93,376 matches
-
el. Cei pentru care a purtat bătăliile se poartă ca niște ticăloși. Îi fură manuscrisele, îl jignesc, îl încărca de un șir de păcate. A devenit portretul-robot al ticăloșiei. Lumea s-a întors cu susul în jos. Care sunt noile adevăruri? Cum poate să-și citească viața? Să-i găsească adevăratele sensuri? Care e lumea cea mai bună cu putință? Huiduit pe stradă, Slavici va ajunge la concluzia că oamenii care "în împregiurări că cele de atunci nu sunt în stare
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
ci totodată și îndelungată". Mutat în închisoarea de la hotel ăModernă, e așezat în camera cu Saniel Grossmann: se împacă de minune cu el; nici unul dintre deținuții cu care ar fi împărțit "celulă" nu putea fi mai bun decât el: În adevăr, nici Grossmann n-ar fi putut s-o ducă cu ceilalți atât de bine ca și cu mine, nici eu n-aș fi putut să mă împac cu vreunul dintre dânșii că și cu Grossmann." Închisorile mele este o carte
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
avut o reală propensiune pentru cultură, pe care a sprijinit-o în așa chip, încît cognomenul ce i s-a acordat, de "voievod al culturii", nu ni se pare doar un termen de complezenta, extras dintr-un dicționar de curte. Adevărul este că sub domnia în cauză asistăm la apogeul creației noastre interbelice, susținută masiv de Editură Fundațiilor Regale și de alte monarhice gesturi și inițiative: "Suveranul crede în putință infinită de creație a poporului peste care domnește și pe principiul
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
și întocmind lumea din nou pe trei datini ale făpturii, trupul, cugetul și truda, o dă veacului ce vine renăscuta"), realitatea de fond la care se referă n-ar putea fi contestată. Regele Carol al II-lea a fost într-adevăr "regele scriitorilor" și nu ne putem reprimă gîndul că încercarea de-a numi astfel pe vreunul din cîrmuitorii de-atunci ai României n-ar sună altminteri decît că o ironie... Emoția poetului care e cordial primit de rege la Palat
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
funcționînd aidoma unei proteze morale? Virgil Ierunca scria în acest sens: " Există nu numai la omul Tudor Arghezi (...), ci în însăși opera să, în miezul ei, un fel de uvertura spre slavă, nu totdeauna discretă față de vremelnicia oficială. Există într-adevăr și un poet de curte Tudor Arghezi, care nu se mulțumește să consimtă, dar care-și coboară adesea consimțămîntul în osana. Cine scormonește arhiva plecăciunilor scriitorilor noștri față de supușenia oficială, descoperă și un Tudor Arghezi gata oricînd să prefacă noroiul
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
Rundschau", ziar de prestigiu, unde semnează o rubrică de comentarii - indiciu de considerație înaltă care nu se acordă decît unor aleși. Acolo pledează pentru apropierea de Apus, pentru lipsa de echivoc în opțiunile de integrare și democratizare, pentru respect față de adevăr și rațiune în demersul cetățenesc. Îmi vin în minte puțini experți din țară care s-ar putea mîndri că rivalizează cu spiritul ei de pătrundere, cu discernerea rece a mișcărilor pe eșichierul coliziunilor interne. Nu mă pot abține să nu
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
și ricanări ÎN ULTIMĂ instanță, ce nu-i iartă unii Anei Blandiana este îndîrjirea cu care s-a înrolat în bătălia pentru o serie de revendicări fundamentale. Cînd dezvolta, în luările la cuvînt la congrese, în dialoguri televizate, pledoaria în favoarea adevărului și a echitații - teme care îi insufla o ardoare în inflexiunile vocii - nu toată lumea tresaltă, cuprinsă de aceeasi exaltare. În conversațiile purtate la București cu interlocutori din diferite compartimentări ale societății, nu doar din mediul cultural, am tatonat și acest
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
Alexandru Săndulescu), o bucată din "momente". De aceea, tocmai, dl Ion Vartic a inclus-o în ediția sa de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
Duiliu Zamfirescu. Și asta nu e deloc puțin. Restul (inclusiv poezia emfatica) sînt eșecuri sau semiesecuri. Și cît de neplăcut superior își aprecia prozatorul românele sale, considerîndu-le superioare nu numai operei lui Slavici dar și celei a lui Tolstoi! Într-adevăr, dezagreabila figură de snob a fost Duiliu Zamfirescu, autorul, totuși, al unei expresive corespondențe adresate lui Titu Maiorescu, pînă în 1909, cînd criticul, nemaisuportîndu-i grandomania, i-a aplicat știuta corecție în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
în răspunsul la discursul academic de recepție. Dens în substanță e studiul, despre opera lui Calistrat Hogaș. În 1984, cînd a apărut primul volum din ediția critică Hogaș, am publicat, tot în această revista, comentariul intitulat Ghinionul unui prozator. Într-adevăr, prozatorul Hogaș a fost un om cu ghinion, operă să căzînd victima nenorocului autorului ei. Născut în 1848 sau în 1849, prozatorul a fost, de fapt, coleg de generație cu Maiorescu, Eminescu, Conta, Panu, Lambrior, Xenopol. Dacă și-ar fi
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
que j^ai Monsieur Constantin Toiu qui a eteă un merveilleux public. J^en ai garde un innoubliable souvenire. Arlette Bourdelle Guide a Sache, le 13 Septembre 1971. Hm, innoubliable. Le moț juste! Fără falsă modestie, fusese o întîlnire într-adevăr de neuitat. Mai întîi asta se petrecea cu o zi înainte ca Arlette să se mărite în mica localitate unde se află muzeul. Mi-o spusese cu toata franchețea ei în care deslușeam, bine stăpînita, o fericire de față ce-
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
pe soțul meu vreme de trei luni și care e convins că a fost executat în camera de gazare la sfîrșitul lui septembrie 1944". În ciuda tuturor celor care încearcă să o menajeze, ea vrea să afle pînă la capăt insuportabilul adevăr și se întîlnește cu tînărul, care îi povestește în amănunt ultimele luni ale poetului, gazat la 3 octombrie 1944. Relatarea Genevièvei către Maritain e de o simplitate împietrita: "soțul meu, sosit la Auschwitz la începutul lui iunie 1944 și care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
din partea ziarelor, ci ca o probă că în momente importante, la noi nu stie stînga ce face dreapta și că, dintr-o sursă foarte credibilă poți lua o știre, iar din altă sursă, la fel de credibilă, poți obține cu totul altceva. * ADEVĂRUL de luni reia o declarație a unei deputate PRM pentru BBC prin care aceasta recunoaște că liderii locali ai PRM au participat la mineriada, dar nu în calitate de membri ai acestui partid, ci fiindcă n-au avut încotro. Notă bene, e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
căci iarbă creștea cât gardul, pește sat./ și nu am mai vrut să fiu liniștită căci Liniștea era însuși satul./ dintr-o dată Focul a cuprins mare parte din sat; era această o pedeapsă/ dar și o bucurie./ nimeni nu stia adevărul iar eu nici atât./ și a zis Manole către femeia să: ade bună seama avem să murim/ căci am văzut pe Dumnezeuă". (Satul, din Cocosul s-a ascuns în tăietura) Pline de dramatism sunt și confesiunile referitoare al condiția de poet
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
Barbu Cioculescu A SPUNE că în România comunismul s-a prăbușit tocmai când nația se obișnuise mai bine cu el, ar fi o ironie destul de amară, lipsită de haz, daca nu de rușine, nu însă și de un oarecare adevăr. Anume pentru că era la culme de incomod pentru cei mai mulți și chiar din rândurile partidului, fiecare om întreprinsese în timp un efort complicat și maximal de adaptare, pe fundalul impresiei de stabilitate a regimului, până în ultimul său moment. Tineri sau bătrâni
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
de ispite și deci natural înclinată să se întindă mai mult decât îi este plapuma. Peste toate, capacitatea de producție a țării a scăzut din an în an, condamnând orice program de redresare. Insul de-sine-stătător a mai înțeles și tristul adevăr că îi revine să se descurce singur sau să piară cu adevarat. Enormă îmbogățire a unora, în mod cert frauduloasă și nesancționata, l-a revoltat în adânc, modificând imaginea ideală a Reformei, punând sub semnul întrebării democrația însăși. Vechile habitudini
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
vede că magistrul face o criză de nervi, moartea îl avertizează: "Faci infarct și-mi strici vacanță!" De ce l-a ales Moartea tocmai pe El? Probabil, conform unui cunoscut titlu, Moartea citise ziarul. Și a ales un învingător pentru care Adevărul e mai important decît Profitul, un om adevărat, care știe să separe Binele de Rău, si a cărui concluzie, după o viață plină, confirmă că dacă pasiune nu e, nimic nu e... Moartea află ce e amorul și ce înseamna
Moartea în vacantă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18106_a_19431]
-
prieteni cugetări referitoare la etapele și amploarea creștinismului de început de imperiu. Pretextul polemic? Fanatismul irațional al unor interpreți ai evangheliilor, exagerările de orice fel și nu în ultimul rând minciună ridicată la rang de principii, exagerările inevitabile luate drept adevăr și argument. Împăratul însuși este "luat de val" și, la un conciliu episcopal dintr-o provincie orientala, semnează un edict prin care creștinismul devine religia oficială a imperiului. Cum se produce această transformare a împăratului Sapiens, de la contestare ironică și
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
pot schimba ontic individul cât și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul sau - de la sublimul sacralității, la obscurantism și conveniente. Pline de haz și aluzii la contemporaneitate (unele nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de Occident. Dan Negrescu, Epistolar Imperial, Editura Paideia, 1998.
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
fervori revendicative ce sparg necruțător tiparele, în virtutea unui clocot vulcanic al sufletului de "obidit", se arătă ofuscat de peisajul sufletului slav. Se comportă aidoma unui japonez sau negru, ce respectă modă învesmîntării occidentale cu mai multă scrupulozitate decît un occidental: Adevărul este că între europeni și ruși e o diferență că de la ied la hipopotam. E o lume de stupefacții și gigantisme. Dacă mintea noastră merge la dreapta, mintea rusească o ia de-a-ndăratele și săgeată ei de manometru tremura și sare
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
Intenția lui, de a stabili o legatura logică între cele două premise, mi se pare a fi centrul de greutate al cărții, măsură care îi decide calibrul teoretic. Din păcate, nu mi se pare ca Dolezel ar fi stabilit într-adevăr o asemenea legătură decît în cercetarea aplicată la poetica aristoteliana și apoi la filozofia leibniziană și semantica lui Frege. Pe masura ce ne apropiem de modernitate, verigă ce unește cele două probleme, cea ontologica și cea epistemologica, e mai mult presupusa decît
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
în acest studiu toate "păcatele" care decurg inevitabil din tentația de a geometriza, adică de a descoperi armonii și coerențe euclidiene într-o istorie a gîndirii care s-ar preta mai curînd, prin complexitatea ei, la modele ne-euclidiene. Într-adevăr, suspect de coerență apare mentalitatea literară occidentală, de la Aristotel încoace, așa cum o vede Dolezel. Și asta în condițiile în care unor specialiști în opera Stagiritului nici macar textele lui nu li se par atît de unitar cuprinse într-un tot conceptual
Naftalină si lavandă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18108_a_19433]
-
Acestea fiind spuse, revin la propozițiile din debutul articolului. Din ce in ce mai frecvent, oameni altminteri cumsecade și nu proști par să intre în pielea vechilor suporteri, de prin 1990-1991, ai lui Iliescu. Ei țipă că din gură de șarpe că a spune adevăruri neplăcute despre non-politica domnului Constantinescu înseamnă a lucra pentru dușmanii acestuia, care sunt și dușmanii democrației! Falsitatea unor astfel de aserțiuni nu merită nici macar oboseală unei demonstrații sumare. Pentru admiratorii necondiționați ai actualei puteri, a spune adevărul - nimic altceva: adevărul
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
că a spune adevăruri neplăcute despre non-politica domnului Constantinescu înseamnă a lucra pentru dușmanii acestuia, care sunt și dușmanii democrației! Falsitatea unor astfel de aserțiuni nu merită nici macar oboseală unei demonstrații sumare. Pentru admiratorii necondiționați ai actualei puteri, a spune adevărul - nimic altceva: adevărul bazat pe probe aflate la îndemâna oricui - înseamnă că, din inconștiență sau din prostie, daca nu chiar din ticăloșie, te pui în slujba dușmanilor dovediți ai democrației! Logică reproșurilor de acest tip e, în cel mai bun caz
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
adevăruri neplăcute despre non-politica domnului Constantinescu înseamnă a lucra pentru dușmanii acestuia, care sunt și dușmanii democrației! Falsitatea unor astfel de aserțiuni nu merită nici macar oboseală unei demonstrații sumare. Pentru admiratorii necondiționați ai actualei puteri, a spune adevărul - nimic altceva: adevărul bazat pe probe aflate la îndemâna oricui - înseamnă că, din inconștiență sau din prostie, daca nu chiar din ticăloșie, te pui în slujba dușmanilor dovediți ai democrației! Logică reproșurilor de acest tip e, în cel mai bun caz, bizară: vinovați de
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]