6,508 matches
-
tiparului, există două explicații. Una tehnică și alta de ordinul transcendenței, pentru că un vis nu moare cu una, cu două. O parte din conținutul cărții a apărut inițial în revista Contrafort, celelalte episoade, după o pauză mai lungă, le-a adăpostit revista Sud-Est cultural de la Chișinău. Mulțumim redactorului-șef al acesteia, Valentina Tăzlăuanu, pentru insistența ei de a ne fi făcut să ducem până la capăt transcrierea acestei experiențe, regăsindu-i savoarea originară, învestind-o cu o valoare nouă, imposibil de calculat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe întreaga perioadă a lui Literatur Express. Vorbește rusește, dar cunoaște foarte bine germana și se descurcă în engleză. Limba rusă - nu cred că ne-am dorit genul ăsta de confort la Lisabona, un loc făcut parcă anume să te adăpostească de propria biografie. Lascha ne dă primele informații utile, cu pronunția lui „cântată”, tipic caucaziană. „Luați-vă camerele în primire și coborâți la party-ul de la etajul doi, care a început de două ore.“ Nu am poftă de petrecere, sunt rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde vom avea un reading poetic și o masă frugală înainte de îmbarcarea în trenul de Bordeaux. Clădirea arată destul de descurajant: o arhitectură banală de început de secol al XX-lea, despre care dacă n-ai ști, n-ai spune că adăpostește un muzeu. Incongruențele continuă și în interior: culoarele largi, cu tavane foarte înalte, depășesc în suprafață spațiile expoziționale, care nu sunt nici ele prea solicitate. Într-una din săli, o doamnă ghidă plasată într-un semicerc de turiști englezi insistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din îndepărtatul secol al XV-lea. Turnul are o înălțime de 90 de metri, și este încununat cu o giruetă de 5 metri, reprezentându-l pe St. Michael omorând un dragon. Vizavi de Primărie se află fostul Palat Regal, care adăpostește muzeul orașului Bruxelles. În Grand-Place, se așterne la anumite ocazii festive un imens covor roșu-galben-verde, „țesut” din flori vii, care o transformă într-o poiană mirifică, de basm. Ulicioare înguste, aglomerate cu tarabe și mese lungi la care mănâncă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și obraji scofâlciți, și femei în pantaloni. Apar însă și tineri, și copii cu rucsacuri. Nu mi-am imaginat că sunt atât de mulți turiști la castel, ieșiți din case pe o vreme ploioasă. Cercetez încăperile edificiului. Sală după sală, adăpostind mici muzee de obiecte prețioase: sculpturi, crucifixe, veselă de argint, aur și porțelan, icoane, sipete, straie cusute cu fir etc. Un adevărat labirint, care, desigur, așa cum îi stă bine unui loc fermecat, se dovedește mult mai încăpător pe dinăuntru față de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un trib de extratereștri ce trebuie protejat, iar capacitatea de a le îndeplini toate chefurile și capriciile măsoară adecvarea gazdelor la standardele occidentale... E trecut de zece seara. Ieșim în drum, și în spate ne cântă un cor de femei, adăpostit sub o copertină în formă de scoică. Melodii clasice, voci catifelate, o armonie perfectă. Dar nimeni nu pare să asculte corul. Am ciudatul sentiment că mă aflu în filmul lui Fellini 8 și 1/2, scufundat într-un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Eram priviți cruciș nu numai de „foruri” sau de criticii oficiali - a nu se uita, totul era într-o singură mână, existau o singură editură pentru întreaga Românie, E.S.P.L.A., și doar trei reviste: Viața Românească, Gazeta literară și Tânărul scriitor, adăpostite în același imobil de pe Ana Ipătescu (azi ambasada Libiei parcăă, un centralism extrem care a sufocat, cu adevărat, decenii la rând creația din larga și variata provincie românească literară -, dar și ironizați, gros adeseori, de colegi, mai tineri sau mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ce-mi dăduse tuyau-ul, cum se spune, „îmi vânduse meșa”, locul și ora ședinței și adresa, eu ignoram că pe Calea Victoriei, 11, se află restaurantul și biblioteca U. Scriitorilor, al cărei sediu se afla atunci la șosea, o vilă ce adăpostește azi sediul P.S.D. Cu Grigore mă vedeam din ’55, la cenaclul condus de Mugur și la Mugur acasă și, în dumineca aceea, abia am aflat că Grigore „trecuse” în alt grup literar, al lui „Nini” și Matei. Existau, cum sper
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
autorităților din Ierusalim (Galileea avându-și propriile legi, tradiții, climat, măsuri și greutăți) și fără îndoială, acestei independențe i-a datorat nazarineanul faptul că a putut substitui domniei complicate a Legii simpla iubire de Dumnezeu și de oameni. Dar Ierusalimul adăpostea Sanctuarul, loc în care orice evreu de parte bărbătească, adult și în putere, trebuia să se ducă la cele trei mari sărbători ale anului. Deci tânărul Isus s-a conformat, cel puțin așa ne informează Matei. Și pentru tot lungul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă un petec de vegetație ai șanse să zărești fie scufia unei călugărițe, fie sutana unui călugăr. Banii merg mână în mână cu imitația și cu lucrul făcut din topor. Dumnezeirea e mai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa cum este și în biserica Sfânta Ana a călugărilor dominicani, la schitul de la Eleona care domină Muntele Măslinilor și la Mormântul Regilor cumpărat de bancherii Pereire și donat Franței (de altfel, el e impropriu numit așa, dat fiind că hipogeul adăpostește, în patru camere funerare, rămășițele pământești ale unei prințese siriene și ale familiei acesteia). Toate aceste locuri consacrate fac parte din domeniul național. Meritul donației de la Emmaus revine mărinimiei marelui vizir Ali Pașa și sultanului, care voiau să ne despăgubească
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață, verde, chiclazorie și-n fund violetă, fumurie. (Satmary mi-a vorbit despre epuri, despre pasajuri de prepelițe care se îneacă în mare. Despre foci adăpostite la Caliacra, scăpate dela Euxinograd, despre vidre de mare. Și mai vorbește despre o mulțime de vii și case pe care a avut prilej să le cumpere pe nimic și nu le-a cumpărat, ca să ajungă să zidească anul acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pe când neamul din Dacia a trăit în belșugul unui pământ cu multe resurse și nu s-a îndemnat a lua armele decât ca să se apere. În epoca marei împilări a castei feudale, a ieșit din viața satului și s-a adăpostit în codru nu din înclinări criminale, ci din nevoia de a se apăra. (x) Se socoteau bucuroși dacă nu găseau împotrivire, și dacă-și puteau încărca prada cu ușurință, în chervanele lor, căutând grabnic drumul întoarcerii. PARTEA a IV-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
țesături de matasă. Lesghienii zice călătorul sunt tătari din aceeași rasă cu cei din Daghestan. Savanții socot, fără temeiuri serioase bineînțeles, că sunt, ca și alte populații din Caucaz, urmași ai ariergărzilor lui Atila. De 1500 de ani, s-au adăpostit în tainițele inaccesibile ale munților. De secole au rezistat Perșilor și Turcilor. La epoca aceea erau în stare de război cu împărăția țarilor. Sălbătăcia locurilor și climatul sunt aliații acestor munteni. vara arșiță, iarna viscole cumplite. De asemeni sunt în favoarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
începutul lunii aprilie 1468, regele Matei le răspundea nobililor poloni. Aceștia îi imputaseră că a invadat Moldova și-i ceruseră lui Matei să respecte vechile tratate. Matei arată însă, că Ștefan, „tiranul acelui ținut”, l-a provocat, nerespectând cele promise, adăpostindu-i în Moldova pe răsculații din Transilvania. Avea, așadar, motive ca să-l atace pe Ștefan și, pe deasupra, voievodul român era supusul său, după cum o mărturisea chiar Ștefan. „De cumva și voao se lingărește cu numele acela, face după obiceiul său
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în fața solilor săi. Wapowski scrie că în Senat s-a discutat această cerere și mulți senatori „pătrunși de evlavie, socoteau să nu fie dat spre chinuire un bărbat de neam mare și nevinovat, care se încrezuse în ei și se adăpostise în țara lor ca într-un liman sigur. În cele din urmă, pentru că fugarul era cerut sub amenințarea cu război și pentru că polonii pregăteau o expediție împotriva lui Frederic, marchionul de la Brandenburg și mare maestru al Ordinului prusian, regele Albert
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de zmeu, în special, depozitează toată puterea bestiei, el adăpostind fluidul miraculos al vieții sau chiar sufletul, de unde cultul craniilor la popoarele primitive. În timpul inițierilor, tinerii intrau în posesia unor fetișuri animaliere, precum gheare, dinți, fragmente din blană care îi făceau să stabilească o legătură totemică, „dobândeau o putere asupra
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Strânge lumea toată”399. Casa de pe cealaltă lume, aflată sub dominație solară, este o altă reprezentare a centrului lumii. Simbolistica inițiatică păstrează vie această imagine în memoria culturală a lumii, un exemplu fiind ritualurile din triburile primitive în care candidații, adăpostiți într-o casă anume, ating stâlpul ceremonial și rostesc: „Sunt în Centrul Lumii”400. Locuința luminii constituie o constantă a mentalității arhaice, ea adăpos¬tește atât neofiții, cât și pe cei plecați definitiv în lumea Strămoșilor. „Moartea îmbracă forma deplasării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
proprii, pe de altă parte, ca simbol al fertilității ei viitoare. Ipostaza meteorologică a zmeului pare astfel în acord cu dimensiunea fecundității provocate de apă: „când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Imposibilitatea de a părăsi lăcașul infernal indică începutul etapei de izolare a fetei smulsă din profan printr-un fenomen în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cel mai adesea forma unei manifestări eoliene cu precipitații și descărcări electrice stihiale: „Dar abia făcuseră câțiva pași pe marginea pârâiașului ce șerpuia în vecinătate, când dodată se pomeniră că vine un nor cu fulgere și tunete. Până să se adăpostească de ploaie, un vârtej luă fata, se făcu nevăzut și o duse la casa zmeului, întoarsă cu gura spre prăpăstii”. Brutalitatea cu care se trece din spațiul profan în cel sacru este proprie mutației ontologice, orice legătură afectivă cu mediul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
departe de lumina solară) cu puterea cosmocratoare a țesutului. Construcția miniaturală, prezentă în balada Soarele și luna I (1), este întotdeauna separată de casa familială: „o încăpere construită pe jumătate în pământ, în apropierea pădurii”. Pământul, în special adâncitura care adăpostește fata de măritat, trimite la implicații ale renașterii din pântecul lui Terra Mater. Revenim astfel la tema înghițirii de către un animal, al cărui interior este al gestației din timpul genezei, căci „șederea neofitului în stomacul animalului ritual este înlocuită cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Cu sfori dalbe de bumbac”(Grădiștea-Ialomița). Originea vegetală a motivului ar putea explica de ce mătasea leagănului este verde, culoare consacrată vitalului, htonianului și femininului. Ca și în cazul colindelor cu motivul veștmintelor astrale, în alte texte, leagănul din copac îl adăpostește pe Iisus. Arborele, vișin în cele mai multe texte, se găsește în centrul lumii, iar condiția personajului din Copacul Cosmic nu poate fi decât mitică. Pe linia holomorfică a întemeierii, fata de împărat se substituie eroului cosmocrator datorită puterilor sale de urzire
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
catalizator al consacrării. Privirea pe furiș și atingerea accidentală (întâmplarea este provocată de pârghii magice, ceea ce dă incidentului o valoare rituală) se reduc calitativ doar la un deget aurit, ca marcă a cufundării în dimensiunea superioară. Chiar și atunci când cămara adăpostește ipostaza infernală supusă, neofitul primește cheia și este împins spre comiterea greșelii: „După câte-va d[z] ile Ioniță voia să scie: ce pote să fie în pimniță? El cere cheia și Ileana i-o dă și aceia. Mergșnd Ioniță
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
regnul animal. Portretul ei însumează grandiosul formei cu experiența vastă, venită dintr-o supraviețuire în fața duratei și cu maternitatea, al cărei adăpost îl formează copacul mitic. Scorbura creată de efectul mistuitor al fulgerului primește o încărcătură benefică, dată de fecunditatea adăpostită de ea. Tulpina lui axis mundi, afectat de focul haosului, este securizată prin paza lui ophis primigenius, iar rodirea lui va dubla puterea fertilă deja activă. Ciocârlanul modelează în mod direct, prin învățături și acțiuni forma¬toare, traseul inițiatic în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu gradul de sublocotenent, ca comandant al Secției I, având 240 de soldați și 650 de cai. Coloana s-a format la Pașcani, iar de acolo ne-am dus la Bacău. Era la începutul lui septembrie 1916. Caii au fost adăpostiți în niște șurișoare a marelui fabricant de cărămizi Vințel Zingher. Și popota celor 12 ofițeri de la coloană era tot în casele lui. Eu am stat la gazdă la Edmund Vișec mecanic la fabrica de dubit piei a unui evreu foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]