4,216 matches
-
și se prăbuși pe saltea, cu fața la perete. Nimeni nu întrebă nimic și locomotiva fluieră de pornire. Au ajuns la Galați seara târziu. O mare mulțime se strânsese pe peron. Șeful de gară reuși să-și croiască drum prin înghesuială, printre țipete și plânsete, ca să se ducă la depozitul de locomotive unde lucra prietenul lui, Paul. Îi așteptaseră, pe el și pe soția lui, Silvia, de Crăciun la Bugaz, dar ninsoarea îi împiedicase să vină. Paul îl recunoscu cu greu. Într-o
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
l-ai ascultat pe tutorele tău, dar ai altceva în cap, nu?" "Era singurul mod de a-mi termina studiile. Cu bacalaureatul în buzunar, aș putea să-mi câștig singură existența." "Aah!" Odată sfârșită deliberarea, cercul fetelor se împrăștie cu țipete și țopăieli și toată hoarda se năpusti pe culoar: le auziră cum fugeau spre scară, făcând tot timpul șșșt! Cu urechea ciulită, Pussy dădu din cap sigură: "Urcă la doi: e lovitura cu acul de cusut!" "Oh, farsele lor!" "Adevărat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
unchiului meu cu a cărui familie ne-am evacuat din Iași, am reușit să ne urcăm într-un tren foarte aglomerat din gara Triaj. Nu pot să uit acea Gară de Nord, plină de refugiați, unde în permanență se auzeau țipete, plânsete de copii, sau zgomotul alarmelor aeriene. La Caracal, inițial am fost cazați la o școală unde am și dormit câteva zile pe niște saltele puse pe jos într-o încăpere. Localnicii care ne vizitau erau mărinimoși cu noi, ne
ÎNTÂMPLĂRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Silvia Stoian () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1702]
-
Nu a putut vorbi nimic. L-au înșfăcat și au plecat cu el. A doua zi, împreună cu o altă fată, m-am dus la depou unde era un șir enorm de vagoane de marfă, pline de oameni; se auzeau plânsete, țipete de copii: am vrut să-l mai văd odată pe fratele meu. Dar milițienii care străjuiau trenul ne-au alungat zicând că dacă ne apropiem, ne împușcă. Da ... acesta a fost primul val de deportări. Așa cum zice și Mihai Cimpoi
CÂND AMINTIRILE TRECUTULUI ÎNCEARCĂ SĂ MĂ CHEME. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Valentina Voina () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1704]
-
cari economii; și, fiindcă el, pe de o parte era cu totul lipsit de bani, iar pe de altă parte îi plăcea să petreacă, plănui să fure banii servitorilor. Surprins în timpul operației, îi omorî pe amândoi. Dar zgomotul luptei și țipetele victimelor deșteptă pe bătrâna mamă a lui Venescu, care ieși să vadă ce se întâmplă. Bătrâna, văzând înfiorătorul spectacol, începu, firește, să țipe. Venescu pierdu capul și alergă după femeie, pe care o ajunse în camera de culcare, și-i
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
în aer mirosul rozătoarelor. Câinii sunt peste tot și dacă nu ești atent e posibil să calci pe ei sau în excrementele acestora. Uneori se aude în întunericul serii câte un schelălăit de câine călcat pe coadă ori câte un țipăt ca de moarte din gura vreunui cetățean mușcat de sălbăticiunea agresată involuntar. * * * După câteva zile am început să simt mâncărimi puternice pe piele la încheieturile mâinilor și picioarelor. Scărpinatul a devenit un fenomen permanent. Cu greu am reușit să mă
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
respiratorie Tensiune musculară Fluturi în stomac Greață Slăbiciune musculară Înțepături la nivelul membrelor Valuri de căldură și frig Dureri în piept Acțiuni Impulsul de a pleca sau plecarea propriu-zisă Senzația de a fi pironit pe loc Izbucnirea în plîns sau țipete Gînduri Teamă Neliniștea cu privire la posibilitatea unei catastrofe Rușine Gîndire confuză S-ar putea întîmpla ceva E periculos sau Ceea ce fac ar putea fi periculos Toate aceste acțiuni, gînduri și sentimente sînt indicii ale fricii și anxietății. Trebuie subliniat faptul că
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
de țâță în brațe treceau de la țară la oraș. În pachetul din brațe - care nu era altceva decât un butoiaș cu spirt special - se afla așezat un instrument ingenios: când femeia bătea cu palma peste spatele butoiașului, acesta scotea un țipăt de copil. Spiritul, totdeauna bănuitor, al controlorilor și perceptorilor, a descoperit și această fraudă. Luptele: Dar, în afară de toate aceste fraude ascunse, erau și contrabandele fățișe. Am spus că unele extremități ale Capitalei fiind deschise sau având ascunzători, paza era foarte
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de contrabandiști apăru. Imediat, oamenii comunei se repeziră din toate părțile asupra lor. Dar nici contrabandiștii nu dormeau. Știind că în noaptea aceea va trebui să treacă o foarte însemnată cantitate de spirt, toată populația din partea locului veghea. La întâiele țipete, au ieșit de prin toate casele bărbați și femei înarmați cu ciomege, cu topoare, cu furci și o luptă crâncenă începu. Rezultatul a fost că doi guarzi comunali au fost stâlciți în bătaie, iar un contrabandist a fost ucis. Bineînțeles
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
zgomot drăcesc izbucnește: — Jos Moș Tăbârcă! Afară!... — Hoo!... Și o ploaie de plesnitori, aruncate din fundul sălii, încep să se spargă în peretele din spatele tribunei. Îngrozit, zăpăcit, bietul Moș Tăbârcă scoborî repede catedra și fugi pe ușă, urmărit de huiduielile, țipetele și plesnitorile din sală, care acum răpăiau ca o descărcătură de mitralieră. în altă zi a fost atacat însuși omul care era cauza acestei mișcări. Se știa că doctorul Romniceanu va veni la Spitalul Colțea. Aci studenții îl așteptau. Manifestația
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
știi că mi-o dai astfel! Salutări tizului meu (fratele mai mic al lui Lucian Vasiliu, Aurel, pe atunci student la Hidrotehnică în Iași n. red.)! Numai poezie și liniște! Al tău, Aurel LIFE-MADE IN TERRA Încă nu se poate; țipătul e o spinare de noapte care umblă prin cuvinte speli rufe speli cerul speli bolnavul de astmă nu speli moartea ca un cîntat de cocoși proști; el a refuzat sandvișul de ceară sandvișul de păcură tu ai trăit numai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
abordat și ce funcționalitate trebuie să impun lecturilor mele pro-examene. Îți scriu ascultînd un concert excepțional la "Voice of America". Sigur, nu "Eroica" lui Beethoven, dar o muzică a timpului nostru turbat, cu chitare, orgă, baterie, keyboards și toate celelalte... țipete! Îmi petrec zilele învățînd după poftă (dar o fac absolut în fiecare zi!), așteptînd s-o revăd pe T și să mă emoționez, de fiecare dată, ca un prost. Asta-i, ce să fac: niciodată o femeie n-a reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
adevărate icoane cărora ne închinăm, de care depindem! Și-i așa greu să trăim în amintiri, totuși! Chiar dacă fără Mnemosyne am locui o lume tehuie de noi! Poate că și omătul ăsta prost și rece se va duce tiptil și țipetele verzi ale naturii vor liniști cît de cît sufletul dragului nostru domn Liviu! Sincer îmi pare rău! Mi-l amintesc vorbind cu ea la telefon! Într-adevăr însemna foarte mult pentru dumnealui! Mă doare mîhnirea lui și știu că n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe mal. Văzând că mama stă pre mult în apă, fără a mai sta pe gânduri, am venit în baltă, s-o ajut. Chiar am reușit să scot multă cânepă la mal. Deodată însă, fără voia mea, am scos un țipăt care le-a îngrozit și pe femeile ce erau și ele la baltă. Mama s-a speriat, m-a luat de mână și m-a condus pe prund. S-a uitat atentă la mine și-a văzut că, pe piciorul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
exact după al treilea cântat al cocoșului ce anunța predarea zilei de 26 iunie și începutul celei de 27 inie, în satul Costișa, județul Suceava. Într-o liniște absolută, a luat contact cu noul univers fără să se audă nici un țipăt. O voce caldă de femeie, cea a bunicii din partea tatălui a șoptit: "Trebuie să trăiască!". În satul adormit, căzut în beznă, doar o casă era luminată, iar un chefliu întârziat pe ulița lui Gavaraș, cântând, a murmurat: "S-a născut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
căruța cu doi cai zdraveni, alți doi feciori și-au "furat-o" (luat-o cu forța) pe fată. Aceasta se zbătea-n căruță ca o pasăre în cușcă. Feciorii au fost nevoiți s-o lege de căruță cu lanțurile. În țipete și urlete au ajuns la casa așa zișilor socri mari și au încuiat-o într-o cămară cu gratii la geamuri. Fata n-a mai contenit de plâns, până a doua zi, când părinții băietanului au venit la ea, Ca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dorea și alte lucruri. De aceea, l-a îmbătat pe bărbat și i-a furat ciocanul magic. Când a văzut lăcomia bătrânei, bărbatul și-a dezvăluit adevărata identitate. Văduva, auzind că are în casa ei un căpcăun, a izbucnit în țipete, încercând să-l alunge cu ce avea la îndemână. Așa a nimerit un vas cu fasole. Demonul, speriat de țipetele văduvei, dar și rănit de fasolea aruncată în el, a luat-o la fugă, părăsind casa. Cu prilejul festivalului, japonezii
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
lăcomia bătrânei, bărbatul și-a dezvăluit adevărata identitate. Văduva, auzind că are în casa ei un căpcăun, a izbucnit în țipete, încercând să-l alunge cu ce avea la îndemână. Așa a nimerit un vas cu fasole. Demonul, speriat de țipetele văduvei, dar și rănit de fasolea aruncată în el, a luat-o la fugă, părăsind casa. Cu prilejul festivalului, japonezii consumă fasole, preparate cu orez și alge, fructe de mare, „mame maki”, „yasai tempura”, „futo maki”, a căror ingerare le
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
o punguță nu prea mare cu bani de argint și-i urase drum bun. Apoi visul se tulbura ca oglinda unei ape În care ai aruncat pietre. Unda limpede se Înroșea Încet, Încet. și nu mai erau decât sânge și țipete de groază. * * * Călărise zi și noapte spre miazănoapte. Trecuse Dunărea pe podul umblător și neliniștea Începuse să-l cuprindă ca o boală. Pe la popasuri, oamenii povesteau Îngrijorați: alte puhoaie de barbari năvăliseră jefuind și distrugând totul În calea lor. Se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o târa cu el peste tot. Stătuse mulți ani la Konstanz. Cioplise flori de piatră, chipuri de femei, care, toate, semănau cu Maria lui. Dar un neastâmpăr bolnav Îl goni și de acolo. În fiecare zi Îi răsunau În urechi țipetele de groază ale victimelor mă celărite. și nopțile lui erau și ele pline de aceleași sunete Înfiorătoare, ascuțite ca niște vârfuri de lance, care-i sfâ șiau sufletul... Petrecu deci noaptea cu coșmarurile lui, Încăpățânându-se să doarmă, deși de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Dintr-odată, sări În picioare. Se auzeau tropote de cai. Simeon dădu să se ascundă, Într-o primă mișcare de spaimă. Dar Își aduse aminte că aici, În această pădure neagră, era departe de călăreții morți și rămase pe loc. Țipetele erau tot mai clare. O voce subțire striga după ajutor. Călăuzindu-se după ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea lumină. Dintr-acolo văzu venind din dreapta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Înșfăcară și o târâră de cozile lungi și negre, ca pe un sac, prin toată curtea. Adelheid văzu cu lacrimi În ochi cum slujitoarea ei credincioasă dispare În spatele unei uși grele de lemn, trântită cu violență și-i auzi Îngrozită țipetele, din ce În ce mai depărtate. Ceilalți slujitori, care rânjeau batjocoritor, urmărind groaza de pe chipul prizonierei, o poftiră să-i urmeze. Când Încercă să se Împotrivească, unul dintre ei, desigur căpetenia, se răsti: — Vreți să vă târâm ca pe slujitoare? Nu ne siliți să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de stâlpul baldachinului. Hai nele Îi erau sfâșiate, pătate de sânge și fața tumefiată. Nu-l recu noscu pe Simeon și, când cei doi bărbați Începură să-i dez lege legăturile, Încercă să țipe. Dar puterile n-o ajutau, așa că țipătul se preschimbă Într-un vaiet scurt, care le frânse inima. — Domniță Adelheid, nu-ți fie frică! Sunt eu, Simeon, pietrarul! Nu mă recunoști? Am venit să te eliberăm! Tăiară frânghiile care-i Însângerau pielea albă și Johannes Își dădu jos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cuvânt: Acasă... acasă... acasă... Când mama a intrat în rezervă, Silvia tocmai plecase în călătoria fără întoarcere, iar asistentele, plângând, se străduiau să-i așeze corpul plăpând în pat. Se terminase. Văzând trupul neînsuflețit al Silviei, mama a scos un țipăt sfâșietor și s-a prăbușit alături de corpul fără viață al Silvicăi. Era însă o femeie puternică, o luptătoare ce-și va dovedi valențele în întreaga sa existență zbuciumată. Tata tocmai se întorsese de a Comisariat și, ajutat de asistente, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
complexe, în rândul poeților demni de interesul nostru. Constat că te-ai pregătit serios pentru dialogul nostru: mă bucură faptul! A.B.Mulțumesc! Dar, unde și când ați deprins primele cunoștințe despre limbă? Despre limba vorbită, de îndată ce am plonjat prin țipăt, din lagărul-pântec în pântecul-lagăr (al lumii), ca să folosesc un vers din recenta mea carte Deșertul invizibil, col. Opera Omnia, Iași, 2014. Despre limba poetică, am început să învăț din școală, când am avut acces la raftul bibliotecii. Dar, numai din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]