7,853 matches
-
făcuseră loc Între ei. O femeie guralivă Îl Întrebase dacă nu cumva tată-său sărăcise de-l trimitea cu ziua la muncă. Sau era și Directorul zgârcit precum tată-său, fostul notar, care după ce se pensionase vindea vin și ouă țiganilor din acea parte a satului numită Chimene? Daie Gulu Îi strigase femeii să-l lase În pace pe boier, fără să-și dea seama că mai bine Îl lua la palme pe băiat decât să-l numească așa. Ectoraș Începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi strigase femeii să-l lase În pace pe boier, fără să-și dea seama că mai bine Îl lua la palme pe băiat decât să-l numească așa. Ectoraș Începuse să se simtă mai bine, căci În preajma lui unii țigani, chiar dacă nu i se adresau neapărat lui, vorbeau ca să poată Înțelege și el. Totuși, prea multe din perioada de muncă silnică Ectoraș nu ținuse minte și toate acele zile rămăseseră Într-un soi de ceață moale și mișcătoare din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cum se cuvine. Peste câteva zile, Ectoraș schimbase greutatea sapei cu cea a scârbei pentru milioanele de omizi păroase, stropite cu albastru și roșu, care năvăliseră peste o livadă dintr-un sat nu tocmai Îndepărtat, dar În care ceata de țigani zilieri trebuia dusă În remorca unui camion. Din livada de cireși dispăruse orice urmă de frunză și, multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Înfigă În piele. Pe drumul de Întoarcere În sat, pe seară, pe când camionul trecea pe lângă niște smârcuri formate de năvălirile unui râuleț și prin care, cu sute de ani În urmă, vestitul comandant turc Sinan-pașa Își pierduse dinții, câțiva țigani bătuseră - mai să Îndoaie tabla - În cabina albastră a șefului. Acela oprise și toată lumea coborâse În grabă și se azvârlise, fără să se dezbrace decât de țoalele mai grele, Într-un ochi de apă ce până atunci zăcuse liniștit Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În timp ce În jurul lui toate priveliștile și zgomotele se roteau Într-un vârtej nebunesc, căpătau contururi tari, ce puteau fi pipăite, și-l izbeau În rotirea lor sălbatică de uriașă moară agresivă, provocându-i dureri adânci și ascuțite În tot trupul. Țiganul care făcea pe șeful cetei, pe numele lui Gululu - un fel de nepot al nemuritorului Daie Gulu - adunase de pe pielea gingașă a lui Ectoraș zeci de lipitori și le azvârlise Într-o găleată cu apă limpede, luată din altă știoalnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jos și pe care tu ai cunoscut-o foarte bine s-a aruncat de pe balcon și a murit a doua zi după plecarea ta, fără explicație, fără să lase vreun bilet, fără nimic. Ți-am spus ca să știi. B. Despre țiganul Gululu maică-sa, Zambila, spunea de mai multe ori pe zi că, dacă ar fi făcut o clasă măcar, băiatul ei ar fi ajuns mare de tot. Gululu nu știa să scrie, iar În caietul În care ținea evidența lădițelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare de tot. Gululu nu știa să scrie, iar În caietul În care ținea evidența lădițelor de cireșe culese de fiecare, În loc de nume desena tot felul de lucruri simple ori figuri de geometrie. Ectoraș avea să bage de seamă că țiganul Îi Închipuise numele printr-un soare mititel, cu câteva raze, așezat lângă un triunghi echilateral. Se supărase când văzuse că nu toate lădițele umplute de el fuseseră Însemnate cu cruciulițe. N-avea de unde ști, căci nimeni nu-i spusese, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pionieri, cel care fusese coleg de bancă În liceu cu profesorul Foiște, era un om de treabă, căruia nu-i plăcea să facă rău atunci când Își dădea seama din privirile celorlalți că Își spuneau În sinea lor: „Uite, al dracului țigan, a ajuns să-mi ceară mie socoteală!”. Nu privirile proștilor Îl dureau. De fapt, nu știa de ce se simțea nemulțumit și neîmplinit. Căută multă vreme În sufletul său de om cinstit și, Într-o dimineață, pe când cobora din pat, găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În gură și se mai liniști când băgă de seamă că leșinatul respira și avea puls. Îl cără până la cabină, desprinse remorca și se năpusti cu tractorul către sat. Se Întoarse târziu, pe când deja se luminase afară, Însoțit de doi țigani, Daie Gulu nemuritorul și nepotul său Gululu. Purtau pe capete plase și În mâini aveau mănuși de sudori. În tot timpul cât Directorul fusese plecat, Foiște și Ectoraș se ținuseră departe de remorca ucigașă ce zăcea Într-o rână. Albinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În calitatea lui de director al școlii, profesorul Foiște, ca reprezentant al corpului profesoral, și Ectoraș, șeful organizației de pionieri, porniseră de dimineață prin acea parte a Satului cu Sfinți care se numea Chimene și care era locuită de urmașii țiganilor aduși cândva de un boier pe care soarta Îl răsfățase, până la urmă, oferindu-i o moarte liniștită În Îndepărtatele țări ale Apusului. De cum dădea frigul, țiganii nu-și mai trimeteau odraslele la școală, iar Directorul organiza un fel de potere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a Satului cu Sfinți care se numea Chimene și care era locuită de urmașii țiganilor aduși cândva de un boier pe care soarta Îl răsfățase, până la urmă, oferindu-i o moarte liniștită În Îndepărtatele țări ale Apusului. De cum dădea frigul, țiganii nu-și mai trimeteau odraslele la școală, iar Directorul organiza un fel de potere - Înainte de a transmite Miliției, așa cum prevedea legea, situația cu abandonuri școlare, pentru ca părinții să primească amenzi pe care nu le-ar fi putut niciodată plăti - spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Pășeau cu greu prin noroaiele adânci și clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul, nu-ți fie teamă să-ți exprimi opiniile critice!” „Nicidecum, nicidecum!” veni grăbit răspunsul. „Îmi recitam ca pentru mine versuri ce tocmai, singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la fiecare după capacități și se va distribui fiecăruia după nevoi!”. „Vorbește, dracului, mai Încet, că te aude careva și cine știe ce Înțelege...” „Da’ ce-am zis, domnule?!?!” se miră prefăcut omul de cultură. Intraseră În curtea plină de câini a țiganului Iamandi, cel care făcea grătare pentru fript carne și piepțeni de baga Împotriva păduchilor. Îl strigară și omul ieși din casa de paiantă cu o singură odaie. Îi spuseră de ce veniseră, deși el Își dăduse seama și singur. Politicos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l Îmbărbăteze, de parcă furia tânărului și neputința n-ar fi fost stârnite de nenorocitul lui dosar de suplinitor. În bazarul de lângă piața de legume Îi găsiseră și pe țiganii care vindeau documente fiscale. Pentru timbre cereau de douăzeci de ori prețul oficial. „Dragule, mă poți credita cu suma care să-i satisfacă pe acești odioși speculanți?” auzise Repetentu, care cunoștea fraza pe dinafară și deja Începuse să se caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care la 25 iunie 1691 (7199) scrie: “Am făcut această scrisoare la mâna svinții sale părintelui Leontii egumenul de la Galata... pentru un locușor de casă ce au lăsat svințiia sa pentru voia noastră să-și facă casă lângă Cizmărie un țigan al nostru, anume Gologan”, dar “când va trebui acel loc svinții sale egumenului, să fii volnic a strica casa țiganului și să-i ia locul”. Oare cum dormea acel biet om? Când se trezea dimineața, nu se întreba: “La noapte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru un locușor de casă ce au lăsat svințiia sa pentru voia noastră să-și facă casă lângă Cizmărie un țigan al nostru, anume Gologan”, dar “când va trebui acel loc svinții sale egumenului, să fii volnic a strica casa țiganului și să-i ia locul”. Oare cum dormea acel biet om? Când se trezea dimineața, nu se întreba: “La noapte mă mai apucă vremea tot aici sau...?” --Pentru acele vremi, nimic nu-i de mirare, amice. --Dacă ai știut, e
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la acea dată încă nu era risipită. --Îmi place că ai prins toate amănuntele din acest zapis. --Fac și eu ce pot, prea cucernice. --Iaca ce spune în zapisul său din 12 februarie 1770 “Ghiorghie sân (fiu n.n) Postolachii țigan potcovar”. El spune că împreună cu sora sa Maria și feciorii ei au vândut o casă lui Vasile negustor “ care casă este lângă Ulița Bărboiului, lângă Cizmărie, aici în Eșii”. --Părinte, mi se pare că am cam terminat de umblat prin
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
într-o scrisoare “Mitrofan egumenul a sfintei mănăstiri a Trei Svetiteli... la mâna iubitului întru Hristos, fratele nostru, Ioan egumenul de la mănăstirea Tazlăul”... --Da’ ce pricină l-a mânat pe Mitrofan să-i scrie lui Ioan de la Tazlău? --“Pentru niște țigani”. --Ce-au făcut nefericiții? --S-a întâmplat de s-au întrolocat “Neculai, țigan a Trei Sfetitelor, și țiganca... Dochița a Tazlăului”... --Și? --Din această unire au ieșit șase puradei, care au crescut până la “moarte lui Neculai cel bătrân”, când cei doi egumeni
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la mâna iubitului întru Hristos, fratele nostru, Ioan egumenul de la mănăstirea Tazlăul”... --Da’ ce pricină l-a mânat pe Mitrofan să-i scrie lui Ioan de la Tazlău? --“Pentru niște țigani”. --Ce-au făcut nefericiții? --S-a întâmplat de s-au întrolocat “Neculai, țigan a Trei Sfetitelor, și țiganca... Dochița a Tazlăului”... --Și? --Din această unire au ieșit șase puradei, care au crescut până la “moarte lui Neculai cel bătrân”, când cei doi egumeni au hotărât să împartă “acei șase copii: în partea mănăstirii Trei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de veghe. “Adică?” “Ei... Căăă sfinția sa Mitrofan și-a oprit numai fete” pentru că <fiind vreme de foamete și pentru cheltuiala ce am făcut cu toții acei mai sus scriși, ne-am învoit... și ni s-au dat din partea lor (Tazlăului) Vasile țigan, să fie... a Trei Sfetiteli>”. “Dacă nu lămureai lucrurile până la capăt, - maimai că gândul mă ducea în ispită, amice” - l-am liniștit eu. --Te-am văzut căzut pe gânduri, dragule. Ai vreo supărare? --Nu, părinte. Mă gândeam la soarta celor șase
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Bătrânul a băgat de seamă că ceva nu-i la locul lui în această discuție și a rămas pe gânduri... Apoi a început să vorbească: --Să nu fii surprins de faptul că am adus vorba de cei șase copii ai țiganului “Neculai cel bătrân”. Am făcut-o fiindcă e o chișcătură din viața unor oameni năpăstuiți de soartă. Și acum lucrurile fiind limpezi, hai să mergem mai departe. --Eu credeam că numai noi avem ciocli și chiar staroști de ciocli, dar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Duca atunci când s-a hotărât să ridice aici o mănăstire întărită, o citadelă deopotrivă a spiritului și a războiului. La 27 noiembrie 1662, Istratie Dabija voievod întărește Mănăstirii Hlincea stăpânirea asupra locului din jur, asupra unor sate, vii, poslușnici și țigani precum și a unor dugheni și locuri de dugheni din Iași. În acest act este menționat și dealul Cetățuia de unde trebuia luată desetina de vin; să ia „tot vinăriciul ce va fi la toate viile de la Cetățuia”, călugării de la Hlincea<footnote
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
în zapisul din 5 iulie 1756. Adică la doar cinci luni de zile după trebușoara asta. Întocmai, fiule. Păi acum aflăm lucruri noi despre Gligoraș și neamurile lui: „Adică eu, Gligorașu cobuzariu, și cu soțul meu, Marie fata lui Neculaii țigan, ce-au fostu frate cu Postolachi țigan potcovariu, făcut-am acestu adevăratu și încredințatu zapis al nostru la mâna dumisale giupânului hagi Lohan neguțitoriu din Iași...că noi...i-am vândutu...o casă și o dugheană cu șopron șindilitu...ce
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
la doar cinci luni de zile după trebușoara asta. Întocmai, fiule. Păi acum aflăm lucruri noi despre Gligoraș și neamurile lui: „Adică eu, Gligorașu cobuzariu, și cu soțul meu, Marie fata lui Neculaii țigan, ce-au fostu frate cu Postolachi țigan potcovariu, făcut-am acestu adevăratu și încredințatu zapis al nostru la mâna dumisale giupânului hagi Lohan neguțitoriu din Iași...că noi...i-am vândutu...o casă și o dugheană cu șopron șindilitu...ce iaste...lângă mănăstire Bărboiul, în armenime,...care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
al nostru la mâna dumisale giupânului hagi Lohan neguțitoriu din Iași...că noi...i-am vândutu...o casă și o dugheană cu șopron șindilitu...ce iaste...lângă mănăstire Bărboiul, în armenime,...care locu...au fostu cumpăratu de socrul meu Necula țigan și ne-au rămas noî de dzestre și cu multe giudecăți l-am scos...de la ficiorii lui Postolachi țigan potcovariu precum mai pe largu arată cărțile de giudecată de la dumnealor boiarii cei mari și cu anafura cu pece mării sale
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]