9,516 matches
-
Cristos se realizează într-un mod absolut diferit de orice alt posibil raport dintre Dumnezeu și ființa umană; de acest „prosôpon propriu (idion)” Dumnezeu se folosește pentru a se coborî până la moartea pe cruce. Această soluție e menită să evite acuzația de dualism cristologic pentru că, în Cristos, Dumnezeu nu și-a asumat un prosôpon al altcuiva, ci chiar pe al său care, însă, în același timp, e propriu și umanității sale; nu există aici o ființă divină (Logosul) care se unește
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Constantinopol la 8 noiembrie 448, un denunț contra lui Eutihie (deși îi fusese cândva prieten), acuzându-l că neagă consubstanțialitatea trupului lui Cristos cu acela al celorlalți oameni. Contra voinței sale, Flavian a trebuit totuși să ia în seamă acuzația și l-a convocat pe Eutihie pe care l-a și excomunicat la 22 noiembrie. Când așa-zisa „tâlhărie”, adică sinodul monofizit prezidat de Dioscor din Alexandria la Efes, în august 449, i-a destituit și i-a arestat pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
refugiindu-se după aceea la Roma, a trimis împăraților Valentinian al III-lea și Marcian un alt apel care a fost citit în ședința de deschidere a conciliului de la Calcedon la 8 octombrie 451. Eusebiu a înaintat conciliului și o acuzație contra lui Dioscor care a și fost condamnat. După conciliul de la Calcedon nu mai avem informații despre el. Scrierile sale, amintite aici, s-au păstrat doar în actele conciliului de la Calcedon: întâmpinarea făcută lui Flavian contra lui Eutihie și apelurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cere expluzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă cu tărie că trupul lui Isus Cristos a fost consubstanțial cu al nostru. În aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei declară adeziunea sa la Crezul de la Niceea și la tradiția ecleziastică și justifică opoziția sa față de Calcedon care ar fi introdus teza celor două naturi ale Fiului lui Dumnezeu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la expunerea și respingerea celor opt propoziții în care Iulian își concentrase întreaga doctrină. Acesta a publicat o a doua ediție a Tomului cu adăugiri; apoi, Contra blasfemiilor lui Sever, în zece tomuri; după aceea, pentru a se apăra de acuzația că a aderat la maniheism și la eutihianism, Iulian a compus Apologia (citată și ca Discurs împotriva maniheilor și a eutihienilor), rezumându-și propria poziție în zece anateme. Pentru a combate aceste tratate, Sever a scris succesiv Contra adăugirilor și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din care provin mai multe fragmente, citate în al III-lea conciliu de la Constantinopol, care conțin afirmația că Cristos era perfect din punct de vedere uman, dotat cu toate proprietățile. Al patrulea tratat din codexul 229 era un răspuns la acuzațiile pe care i le aduseseră lui Efrem unii călugări teopaschiți; și aici era combătut monofizismul cu citate din Sfinții Părinți și era apărat Tomul lui Leon. Ioan Damaschinul citează un scurt fragment dintr-un tratat Despre Ioan Gramaticul și sinod
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în tragica depunere a lui Ioan Hrisostomul din 403-404; potrivit lui Fotie (Biblioteca, cod. 59), Paladius și Heraclid din Efes, amândoi prieteni ai lui Ioan Hrisostomul, au fost acuzați de origenism la sinodul de la Quercia din 403, iar mai târziu aceeași acuzație le-a fost adusă și de Ieronim (Dialog împotriva pelagienilor, prol. 2). Referindu-se la această criză, Palladius povestește că a petrecut unsprezece luni “într-o celulă întunecată” (ascunzătoare sau temniță, după întoarcerea la Roma?). Întors la Roma dintr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cum reiese și din tradiția manuscrisă. E vorba de un dialog care are loc după moartea lui Ioan Hrisostomul între un episcop oriental al cărui nume e omis și diaconul roman Teodor; episodul intenționează să restabilească adevărul și să combată acuzațiile nedrepte care au dus la destituirea marelui teolog. O primă parte (cap. 5-11) reconstruiește cariera lui Ioan și în special succesiunea de evenimente care începe cu condamnarea sa, continuă cu cele două expulzări din Constantinopol, cu exilul și moartea. Partea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la destituirea marelui teolog. O primă parte (cap. 5-11) reconstruiește cariera lui Ioan și în special succesiunea de evenimente care începe cu condamnarea sa, continuă cu cele două expulzări din Constantinopol, cu exilul și moartea. Partea a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în capitolul 13 ca syngramma - a lui Teofil din Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus sinodul de la Quercia din 403), probabil pamfletul pierdut al lui Teofil din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Antiohia, în două scrisori din anii 515-518, îi cere să condamne cristologia calcedoniană și messalianismul cu care îl bănuia că simpatizează; tratatele Despre unirea după ipostază (11) și Despre botez (4) ar reprezenta răspunsurile lui Marcu la cele două acuzații. În schimb, O. Hesse, în numeroase studii publicate începând cu 1967, subliniază afinitățile dintre Marcu și Macarie-Simeon și e tentat să deducă de aici o apropiere cronologică, situându-l pe Marcu la începutul secolului al V-lea. A. Grillmeier (1980
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al căror conținut nu fusese aprobat anterior după toate regulile. În această privință, Biserica a oscilat întotdeauna între toleranță și severitate. În procesul din 268 unde a fost judecat Pavel din Samosata, episcop de Antiohia, i s-a adus acestuia acuzația că „a dispus încetarea folosirii psalmilor în cinstea Domnului nostru Isus Cristos, pentru că i-a considerat prea recenți și compuși de persoane cu vederi prea moderne”. Însă, pe de altă parte, potrivit aceluiași rechizitoriu, acel episcop eretic „punea femeile să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
aceasta putea fi citită în întregime; Fotie apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și, dimpotrivă, aduce acuzații ortodocșilor și îi insulă, astfel încât, conchide Fotie, „istoria lui nu e atât o istorie cât o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40), iar judecata lui Fotie este în esență exactă din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestea s-au păstrat în traducere siriană. Cea mai cunoscută e Viața lui Sever de Antiohia care e, în esență, o scriere în apărarea propriului maestru monofizit, acuzat de mai multe lucruri printre care se numără și păgânismul: cu aceste acuzații Sever se va confrunta din nou la sinodul de la Constantinopol din 536. Zaharia povestește viața lui Sever până la numirea acestuia ca patriarh de Antiohia în 512. Opera e bogată în detalii spectaculoase și furnizează o imagine interesantă a culturii acelei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
zicere (1982) se vrea un dialog textual și totodată un text dialogat cu Lao-Zi și cu Dao De Zin, din care sunt reproduse secvențe poetice. Atunci când șase dintre poezii au fost publicate în presă, G. a fost acuzat de plagiat. Acuzația a fost respinsă de autor, dar în volum el a recunoscut, prin tipărirea cu caracter cursiv, preluarea unor versuri din autorii chinezi (dintr-o traducere anonimă, apărută în 1924), susținând și prin titlul cărții că textele sale sunt replici. Scripturile
GHEORGHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
să-l fi acoperit printr-o protecție ocultă” (Michel de Galzain). La 19 noiembrie 1952 e ridicat de pe stradă: mergea să vadă un infirm. E întemnițat la Jilava și supus unor îngrozitoare torturi. E judecat la 24 octombrie 1953, sub acuzația că a corespondat cu Vaticanul și cu fratele său, aflat în Elveția. Refuză serviciile unui avocat din oficiu. Condamnat la trei ani de închisoare, nu acceptă să semneze o cerere de recurs, spunând: „E rușinos pentru un guvern să instituie
GHIKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
adversarilor săi politici prin rememorarea eșecurilor economice ale guvernării 1997-2000. Cealaltă mare tabără politică, Alianța D.A., a cărei lozincă electorală a fost „Să trăiți bine!”, își propunea obiective similare de creștere a prosperității și ataca credibilitatea adversarilor săi politici cu acuzații de corupție. Nici unul dintre programele politice și de guvernare puse în dezbaterea electorală nu era, însă, unul de creștere a prosperității populației. Dar faptul că, la nivelul demagogiei politice, prosperitatea populației începe să devină nu doar un obiectiv politic legitim
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
puțin din surse publice, nu reprezintă, însă, decât vârful aisbergului. Căci noua clasă de capitaliști români exportă capital în loc să-l importe. Pe de o parte, pentru a-și pune la adăpost avuția personală de pericolele pe care le implică potențialele acuzații de corupție și de împovărătorul și imprevizibilul sistem fiscal românesc, noii capitaliști români au preferat să-și exporte veniturile în paradisuri fiscale din lumea dezvoltată sau să le valorifice prin investiții făcute, de asemenea, în Occident. Pe de altă parte
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
administrativă a lumii (după criteriul suprafeței) după Pentagon. În ultimii ani de comunism, uriașele cheltuieli angajate cu aceste construcții - a căror utilitate a fost masiv contestată - au fost folosite pentru delegitimarea semnificativă a lui Nicolae Ceaușescu și a regimului comunist. Acuzația pe care ideologia cotidiană anticomunistă care se dezvolta pe atunci în societatea românească a adresat-o deopotrivă șefului comunist și sistemului a fost că irosește resurse naționale uriașe pentru a-și satisface ambiții personale. Acuzația a prins și a fost
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
Ceaușescu și a regimului comunist. Acuzația pe care ideologia cotidiană anticomunistă care se dezvolta pe atunci în societatea românească a adresat-o deopotrivă șefului comunist și sistemului a fost că irosește resurse naționale uriașe pentru a-și satisface ambiții personale. Acuzația a prins și a fost funcțională față de scăderea credibilității regimului politic, dar era puțin justificată. Cele două proiecte - cele mai vizibile - făceau parte dintr-un șir de investiții de mari dimensiuni în infrastructură al căror principal rost era să asigure
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
creat în jurul economiei românești. Dacă lăsăm deoparte spectaculozitatea lor, „marile cazuri de corupție” din sistemul bancar românesc - cel puțin cele dezvăluite de presă până acum sau luate în considerare de justiția română și care, deocamdată, sunt mai degrabă bănuieli și acuzații decât corupție dovedită -, chiar cumulate, nu explică decât de o mică parte, slab semnificativă, a transferului de fonduri. Cea mai mare parte a acestui transfer de fonduri s-a făcut nu prin încălcarea regulilor, ci prin respectarea lor. În măsura în care exista
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
afară din facultate în 1952, rămânând o vreme șomer. Spre sfârșitul anilor ’50 va fi cercetător la Institutul de Arheologie din București, dar în urma unui denunț cu privire la opiniile sale anticomuniste, în 1961 se vede implicat într-un proces politic, sub acuzația de „încercare de lovitură de stat”; împreună cu prietenul său Edgar Papu va fi condamnat la închisoare pe viață. Eliberat din detenție în 1964, ulterior reabilitat, rămâne permanent în atenția Securității. Angajat spre sfârșitul anilor ’60 la Institutul de Istorie din
HANCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287406_a_288735]
-
al Universității din București, susținând teza Filosofia lui Tolstoi, tipărită în 1944. Din 1947 e reîncadrat ca șef de lucrări, iar din 1949 șef al Catedrei de slavistică la Universitatea din Iași. Va fi înlăturat din învățământ în 1952, sub acuzația de „naționalism șovin”, „reacționarism” etc. În 1958 este rechemat la Universitate, unde predă istoria literaturii ruse. Este autorul unor studii despre Al. Mateevici, Antioh Cantemir, N. Dobroliubov, N. Cernâșevski, Lev Tolstoi, Alexei Tolstoi, Al. Pușkin, M. Șolohov, K. Fedin ș.a.
HAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287413_a_288742]
-
o relație concurențială cu confrații întru poezie, îl subminează astfel pe criticul G., punându-i sub semnul îndoielii probitatea și gustul estetic. După 1989, gestul critic nonconformist se transformă în campanie susținută împotriva unor scriitori pe care îi pune sub acuzație cu judecăți aflate în afara literaturii și trădând mai degrabă complexe individuale decât intenții clarificatoare. Marin Preda, D. R. Popescu, Eugen Simion și din nou Nichita Stănescu sunt țintele sale preferate. Esteticul este situat într-o inadecvată relație de dependență față de
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Ben Amura, Ciric, Vondra sau cu inițiale. Părerile politice, mai ales pacifismul său, bazat pe idei care pot fi regăsite, între alții, și la Stefan Zweig, i-au adus în anii primului război mondial, dar și mai târziu, nesfârșite necazuri. Acuzația că „Arena”, „Lumea”, gazete conduse de el, au fost finanțate de Puterile Centrale este urmată, în 1918, de un proces și de o condamnare la mai mulți ani de recluziune. Regele Ferdinand îl va grația însă în 1920, odată cu alți
HEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
elitism”, „sectarismul”, „birocrația” de partid puteau constitui păcate mortale, ca și manifestările de „intelectualism”. Pe de altă parte, aceasta elită - vom păstra totuși termenul - a fost contestată ca fiind „falsă”, impostoare și uzurpatoare, după cum o arată chiar folosirea ghilimelelor; printre acuzațiile care i s-au adus, au fost și cele privind apariția de noi inegalități sociale, formarea unor noi elite fiind mai curând percepută că un fel de trădare de clasă. Preocuparea manifestată față de cuvântul „elită” arată În mod grăitor un
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]