7,862 matches
-
toată pielea și devine somnolentă. Era și momentul, pentru că deja o cuprinsese o amețeală ușoară și i se părea că vuietul mării, tot mai surd, se estompa, la fel ca și țipetele pescărușilor ce păreau că se pierd undeva în adâncul neliniștitelor valuri. Până și șuieratul vântului care obișnuia să se cocoațe în fugă pe dunele de nisip din apropiere și să arunce cu nisip în ea, începuse să i pară că devine doar o respirație lină, tocmai pe cale de a
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
chiar dacă va trece, peste un suflet ce-i zgâriat, vei rămâne-n umbra rece, n`gara vieții neașteptat. Inima ar vrea să moară, trăiește-n ea doar un destin, timpul a-nceput s-o doară, blestemul sorții îi meschin... Din adâncuri ce au trecut, aduni în gânduri depărtarea, al nemuririi glas plăcut, poartă-n suflet și iertarea. Dar din clipele de amor, ce-ți trăiesc încă în suflet, îți șoptești de ar fi să mori, mori pe buze, cu un zâmbet
PE BUZE CU UN ZÂMBET... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375886_a_377215]
-
apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced; Lasă glodul să-și usuce trupul stors de vlagă
DU-TE PLOAIE, IA-ȚI ȘI STROPII! de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375887_a_377216]
-
după voia Lui , nu după voia mea . 32. Dragostea este legătura desăvârșirii , dar credința este drumul care mne duce până la Hristos , ca să beneficiem și de dragoste . 33. Omul vede lucrurile care sunt pe pământ și în ceruri , dar Dumnezeu vede adâncurile tuturor . 33 .Puterea omului e limitată , dar a Lui Dumnezeu e infinită ; de altfel întocmai cu Universul pe care l-a creat . 34 . Oamenii care îl iubesc pe Hristos , caută să scoată din ei afară tot ce este rău , și
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
Israel , dar care acum e Dumnezeu Bisercii Lui Hristos , deși pentru Dumnezeu nu există prezent, trecut și viitor , ci e doar prezent . 100 . La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul . Și Cuvântul Lui Dumnezeu ne spune că peste fața adâncului de ape era întuneric . Deducem de aici că planeta Terra ara acoperită pe toată suprafața de ape , și întunericul învăluia totul . Mai pe urmă Dumnezeu a creat Lumina , cerul și pământul, adică uscatul , adunând apele planetei în mări și oceane
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
pentru oameni cu duhul blândeții Ne-ai dus peste praguri cu tălpile goale În ele să-nchidem a vieții splendoare Ce vrajă ne dărui popas dimineții Prin Țara în care trecutu-amuțește Ai fost călăuză în inimi de ceară Nicicând în adâncuri cea taină nu piară Un pumn de sfielnici cu drag mulțumește * Încă un drum cu Domnul mă-nchide într-o noapte. Uscatul uită mâna-nălțată către soare. Părinte, nesfârșirea e cumulul de fapte, O talpă cu nisipuri am scuturat în mare
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015 Toate Articolele Autorului SOARELE SINGURĂTĂȚII O, singurătate, în splendoarea-ți vastă am rătăcit din șes spre creasta; salturi căderi meandre drum drept, prin toate spre mine mă-ndrept unde-n adâncuri floarea de mină beznele-o șlefuiesc în surdina Hațeg, 7 februarie 2015 Râul Constantinescu Referință Bibliografica: Soarele singurătății / Râul Constantinescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Râul Constantinescu : Toate
SOARELE SINGURĂTĂȚII de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376000_a_377329]
-
Poezie > Credinta > MEDITAȚIE Autor: George Pena Publicat în: Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Oamenii se înțeleg din dăruiri ne-amânate, cuvintele sunt începuturi de progres; vibrând vertical peste zi și peste noapte, descopăr paradise de-adâncuri și-nțeles. Nu planuri înclinate le sunt stânjenire, nu aripa sufletului le bate obosită; urcușului, pe margine, câte-o oprire, surprind spectrul la culoarea potrivită. Pe unde trec ei, pământul devine rai, zboruri descind și-i nimbează nemurirea; câmpiile și
MEDITAŢIE de GEORGE PENA în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376008_a_377337]
-
am orientat barca spre direcția bună, ținând cont de reperele malului. În sfârșit, după alte zeci de rame trase contra valului, am găsit o zonă mai darnică și peștele era mai mare. Caiele negre, cu un cap uriaș, ieșeau din adâncuri, una câte una. Speram să-mi fac planul de minimum zece kilograme de pește. Ora înaintase, dar soarele era tot neputincios pe cerul plin de nori plumburii. La fel ca și mine, ceilalți pescari își schimbau poziția și se orientau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
stradă, tăcerea-și lasă cortina, ca nimeni să n-o vadă. Doamne, nu ți-am cerut nimic, arată-mi ca ești mare! O viață-am de trăit, mi-ai sortit doar zile amare? Pășesc peste lacrimi și-mi frâng în adâncuri suspinul, mi-ași rupe inima din lanțuri și blestem destinul. Mai plec fruntea odată, să-mi acopăr ochii secați, s-a oprit timpul de-umilință, dar voi nu observați! Nu mă las înfrânt de lovituri sau de-al vostru cuvânt
N-AM SĂ ÎNGENUNCHEZ..! de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376064_a_377393]
-
început răsare la șase și un pic, apoi din ce în ce mai devreme. Nu am avut somn și am vrut să profit de aerosolii dimineții și să fotografiez răsăritul soarelui, explică ea, mai împăciuitoare. Imi place nespus de mult când răsare soarele din adâncul mării. Aha, sunteți o romantică incurabilă! Pentru fotografiat ați nimerit un timp superb, fără nori. Vedeți ce frumos se vede luna deasupra hotelului Mangalia? Când va trece de releul de la poștă, se va lumina de ziuă. Și luceafărul lui Eminescu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376039_a_377368]
-
cu ocazia ceremoniei de inmormântare a unchilui Alesuțan Vasile, ultimul dintre cele mai apropiate rudenii ce le-am avut acolo. S-a dus și acesta ca mulți și mulți alții la o margine de sat, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, acolo nu mai încurcă pe nimeni. După cele obișnuite, cei ce au venit la înmormântare de la Șimleul Silvaniei, de la Satu Mare, din Bobota, din Oradea, din Zalău, din Cehal
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]
-
SINGURĂTĂȚII, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1500 din 08 februarie 2015. SOARELE SINGURĂTĂȚII O, singurătate, în splendoarea-ți vastă am rătăcit din șes spre creasta; salturi căderi meandre drum drept, prin toate spre mine mă-ndrept unde-n adâncuri floarea de mină beznele-o șlefuiesc în surdina Hațeg, 7 februarie 2015 Râul Constantinescu ... Citește mai mult SOARELE SINGURĂTĂȚIIO, singurătate, în splendoarea-ți vastăam rătăcit din șes spre creasta;salturi căderi meandre drum drept,prin toate spre mine mă-ndreptunde-n adâncuri
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
adâncuri floarea de mină beznele-o șlefuiesc în surdina Hațeg, 7 februarie 2015 Râul Constantinescu ... Citește mai mult SOARELE SINGURĂTĂȚIIO, singurătate, în splendoarea-ți vastăam rătăcit din șes spre creasta;salturi căderi meandre drum drept,prin toate spre mine mă-ndreptunde-n adâncuri floarea de minăbeznele-o șlefuiesc în surdinăHațeg, 7 februarie 2015Raul Constantinescu... XI. PAINGII DIN RÂMA, de Răul Constantinescu , publicat în Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015. PAINGII DIN RÂMA Noroios vulcan de invidii și ura neoplasm cangrena napalm venin supurează
RAUL CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/376033_a_377362]
-
a fost să se ferească. Acum am dreptul să mângâi ce-mi aparține oficial, am glumit eu. Scuză-mă, a fost din instinct! Am să fiu atent ca totul să se producă cu blândețe, pentru ca această amintire să rămână în adâncul sufletului tău ca prima ta noapte de dragoste, nu de chin și durere. Sper să fie așa. Nu ai încredere în mine? De ce crezi că am amânat momentul? Chiar dacă nu am mai întâlnit fecioare în scurta mea experiență sexuală, știu
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
când noi ne am cunoscut, a început ea să ne explice și chipul I s a luminat cu atâta putere încât nu o mai puteam privi. Devenise incandescentă în lumina soarelui Nordic iar vocea îi suna ca o chemare din adâncurile mărilor agitate de venirea furtunii. Era primul,, fest,,la care noi participam ca studenți. El m a invitat la dans pe melodia unui tangou lunecos. Să nu cad mi am agățat brațele de umerii săi. Era așa cald și plăcut
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
mușcătură Și dinții ei mi-ajung la os, Mi-i trupul jalnică faptură Captivă timpului ritos. Și iarna crudă ce mă-ncearcă Ucide curcubeu’-n zare, Lăsând în loc, din milă parcă, Doar umbra lui arcuitoare. Mă frânge geamătul durerii Și-adâncul cel săpat în mine Îl umplu azi, în pragul serii, Cu tot ce curge din suspine. M-aș împăca cu iarna ce mă-ngheată Și aș ascunde vaietul strigării De aș afla că pojghița-mi de gheață O va topi iar
IARNĂ GLACIARĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376660_a_377989]
-
și a gândului să coboare asupră-i și când pleoapele sale deschise vor fi luminii să mi-l întorci Andru Leandru așa cum numai spiritul tău știe că este bulgărele de foc, de lumină, de iubire, de căldură nicicând stinsă în adâncurile trupului neputințelor umane lumina gândului să-ți prindă sărutul cristal pe tălpile de înger apoi în aripile tale să cuprinzi răsăritul nostru, al celor ce te-au iubit și te iubesc neîncetat până la ultimul fir de iarbă abia răsărit al
SĂ MI-L ÎNTORCI, ANDRU LEANDRU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376663_a_377992]
-
căutare a perfecțiunii: „Îmi place să caut noi perfecțiuni, / Renăscând în mine metafizici perfecte!” Titlul sugestiv „Tainica simțire” dezvăluie de la început intenția autorului de a-l introduce pe cititor în „simțirea” ființei umane, urmând ca pe parcurs să pătrundă în adâncurile acesteia. „... dar tainica simțire / Cuprinde al meu suflet visând mărețire. / Ea cată gândul meu, visul să-l dezlege, / Făcând ca a mea minte să aibă o sfântă lege! / Este legea purității, este legea veșniciei, / Ce adânc coboară peste întinderea câmpiei
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
noapte tainele vieții / Așa cum apar lumini în zorii dimineții! / Învață de la mama să fii duios, gentil, / C-așa este un suflet de copil.” Poemele poetului Vasile Hatos din volumul „Tainica simțire” îți ung rănile sufletului. Ele vin de undeva din adâncul sufletului dintr-o dorință aprigă de cunoaștere și absolut după cum chiar dânsul afirmă. „Singurul maestru (spiritual) este suferința, setea de absolut, deoarece calea cunoașterii de sine este o cale a suferinței! Cunoaște-te pe tine însuți și vei cunoaște nemurirea
TAINICA SIMŢIRE SAU PELERINAJ SPRE ABSOLUT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376642_a_377971]
-
1465 din 04 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului În viața derapată câteodată în cea mai întunecoasă posomorâre care frustrează aspirația, dacă am înlocui ancora cu măcar câte o vorbire în duh și haz inteligent a actriței Doina Ghițescu, ar decădea adâncul iadului ce-așteaptă pe supărat cu gura prăpastiei căscată! Vocația înaltă pe care o are actrița Doina Ghițescu este intonația voioșiei în intertextualitatea unor glume citite din zâmbet. Dacă nu e observată când spusele îndesate cu spirit intră în largă
DOINA GHIŢESCU. ÎMPREUNĂ, EDUCAŢIA ŞI PERSONALITATEA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376675_a_378004]
-
trup gingaș și mlădios! - Ursuz! - țipă prințesa plină de furie. Ai întrecut măsura! De azi înainte să dispari din palatul meu! O văpaie țâșni din ochii prințesei. Îngrozit de furia acesteia, bărbatul dispăru prin zidul clădirii. Dar fiind rănit în adâncul duhului său necurat, jură răzbunare. Alungat de la palat, avea ocazia de-acum să colinde noaptea principatul în lung și-n lat. Se furișă prin cele mai întunecate cotloane trăgând cu urechea și la semenii săi, dar și la complotiștii muritori
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
acesteatrebuie auziteviața ceartăcu gesturi maternecopilăreștile răzvrătiriîn singurătateniciodată singurmăsurat de timpulce pierde la fiecare întâlnire conturul invizibilascund focsub straturide gheață.... VIII. PRIVIRE DIN MARGINEA TIMPULUI, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2288 din 06 aprilie 2017. plecare a plecărilor până în adâncul cel mai adânc Însuși Domnul prinde mâna primului om Însuși Domnul prinde-n mâna sa mâinile tuturor celor ce-aveau să fie îți închipui așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
așteptarea de dincolo de timp gustul morții și prăpastia înălțată până la orice punct de lumină dar bătrânul acesta cu nume de lut o dată doar a mușcat eu mereu și mereu din otrava vechiului copac. Citește mai mult plecare a plecărilorpână în adâncul cel mai adâncînsuși Domnul prinde mâna primului omînsuși Domnul prinde-n mâna samâinile tuturor celor ce-aveau să fieîți închipui așteptareade dincolo de timpgustul morțiiși prăpastia înălțatăpână la orice punctde luminădar bătrânul acestacu nume de luto dată doara mușcateu mereu și
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
un trimis divin, Crescut în Macedonia pentru măreț destin, Ne-nduplecat primește, un singur frâu în gură. Încremenea cu teama de umbra-i pământească, Dar ne-nfricat se-arată în aspre bătălii, Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească. Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde, În crâncene războaie, el, un mormânt-oraș Poruncă iute-aruncă să-i facă de sălaș, Tovarășului care nu-i chip să-l mai desmierde. Așa s-a scris legenda cu-n
BUCEFAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376713_a_378042]