt era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce mi-au ros sufletul. Este desigur spaima de singurătate în belciugele lanțului ce mă leagă de o singură femeie. E senzația completei izolări, chiar în mijlocul oamenilor plini de bună dispoziție. „Sunt singur”, cuget când ciocnesc paharul. Nimeni nu mă întrece în vervă și umor. Nici un om nu bănuiește că mă gândesc la ceasul următor, când, rămas în sfârșit singur, voi observa că nu s-a schimbat nimic, și că drumul meu e același, tragic și pustiu, printre ființele pe lângă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hit“ În 1879. Apariția Pieței Washington și a Portretului unei doamne, câțiva ani mai târziu, Îi consolidă statutul de vedetă În devenire a romanului literar din lumea anglofonă. Eseurile sale elegante, cosmopolitane, apăreau În cele mai prestigioase publicații. Amfitrioanele se Întreceau să Își asigure prezența sa la cine și serate. Agenda Îi era Întotdeauna plină. Doar fugind din când În când până În Franța sau În Italia mai reușea să scape de presiunea permanentă a vieții sociale londoneze. De aceea, după cum el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Du Maurier, pentru că n-am făcut cunoștință cu Leech decât cu câteva luni Înainte de moartea lui. Înainte de asta, nu-l cunoșteam decât din lucrări - pe care i le admiram enorm, desigur, dar, cu aroganța tinereții, eram convins că le pot Întrece, În același timp În care Îi invidiam postul sigur. Apoi, În vara lui ’64, l-am cunoscut personal, aproape Întâmplător, tocmai la Whitby. Abia terminasem ilustrațiile la Amanții Sylviei, a cărei acțiune se desfășoară acolo, după cum știi, și, Împreună cu Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vere Gardens, iar când Henry Îi răspunse, continuă: Zău? Celebra romancieră? Mi-ar fi plăcut să dau mâna cu ea. Henry simți o undă de regret că nu o invitase la dineu, uitat curând În veselia petrecerii. Doamna Smith se Întrecuse pe sine cu o salată de homar, iar Smith servi vinul cu aplomb maiestuos, În ciuda faptului că, după cum bănuia Henry, băuse o mare parte din el În timp ce Îi aștepta, pe el și pe invitații săi, să sosească. William ținu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îl privise, În cea mai mare parte a timpului, mai mult ca pe un rival personal decât ca pe un alt dramaturg contemporan. Venise vremea să Își recunoască Înfrângerea: În toate domeniile și potrivit tuturor unităților de măsură, Wilde Îl Întrecuse. Morton Fullerton Îi citase o dată o epigramă a lui Wilde, care Îi dăduse fiori prin legătura ei dureroasă cu realitatea: „Nu e suficient să câștigi, trebuie ca și ceilalți să piardă“. Îi era, evident, sortit să adauge acest ingredient suplimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doi Flandra și Germania - afirma el Într-un pasaj menit să fie stânjenitor pentru memorialist și să ofere oarece consolare familiei Du Maurier - și ce m-a surprins cel mai tare a fost modul În care amicul nostru s-a Întrecut În dezvăluiri.“ După ce aducea tribut Într-un mod general, impresionist, farmecului romanelor lui Du Maurier, afirma că succesul lui Trilby constituia un caz interesant prin unicitatea sa: „Farmecul este una, iar succesul alta, iar numărul de conexiuni lipsă Între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
englezilor, apoi din nou despre noi, dintre care câțiva, printre aceștia și eu, speram ca, în trei-patru ani, numai de-ar dura războiul destul de mult, să ajungem în marină, de preferință pe submarine. Îmbrăcați în costumele noastre de baie, ne întreceam în enumerarea marilor fapte de arme, începeam cu succesele lui Weddingen pe U9 în Primul Război Mondial, ajungeam la locotenent-căpitanul Prien, cel care scufundase Royal Oak, și ne împăunam iarăși repede cu victoria „obținută prin lupte grele“ la Narvik. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pentru animale nu cunoștea granițe: de trupul muștei puteai lipi bucăți de ață colorată. Arătau nostim, cum își luau ele zborul cu o trenă roșie, albastră și galbenă și se roteau deasupra mesei din bucătărie. Matthias și cu mine ne întreceam la prins muște cu mâna de pe faianța pereților. „Mai bine prinzi muște în mâini, decât să tai frunză la câini“, ne lăuda bunica așezată temeinic în fotoliu și prefirându-și întruna mătăniile printre degete. Afară, șesul se întindea până departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din Kuban și în bătălia de tancuri de la Kursk. Făceau asta când cu o seriozitate încrâncenată, când cu o ironie nemiloasă și uneori mânați numai de dispoziția de moment. Cu voce tare sau în șoaptă, ne bombardau cu jargonul tradițional, întrecându-se în ingeniozitate în materie de șicane, dintre care unele erau noi, în timp ce altele erau folosite în armată din vremuri imemoriale. Mult nu a rămas din toate astea. Doar una dintre metodele lor de a-i pune la punct pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de Montaigne, tânărul Henric de Navarra și, ca biograf al celui ce avea să devină mai târziu Henric IV al Franței, cel mai vârstnic dintre frații Mann - doar o societate mică, dar comunicativă, de domni cărora le plăcea să se întreacă-n citate. Am vorbit despre pietre la rinichi și la fiere, despre măcelul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, despre celălalt frate din casa hanseată, iarăși despre necazurile fără sfârșit ale hughenoților și, prin comparație, despre Bordeaux și Lübeck. În treacăt i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se numea Lumină de gaz și umbră și acțiunea lui înspăimântătoare se petrecea în cețoasa Anglie; un altul, în care juca și „die Knef“, se numea Asasinii sunt printre noi. De asemenea, am vorbit despre Dumnezeu, care nu exista. Ne întreceam în desființarea unor articole de credință. Doi discipoli ai existențialismului, ce nu cunoșteau termenul acesta care tocmai începea să fie la modă sau, dacă da, numai din auzite. Amândoi citiserăm din Zarathustra și culeseserăm de cine știe unde sublime monstruozități lexicale precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau interzise, erau „artă degenerată“. Tot mereu, jurnalul săptămânal îi prezentase consumatorului de filme ceea ce era considerat a fi frumos în Al Treilea Reich: cu personajele eroice cioplite în marmură, mai mari decât în realitate, sculptorii Breker și Thorak se întreceau unul pe altul, arătându-și mușchii. Lilli Kröhnert, fumătoarea a cărei privire de argint mă irita, tânăra femeie tunsă băiețește și cu bărbatul plecat, profesoara mea iubită, care-mi arăta lucrările interzise ale lui Lehmbruck, dar care-mi atrăgea atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în discuție câștigul, îmbogățit încă de pater Stanislaus, al foamei mele de lectură, Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Prin urmare, am ajuns la Rilke ca secretar și biograf al sculptorului Auguste Rodin. Gonda și cu mine am început să ne întrecem în lecturi. Nu știu ce am citat eu sau ce a citat el, probabil ceva din poezia pariziană cu caruselul: „Și, când și când, un elefant în alb...“ Echipa de profesori, din care făcea parte și Hartung, a rămas mută până când Hartung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Când aproape că se liniștise, Molinari i-a relatat totul: — Pe zău meu, că io-s gagiu modern, nație dă om dân prezent; am trăit dân gros, da-mi place și să mă cugetez. Am băgat la bostan că am Întrecut d-acu iepoca materialistă; Împărtășaniile și buluceala inșilor la Congresu Euharistic ie pentru mandea dă sfântă și neuitată pomenire. Cum spuneați matale data cealantă și, pe zău meu, vorba nu v-a plutit oblic pă apa sâmbetei, tre să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care Îi spionase stând cocârjat, cu ochiul pus la gaura cheii și bastonul din os de balenă Între dinți, iar acum - costum de haine alb și canotier moale - dăduse buzna Înăuntru. De la mesure avant toute chose. Eu chiar că nu Întrec măsura: nu am dat Încă de sălașul asasinului, dar mă lovesc În schimb de nehotărâtul ăsta venit să ceară sfaturi. Îmbărbătează-l, dragă Parodi, dă-i curaj: dezvăluie-i, cu autoritatea pe care sunt primul În a ți-o recunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al acestei Madame. Ce mai, trecătorul meu paradis nu a atins vârsta broaștei, nici țestoase, nici râioase. Credincioasă intereselor magului, Madame Hsin s-a consacrat lingușirii lui Nemirovsky, pentru ca fericirea acestuia să atingă perfecțiunea, iar numărul mobilelor procreate să-l Întreacă pe cel al permutărilor unei persoane În jurul câtorva mese. În lupta cu greața și fandacsia, ea a acceptat cu abnegație apropierea nemijlocită a chipului lui de occidental bărbos, deși, ca să-și aline martiriul, prefera să dea nas În nas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să arzi mangalu nici chiar c-un curcubeu. De nu iera tusea mea mică dă dulău, care o dată m-a făcut să-ntorc privirea vizuală, gata ieram să scap o crochetă dă spanac care cât ai da dân gene a Întrecut-o niște mațe dă la bosu grătăroiu, ca să nu mai vorbesc că anume colțunași piticuți rencălziți și desfăcuți evantai au ocupatără hotărât bolta cerească. P-ăștia i-a măturat o brânzică proaspătă dă vaci, care fața ei dă burete s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înfiltra ba În lagunele inundabile, ba În munții dă gunoane, care-și fac intrarea În capitală, fără să peardă decât a treia parte, grosso modo, dân adunătura dă la-nceput, care ridicase ancora În Tolosa. Poa că vrun căpos se Întrecuse cu gluma pă când tomna Își aprindea fumeganta. Sigur că Salutaris, Nelly, după ochiu bun dă aprobator a lu camionagiu. Ce tablou mișto dă colorat: Spátola, cu tișortu dă toată Încrederea pus peste restu hainelor dă lână, ducea steagu; Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
purtarea și moaca mea. Da a avut succes! Ăl mai bine au zis că io ieram mai mult butuc ca alceva. Ce nu-și putea palpita bieții cristoși ie că mandea stam și ascultam dân dosu la paravan și-i Întreceam mișto și nu le perdeam nici o parolică. Da totu n-a mai fost nimic când pisălogu insuportabil s-a pus pă buchisit cu ciripitu lui dă robinet stricat. Las să facă garagață, Îmi ziceam io, că d-acu pesia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
l-aș fi păzit cu ochi de șoim, tot ar fi fost Înțepat. Dar nu stătusem acolo și mi-am reproșat asta ani În șir, mult timp după ce se Însănătoșise. Ori de câte ori vedeam cicatricele alea oribile, mă simțeam vinovat. Dar tu Întreci măsura. Nu poți să dai socoteală pentru tot ce se Întâmplă pe lumea asta. Pur și simplu nu e posibil. Urmă un moment de liniște. Undeva În habitat se auzea un zgomot ritmic Înfundat, un soi de bocănit. Și zumzăitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui munte. Totul în jurul meu s-a transformat în deșert. O scenă pustie. Căci în acest deșert mirajele se întrec unele pe altele. Singurătatea face orice iluzie posibilă. Și alegerea devine mai grea pe măsură ce căile de ales sînt mai numeroase. Tînărul Doctor numi vede deșertul deși el e una din cauzele ce-i schimbă dunele necontenit. Ar vrea să fiu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
irațională?”-întreabă el și vocea Judecătorului din mine îi dă dreptate. „-Atingerea celui de neatins se poate fără a-L atinge”-spune ea. „-Ar înțelege asta?” „-Da și nu”-îi răspund. „-Ea cuprinde rațiunea. Și e încă mai mult. Pentru că întrece limita a ceea ce e de conceput. De care n-ai decît să te apropii asimptotic.” O linie de forță se stabilește brusc între mine, V. din spital și eu, scriitorul V. Trupul din pat se zvîrcolește a nu știu cîta
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]