102,424 matches
-
16, oprind într-un pitoresc cartier străjuit de o cruce de piatră, de la vilele de pe țărmurile lacului Herăstrău la căscioarele feroviarilor din Giulești, stările sociale se delimitau, s-o spunem, tăios. Și întocmai cum un strat nou de grosime se adaugă în fiecare an arborilor, și, orașul se îngroșa. O bună și veche prietenă din exil își luase rămas bun, la plecare, de la un copăcel de la Șosea, pe care-l îndrăgise, poate în plimbări sentimentale. îl căutase, la o scurtă revenire
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
versiunea engleză a cărții îi aparține lui T.E. Lawrence, aventurierul implicat în luptele din Peninsula Arabă, autor - o știm bine - al Celor șapte stâlpi ai înțelepciunii. Bineînțeles că lista lui Mircea Anghelescu e restrictivă și minimală. Bineînțeles că se pot adăuga, concentric, câteva situații de mistificare cel puțin echivalente, ca grad de interes, cu cele trecute în cuprins. Dar numai ca formă de dialog intelectual elevat și, în fapt, de legitimare a termenului titular, care, hazliu-teoretic, are în față șansa clară
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
ezitări notabile - de exigentul mediu cultural francez. Ba ca autor al unei însingurări bine programate, ba ca optzecist impur și dur, ieșit din tiparele reductive ale propriei generații. Nu prea știm însă cum să procedăm cu prozatorul Vișniec. Și, aș adăuga, cu omul de radio, cu comentatorul de la RFI. Cu atât mai mult cu cât de curând Editura Cartea Românească și-a asumat meritoriu reeditarea singularului său roman, Cafeneaua Pas-Parol. Singular până acum, de vreme ce - chiar accidentală fiind, în biografia autorului - practicarea
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]
-
nașterea ideii, la întruparea ei din aglomerări de asociații lingvistice, afective - pe scurt, el sapă în mintea creatorului până la rădăcinile freudiene ale creației, și le exprimă prin debusolarea, descompunerea limbajului. El reușește paradoxul de a exprima verbal non-verbalul. E de adăugat că Fluxul conștiinței a fost mai degrabă o ipoteză decât o practică a scriiturii, și, în cazul lui Joyce și Eliot (alții nu s-au încumetat), el a reprezentat mai mult o încleștare cu tradiția decât o anulare a ei
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
articole mai ample. În orice caz, de un dicționar de pronunțare au nevoie în cea mai mare măsură redactorii de știri de la posturile de radio și televiziune; în ultima vreme, cunoașterea englezei substituind cunoașterea altor limbi, la erorile tradiționale se adaugă stranii transpuneri fonetice ale denumirilor franceze sau germa-ne, citite în manieră englezească. În 1973, Editura Enciclopedică Română publica un foarte bun Dicționar de pronunțare - nume proprii străine, al Florenței Sădeanu. Bogat, în genere corect, a fost mult folosit și chiar
Pronunțarea numelor proprii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8557_a_9882]
-
și Ceaiul lui Proust sau Povestea porcului. Copilul, a cărui viziune încearcă să o reconstituie prozatorul, se arată adesea copleșit de singurătate, pierdut, rătăcit într-o lume ostilă, apăsat de o "povară tristă și bolnavă". La precizia temelor existențiale se adaugă întotdeauna precizia sfredelitoare a unei interogații morale. Uneori în surdină, alteori cu intensitate maximă, problema vinovăției obscure tulbură o conștiință traversată de complexe, animată, în același timp, de dorința eliberării de ele. Norman Manea a ținut să precizeze într-un
Ambiguitățile exilului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8554_a_9879]
-
informațiile din cele trei volume ale sale din Dicționarul etnologilor români (1998-2001). Pentru publicațiile literare a fost cooptat Ion Hangiu, autor al unui Dicționar al presei literare românești. 1790-1990 (ediția a doua în 1996), la ale cărui eforturi s-a adăugat pentru completări și detalieri contribuția cercetătorilor clujeni. Dacă luăm în seamă și sectorul de termeni literari, atunci putem aprecia, fără nici o exagerare, că Dicționarul Academiei face cât șapte dicționare sectoriale. Informația bibliografică este adusă foarte aproape de actualitate, până la sfârșitul anului
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
trimisă lui Cioran prin poștă, și tot prin poștă trimite varianta dublă, româno-franceză, unui grup de prieteni. Nu uită, cu acest prilej, să pună textul și la dispoziția zbirului ideologic, Radu Popescu. Spre informarea ofițerului de securitate care-l ancheta, adaugă: "Precizez că Radu Popescu funcționa la Gazeta literară, unde i-am trimis scrisoarea". Astfel de oameni și obiceiuri au dispărut pentru totdeauna din frumoasa țară care - vorba unuia din cei doi autori de epistole evocați mai sus - "a fost a
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
presat maro a fost și ghiozdanul care m-a cocoșat patru ani și mai bine. El era într-adevăr greu, pentru că îndesam în burdihanul lui penarul de lemn, călimara și o puzderie de cărți, caiete, maculatoare, rigle, compasuri. Se mai adăugau și doi săculeți de pânză, unul gri, altul bej, pe care îi bălăngăneam pe lângă mine. În sacul gri erau cipicii croșetați din lână groasă, pestriță, de umblat prin clasă, chiloții negri și tenișii albaștri pentru sport, de totului tot nici măcar
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
atârna cât un pietroi, din cauză că îmi duceam mâncare ca un săpaș: șase felii mari de pâine, unse cu ce se nimerea, trei mere, trei gutui, șase nuci, trei eugenii, o pungă de bomboane acrișoare. La începutul școlii, prin septembrie, mai adăugam și trei pere sau struguri din grădină. Dimineața, când o verificam pe băbuța dacă nu s-a zgârcit la ceva, ea se mira cum rămân tot mică și jigărită, când mănânc atâta. Era sigură că am limbrici și seară de
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
adevăr. Criticul are treabă cu îngerii: îi plesnește peste aripi. Îi despăduchează. Le dă sex. Criticul adevărat și cu mândru caracter dă ierbii verdeață. Sinele fără ideea de sine nu are sine. Critica este singura posesiune posibilă, prin contemplare". De adăugat că adevărata critică literară trebuie să fie comprehensivă, să se ferească de compromis, laude și "desființări" aranjate. Nichita dă exemplul soldaților din vechea Romă, care cântau în urma cvadrigii învingătorului și cântece de laudă, și cântece ironice ca să nu-l supere
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
pictură Nici aici însă Arturo Pérez-Reverte nu se dezminte, orice roman al lui îi oferă lectorului o porție zdravănă de cultură, instruindu-l fără ca măcar să-și dea seama. La pasiunea mai veche pentru pictură, etalată fastuos în Tabloul flamand, se adaugă și fotografia, simptom al timpului contemporan. Mulțimea detaliilor tehnice, legate de aparatele de fotografiat și de secretele meseriei este eclipsată de sugestiile privind forța uluitoare a imaginilor, mai ales când ele transfigurează drama în creație artistică. Numeroase pasaje ale cărții
Granițele ficțiunii, după Arturo Pérez-Reverte by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8591_a_9916]
-
formă", asumându-ne riscul de fi taxați drept estetizanți, o învinuire gravă. Această tendință emancipatoare a noilor critici este remarcată de o cercetătoare avizată și calmă a intervalului, Ana Selejan, care notează în Literatura în totalitarism. 1959-1960 (Cartea Românească, 2000): "... adaug imediat câteva evidențe care se impun pentru oricine citește textele analitice ale tinerilor critici: ceva-ceva, și ceva esențial, s-a schimbat în modul de abordare (de către ei, n.m.) a scriiturii: posibilitatea de a folosi și criteriul estetic și judecata operei
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
iraționale, ceva ce ar fi contravenit concepției materialiste despre existență. Astfel cum era poemul nu putea să apară. Și atunci, la ideea lui Paul Georgescu, poemul lui Nichita fu pus sub protecția mai mult decât explicită a poetului nostru național, adăugându-i-se dedicația: "lui Eminescu tânăr". O dedicație oarecum tautologică, dat fiind titlul O călărire în zori, luat tot de la Eminescu, dar numai cu acest blindaj poemul nichitian a putut să fie tipărit. Azi figurează în manuale. Generației postdecembriste astfel
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
Cu Nașterea dorințelor lichide a venit rândul bărbaților. Cele cinci secțiuni ale volumului de față (Nașterea dorințelor lichide, Atingerea, Măgărița și alte coarne de melc, Postbărbați, Bărbați de zi și de noapte, de niciodată și de totdeauna), la care se adaugă o pagină introductivă, un Post-scriptum și un Epilog, au tot atâtea legături între ele câte au și cu literatura. Oricât de generos ar fi acest termen, oricum l-am înțelege și l-am aproxima, el pretinde o substanțialitate a viziunii
Amintiri venerice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8601_a_9926]
-
repunerea în legătură a republicanilor sinceri. Supralicitează puțin, se și vede într-un rol. Îl cuprinde din nou entuziasmul. Duplessis împarte țigări, promite să se întoarcă repede cu un nou răspuns din partea lui Victor Hugo. Dl de l'Aubépine mai adaugă câte ceva despre Victor Schoelcher și îi solicită Maestrului o întrevedere. Asta e noua lui obsesie, să se întâlnească cu Victor Hugo, omul pe care îl admiră și pe care îl adoră, care ar putea să-i traseze destinul, cum zice
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
cititorului să fie cîștigată prin îmbrobodirea lui. Îi flatezi așteptările străduin-du-te să-i fi pe plac. În privința aceasta, Vladimir Tismăneanu și Mircea Mihăieș nu trebuie să-și facă griji: și-au făcut destui dușmani cu o singură carte. Dacă mai adăugăm și volumele anterioare de dialoguri politice - Balul mascat (1996), Încet, spre Europa (2000), Schelete în dulap (2004) - , atunci lista figurilor publice în ochii cărora Tismăneanu și Mihăieș au devenit nume inavuabile trebuie să fie foarte lungă. Aici însă, în volumul
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
această utopie sângeroasă, folosită adesea demagogic pentru amăgirea categoriilor defavorizate ale populației, spre a-i câștiga voturile, se ignoră voit sau nu experiența tragică a Uniunii Sovietice, cu cele mai bine de 20 de milioane de sacrificați, la care se adaugă alte milioane și milioane din fostele "democrații populare", din Asia și America de Sud; la noi, bătrânii (cel puțin unii dintre ei) mai tânjesc după cozile interminabile pentru a li se "da" rația lunară de cinci ouă și un litru de ulei
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
nesfîrșit primirea lui în evlavia poporului român". Dacă un "moment de perplexitate" îl reprezintă o coroană de flori din partea lui... Adrian Păunescu, localnicii simpli dovedesc că "avem nevoie de încă o icoană. O icoană maramureșeană, desigur. Icoana Monahului DelaRohia". Să adăugăm că, precum un mare semn de încredere în învățăcelul său, N. Steinhardt l-a ales ca legatar testamentar, cu sarcina de a-i prelua și gestiona manuscrisele. Din materia unor evocări personale care atestă calitatea de bun conducător de energie
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
va iscăli, mîndru și ambiguu, începînd cu 1834, pe coperta Hristoitiei. Aristocrații pașoptiști cultivau poezia din impuls interior și din dorința de a ajunge celebri. Cîntărețul și tipograful o cultiva în primul rînd pentru a se susține material. Trebuie să adăugăm imediat că nu numai pentru asta! Numeroase mărturii ni-l arată pe autor fascinat de actul scrierii și de minunea reprezentată de poezie. Să trăiești din scris în Bucureștii epocii regulamentare, cînd publicul românesc se reducea la cîteva sute de
Dincolo de pașoptism by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8607_a_9932]
-
câte un pic de "Ballantine's". Din sticla de un litru, cumpărată pe furiș de soț la "Tax free shop" de pe aeroportul Sharm-el-Sheik (Egipt), chiar înainte ca charter-ul să decoleze, iar apoi să aterizeze pe aeroportul Domodedovo (Moscova). Nu adăuga sifon sau vreo altă apă, bea cu înghițituri mici. Ca de obicei, la televizor cântau și dansau mutre boite, glumeau glumeții, analiștii analizau, ba însuși președintele pleca într-o vizită sau îi spunea ceva important obositului său popor. Pe Uliana
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
să intereseze aici. Tot așa din articolele cari ni se trimit. (Articolele ar trebui firește să cuprindă lucruri din punct de vedere "ziaristic" interesante, ceea ce nu e cazul cu toate câte ni s-au trimis până acum). Mai țin să adaug că marile ziare elvețiene: Bund, Neue Zuricher Zeitung, National-Zeitung, adică ziare cari se ocupă într-o măsură mai largă și de situația din alte țări, au corespondenți permanenți în România, și sunt astfel mai mult sau mai puțin angajate să
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu Studie moldovană, 1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele din 1855), la care se adaugă diverse articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuiitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
punct-terminus, după ziua de muncă, nu era neapărat casa, ci bodega din centrul satului, chiar aveau o vibrație la oferta de staruri ale stalinismului triumfător. Lăsând trecutul de-o parte, să revenim în prezent. O recentă vizită la New York a adăugat elemente angoasante mai vechilor mele spaime privind cartea. }in să precizez că nu cred într-o criză a cărții, ci în criza canalelor de difuzare. Sunt sigur că, pe cap de locuitor, numărul volumelor a crescut în ultimii cincisprezece ani
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]
-
singurul actor capabil să asigure o distribuție la nivel național e Poșta Română. Rostind acest nume, invoc tot ce înseamnă scleroză, lentoare, incapacitate de a te ridica la solicitările unei societăți dinamice. Cât privește prețurile prohibitive, nu mai trebuie să adaug nimic. Acest impediment obiectiv ar putea fi măcar diminuat, dacă nu înlăturat, prin construirea unor mari depozite de cărți în zone strategice ale țării. S-a încercat o astfel de formulă pe la mijlocul anilor '90, când Fundația Soros a finanțat un
Vor dispărea librăriile? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8393_a_9718]