4,027 matches
-
Lin - Bătrânul din Lună) Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A. Înțelegerea textului 1. Explică din ce cauză Minli strânge piatra în mână. 2. Explică, în 2-3 rânduri, înțelesul următorului enunț: „Din pricina stâncilor și a pietrelor sculptate de vânt care țâșneau din pământ ca niște arbori zvelți, fetița abia înainta, clătinându-se la fiecare pas.” 3. Formulează ideea principală a fragmentului subliniat . 5p B. Limbă și comunicare 4. Găsește cuvinte cu înțeles asemănător pentru: puternic, istovitor, hotărâtă, hidos. 5. Precizează funcțiile
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
cotlonul cel întunecat"; "lanțul cel trist"; "boleșnița sufletului meu"; "mantia sumbră a nopții"; "spiritul meu care se prăbușește"; "lumina dimineții, / Pe care-o revelează Dumnezeu, care e Estul meu, Soarele meu". Clifton - "stînci crepusculare"; "strînsoarea morții"; "rafala care-învăluie în nori țîșnind din suflul timpului" (blast of time's inclouding breath); "talazuri mohorîte"; "scena cea sumbră"; "cîmpia cea tristă"; "mormîntul cel tăcut"; "poveste de o cruntă suferință" (tale of woe); "șuvoi de suferință crîncenă"; "sălaș singuratic". To Miss Hoyland. From a MS.
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
si zâmbesc în soare... Dar de-or veni, cândva, cu pași ușarnici, La groapa ta, mișeii și viclenii, Și se vor bate-n piept cu pumni fățarnici, Slăvind lumina sfintelor vedenii, Mormântul tău, gemând, să se ridice Și duhul tău, țâșnind din veșnicie, Într-un năpraznic fulger să despice Pângăritoarea lor nimicnicie!” (Radu Gyr Mormântul Căpitanului) Cea mai dureroasă rană e cea primită de la proprii guvernanți care au condus și conduc destinele neamului, câinească vărsătură și josnici vânzători, băutori de sânge
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
a tineretului. Biserica ortodoxă ia atitudine fățiș ostilă tinerimii românești. E dureros, e extrem de dureros!... Să lupți pentru Biserica Patriei tale la marginea lumii creștine. Focul care arde bisericile de alături își întinde para până la noi. Luptăm, jertfim, cădem, ne țâșnește sângele din piepturi să ne apărăm bisericile... și Biserica ne condamnă ca periculoși ai Neamului, ca rătăciți, ca străini de Neam. Ce tragedie în sufletele noastre! Biserica pământească, Biserica străbună ne lovește. Patriarhul e și prim ministru, în numele căruia se fac
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
se pot manifesta liber decât în afara conștientului: în vis, în condiții de imaturitate sau de senectute, de sistare în vreun fel a funcționării conștiinței. Toate demersurile suprarealiste vor avea, în consecință, drept scop obținerea de supape prin care să poată țâșni conținuturile inconștientului. Pentru aceasta, suprarealiștii colecționează producții scriptice sau orale, precum și desene ale unor copii, bătrâni și alienați mintali, își povestesc sau scriu rapid visele, hipnotizează și se lasă hipnotizați, practică scrierea automată. Scriind și pictând, ei se abandonează „hazardului
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
raționalizare a ei în „gramatica străzii” (a orașului, a țării, a lumii întregi), poetul este în permanență dublat de un reporter deloc blazat, ba chiar frenetic și, de multe ori, patetic. Versul său, mereu la persoana întâi, are o subiectivitate țâșnind prin toți porii și o alternare neobișnuită a ritmurilor și registrelor. „Marele bal” care e viața nu poate fi reflectat și esențializat artistic decât printr-un omolog „bal” textual, în care stau împreună, parcă în chipul cel mai firesc, tradiționalismul
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
Început. Dacă numărai, spuneau că „ai greșit, ai sărit numărătoarea”. Bătaia la fund se făcea cu un cearșaf ud... Peste fundul gol se punea un cearșaf și, de obicei, doi inși loveau din două părți cu niște vergi speciale... până țâșnea sângele, iar pe urmă se făcea crustă. Și cea mai mare tortură era să iei bătaie peste bătaie, peste crusta aceea... Atunci era groaznic! Ați prins momentul revoltei din Gherla. Puteți să ne detaliați acest episod? Da, revolta 14 iulie
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dar cum am ajuns la cazarma lui șlică, ce-am vorbit cu el, cînd m-am întors, habar nu mai am. *Deși scrise în 1935, aceste rînduri de Al. Philippide sînt iarăși actuale: „(Literatura noastră) nu mai este o literatură țîșnită dintr-un conflict între scriitor și societate, ci de cele mai multe ori un comod oportunism. O perfectă adaptabilitate la mediu și absența oricărui spirit critic serios și cinstit tinde să devină caracteristic literaturii române contemporane. Cauza acestui oportunism o văd în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu cei care cred altceva decît spune el. Pricepînd ce mi-a provocat vorba țîșnită la vederea sa, m-a întrebat rîzînd: „Nu-i așa că ți-am oferit o lectură înteresantă?” „Sînt uluit de-o așa măiestrie”, i-am răspuns privind în barba lui ca și cum ar mai fi rămas în ea un rest de secreție
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
În mini-revista sa schița Fierul de călcat dragostea. Opovestire erotică și anxioasă, În contrast cu „literatura angajată” care continua să se practice până și la Începutul „liberalizării”. Titlul și textul erau, firește, provocatoare pentru canonul momentului, cum erau toate versurile și prozele țâșnind lunar din cele patru pagini mici, cu litere minuscule, de trotil, În acel supliment al revistei Ramuri, din Craiova. În cele doar șase numere Îngăduite de cenzorii temporar derutați ai sistemului au răsărit de nicăieri nume total necunoscute, care aveau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mă Împiedicam zilnic/ de un geamantan cu prieteni plecați”. Iluziile au acea specifică diafanitate otrăvită a macabrului inevitabil: „Apoi Îți scoteai singură câte un ochi și Îl puneai alături./ Pentru zilele În care poate-poate cărăbuși,/ dihanii azurii și litanii vor țâșni din creierul tău/ și se vor pierde spre asfințit printre alte vise noroioase și departe de casă”. Nostalgia normalității temperate și domestice? Doar acutizează vibrația, ca un vuiet, vaietul fără leac al elegiei sardonice: „De-aș avea și eu o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și eu o traumă ca pojarul,/ o răpăială de ploaie de vară,/ onevroză ca o mătase”. Scrutând, „cu ochii Îngroziți”, degradarea, Mariana Marin aude și Înregistrează, cum doar marii privilegiați ai poeziei izbutesc, „scrâșnetul și mașinăria” traumei din care vor țâșni, Îndurerate și superbe, memorabilele metamorfoze metafizice ale materiei. Dimineața solitudinii „În fața paginii” devine o patrie a ceea ce nu a fost să fie sau a ceea ce ar fi fost „dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele”. Poeme
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
măștilor și mistificărilor momentului. Solemna declarație publică În favoarea „Nobelului” meu, pe care mi-o trimisese decupată din revista Orizont, 8 august 1994... Madi favorizase, iată, public, rumorile care reciclau panica „establishmentului” literar local. „Sunt foarte sigură că literatura română va țâșni În acest sfârșit de mileniu. Sper ca România să aibă, În fine, un Nobel. Spre regretul tuturor, nu și al meu, Norman Manea.” Știa prea bine cât ironizam provincialele „dezbateri” despre Marele Premiu de Toamnă și cât de puțin valorau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la primele Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților se articula Încă de atunci, cred, Într-o instinctivă și intensă veghe (să-i spunem și „decentă”?) În a proteja interioritatea, vulnerabilitatea, contrarietățile, din care doar În răstimpuri țâșneau impulsuri irepresibile. Dialogul nostru prim, Întâmplător și deopotrivă surprinzător, deschisese șansa unuia real și durabil, În care sensibilități diferite aveau să se dovedească stimulante și complementare, ca și cerebralitatea, probabil. Restul este istorie, cum se spune, și chiar una fericită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adică), rămâne un caz neobișnuit Între „tovarășii” săi de drum revoluționar. Himera literaturii, compensând banalitatea și vidul cotidianului, ar fi trebuit să-i ajungă... Este nevoia de „altceva”, mai mult decât literatura Însăși, parte din ne-sațul dezechilibrului din care țâșnește și creația? „Logica” explicație sporește, mai curând, Întrebările. Citatul din Lacou-Labarthe și Jean-Luc Nancy (Mitul Nazist), livrat În mult hulitul meu eseu Felix Culpa despre angajarea politică a lui Mircea Eliade, ar trebui urmat de semnul (simultan) al exclamației și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
sau Nae Ionescu sau România sau extremismul de dreapta. Este aici un motiv mai adânc de meditație decât ne oferă simpla confruntare a datelor biografice și istorice cu realitatea romanului. „Tema naratorului”, cum Îi plăcea lui Preda să spună, poate țâșni și din incidente periferice, desigur, dar oriunde am citi-o va depăși, cu siguranță, la scriitorul de valoare, mioapa confruntare cu realitatea. Cât despre realitatea istorică, În acest caz, ar fi greu s-o considerăm idilică, cum ne-ar lăsa
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și am auzit ceva care semăna cu hioo hioo. Ca horcăitul unor creaturi decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o adevărată mlaștină. Lipitorile au simțit și de aceea au ieșit la suprafață. Întotdeauna trec pe la altar înainte de a se ridica apa. Știai toate astea? am întrebat eu îngrozit. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am respirat pe gură și am înghițit de câteva ori, dar sunetul a răsunat exagerat de tare. Parcă se proptise acul patefonului în colțul platanului. — S-a retras apa? am întrebat eu plin de speranță. — Nu, abia acum urmează să țâșnească. Zgomotele pe care le-ai auzit mai înainte au fost provocate de presiunea aerului din conductele de apă. O dată ieșit aerul, apa nu mai întâlnește nici un obstacol. M-a luat de mână și am sărit peste ultimele gropi. Mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o dată un documentar cu ceremonialul de inaugurare a unui baraj. Un guvernator sau nu știu cine, cu cască pe cap, a apăsat pe buton și porțile ecluzei s-au deschis, apa năvălind pe ecran cu un zgomot asurzitor. O coloană imensă a țâșnit în vidul din depărtare. Era pe vremea când la cinematografe se prezentau filme documentare de scurt metraj și benzi desenate înaintea filmului principal. Țin minte că mă trecuseră fiori și că mă întrebasem ce s-ar fi întâmplat cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ecuatorul... Nu contează. Oamenii mor, conștiința dispare, dar ceea ce a prins logica cu o clipă înainte de asta, rămâne pe vecie și se subdivide. Te rog să-ți amintești de paradoxul săgeții oprite în zbor. Moartea corpului se asimilează zborului săgeții. Țâșnește direct spre creier, în linie dreaptă. Nimeni nu o poate evita. Oamenii mor, trupurile putrezesc. Timpul azvârle săgeata mai departe. Dar, după cum ți-am spus și mai înainte, logica continuă să subdividă timpul mereu și mereu. Paradoxul devine realitate. Săgeata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a Catincăi, alt hojmalău, au trecut pe lângă mine vorbind cu mare ciudă; și se vede că i-a orbit Dumnezeu de nu m-au putut găbui. Și de la o vreme, nemaiauzind nici o foșnitură de păpușoi, nici o scurmătură de găină, am țâșnit odată cu țârna-n cap, și tiva la mama acasă, și am început a-i spune, cu lacrimi, că nu mă mai duc la școală, măcar să știu bine că m-or omorî!” Pasajul, unul din cele mai dense din întreaga operă a
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
satului și, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbușite (credința stinsă, ruperea de glie, trecerea) și pustiul sufletului. Modelul este G. Bacovia, dar influențe vin și din Verlaine ori din Șt. Petică. Sugestive imagini picturale țâșnesc în această poezie care nu poate evita clișeul, dar îl adoptă cu o încredere candidă, el potrivindu-se fondului sufletesc. Calea sângelui, carte a amintirilor de pe front, prefațată de o scrisoare a lui G. Bacovia și premiată de Academia Română, ajunge
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, pp. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 90 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 1 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p. 87. 2 Idem, pp. 88-89
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
la un portret, Editura Litera Internațional, București-Chișinău, 2004, p. 341-342: "Scriitura savantă, în două episoade, primul după modelul trenoi al literaturii bizantino-grecești de secolul al XV-lea (după căderea Constantinopolului), al doilea după modelul cărților sibiline de profeții (...) Dincolo de scriitură țâșnește însă puterea frustă a fondului lexical popular, ca de bocet ancestral adus la suprafață de acest moment de mare cumpănă..." 377 Gabriel Mihăilescu, op. cit., p. 249. 378 Ioana Em. Petrescu, Monocheroleopardalul, în vol. Configurații, p. 87. 379 Idem, p. 88-89
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru că îi dă ocazia să facă un portret al poetului care agonisește și păstrează: Invenția e un dar de sus, impersonal; împrejurări excepționale, un cutremur nervos, o boală nedefinită o face posibilă. Dacă n-o socotim ca geniul propriu-zis atunci când țâșnește prin cineva e că exprimă un hazard, califică o șansă. Omul e un animal de extremă dreaptă: mulge, conservă și utilizează. O forță necunoscută dintr-însul provoacă, liberează, sparge rezervorii; o forță conștientă din el, educată de dânsul, măsoară și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]