KorAP: Find »[drukola/base=agrar & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...154 155 156 ...160 >

3,979 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

numit, a fost un dezastru rapid abandonat - dar acest exercițiu de maoism avant l’heure, la numai 80 km est de Viena, spune mult despre spiritul vremii. În acest timp, la fel ca În zonele baltice recent sovietizate, consecința reformei agrare comuniste a fost penuria instituționalizată În țări În care mâncarea fusese până atunci ieftină și din abundență 3. Ca răspuns la aceste erori palpabile, autoritățile au introdus legi În stil sovietic ce incriminau „parazitismul”, „speculația” și „sabotajul”. Cum spunea dr.

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
lăsau vrăjiți de incantația dogmei, precum Czes³av Mi³osz, au aplaudat fără reținere reformele sociale comuniste: „Eram Încântat să văd, În sfârșit, că structura semifeudală a Poloniei se prăbușea, că universitățile Își deschideau porțile tinerilor muncitori și țărani, că Începuse reforma agrară, iar țara era, În cele din urmă, pe drumul spre industrializare”. Cum observa Milovan Djilas, evocând propria sa experiență ca adjunct al lui Tito, „la Început, totalitarismul e numai entuziasm și convingere; abia mai târziu se transformă În structuri, șefie

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor agrare postbelice a condus guvernele italiene la o abordare nouă a spinoasei „chestiuni a Sudului”. În august 1950, parlamentul italian a Înființat Cassa per il Mezzogiorno, un Fond al Sudului, cu scopul de a canaliza bogăția națională spre Sudul sărăcit. Nu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
fie niciodată pus În practică, Germania promitea să preia exporturile agricole franceze În schimbul deschiderii de către Franța a pieței sale interne pentru produsele chimice și industriale germane (În timpul războiului, o expoziție din Parisul ocupat dedicată „Franței europene” punea accentul pe bogăția agrară a Franței și pe beneficiile posibile prin participarea la Noua Europă a lui Hitler). Agricultura modernă n-a fost niciodată ferită de protecționism motivat politic, Într-o formă sau alta. Chiar Statele Unite, ale căror tarife comerciale externe au scăzut cu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
oficiale ale studenților comuniști. În decurs de o săptămână, În toată țara s-au Înființat organizații studențești, culminând pe 22 octombrie cu manifestul celor „șaisprezece Puncte” formulat de studenții de la Universitatea Tehnică din Budapesta. Revendicările studenților cuprindeau reforme industriale și agrare, o democrație lărgită și libertatea cuvântului, precum și eliminarea nenumăratelor restricții și reglementări ale vieții instituite de guvernarea comunistă. Mai mult, ei solicitau instalarea lui Imre Nagy ca prim-ministru, judecarea crimelor lui Rákosi și ale colegilor săi și retragerea trupelor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
iar investițiile private din America nu au luat locul Planului Marshall sau asistenței militare decât pe la sfârșitul anilor ’50. În Italia, Cassa per il Mezzogiorno, susținută de un amplu Împrumut de la Banca Mondială, a investit inițial În infrastructură și dezvoltări agrare: asanarea pământului, construcția de drumuri, canalizare, viaducte etc. Mai târziu, s-a orientat către sprijinirea noilor uzine industriale. Ea a oferit stimulente - Împrumuturi, donații, scutiri de impozite - firmelor private dornice să investească În Sud; a fost vehiculul prin care agențiile

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
destul de coruptă. Majoritatea avantajelor au mers către regiunile de coastă favorizate; mare parte din noua industrie pe care a Încurajat-o a fost capital-intensivă, creând puține locuri de muncă. Multe dintre fermele mai mici, „independente”, apărute În regiune În urma reformei agrare, au rămas dependente de stat, făcând din Mezzogiorno un fel de zonă de asistență socială semipermanentă. Cu toate acestea, pe la mijlocul anilor ’70, consumul per capita În Sud se dublase, veniturile locale crescuseră În medie cu 4% per annum, mortalitatea infantilă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
țărani ce caracteriza toată stânga europeană, de la remarcile lui Marx despre „idioțenia vieții rurale” la dezgustul lui Lenin față de „culaci”. Mizeri și Încrâncenați, țăranii din centrul și sudul Europei interbelice au format un electorat facil pentru naziști, fasciști sau populiști agrari de o zi. Însă fermierii, arendașii, cherestegii și pescarii la fel de necăjiți din nordul Îndepărtat al Europei s-au Îndreptat spre social-democrați, care sprijineau activ cooperativele agricole (cruciale În Danemarca, unde exploatarea agricolă comercială era frecventă și rentabilă, dar pe scară

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
scandinavi, care trăiau În comunități de un protestantism fervent, neîngrădite de obediența tipic rurală față de preot sau moșier - a constituit platforma durabilă pe care s-au clădit cele mai reușite democrații sociale din Europa. Coalițiile „roșu-verzi” (la Început Între Partidul Agrar și Partidul Social-Democrat, apoi exclusiv În interiorul celui din urmă) erau de neconceput În altă parte; În Scandinavia, ele au devenit o regulă. Partidele social-democrate au fost vehiculul prin care societatea rurală tradițională și proletariatul industrial au pășit Împreună În epoca

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din Nord o cerere de transport, servicii, educație și mai ales de locuințe căreia guvernele nu au reușit niciodată să-i facă față. „Miracolul economic” italian s-a produs mai târziu decât În alte părți, iar tranziția de la o societate agrară a fost mai abruptă. În consecință, neplăcerile primului val de industrializare s-au suprapus și ciocnit cu șocul modernității. Forța de muncă necalificată și semicalificată - de obicei din Sud, În majoritate feminină - nu fusese absorbită de sindicatele tradiționale ale lucrătorilor

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
lui Poujade era singulară. Majoritatea partidelor protestatare apărute după 1970 nu erau meteorice: Partidul Progresului din Norvegia a obținut cel mai bun rezultat electoral (15,3%) după un sfert de secol, În 1997. Partidele anti-impozit, ca și partidele de protest agrar din Europa interbelică erau Înainte de toate reactive și negative - erau Împotriva schimbării nedorite și, mai ales, cereau statului să Înlăture ceea ce li se părea o povară fiscală nerezonabilă. Alte mișcări axate pe o singură problemă aveau solicitări mai pozitive În fața

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sau extremiste, și a funcționat Întocmai. În Scandinavia, partidele cu cauză unică precum ecologiștii (sau pacifiștii, sau feministele) au fost eclipsate de agenda politică ecumenică a formațiunilor politice existente - de ce să strici un vot pe „verzi”, când social-democrații sau partidele agrare pretindeau că Împărtășesc aceleași preocupări? În Norvegia, de exemplu, ecologismul a avut la fel de mult succes ca În Germania: Încă din 1970, planurile guvernului laburist de a exploata cea mai mare cascadă din nordul Europei, la Mardola (În apropierea Cercului Polar

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
luni, Portugalia a părut că se Îndreaptă spre o adevărată revoluție socială. Cu sprijinul entuziast al MFA și PCP (intransigentul Partid Comunist Leninist condus de Álvaro Cunhal), băncile și industriile au fost naționalizate și s-a demarat o amplă reformă agrară, mai ales În Alentejo, grânarul din sudul Portugaliei, unde pământul era Încă În proprietatea marilor latifundiari, adesea absenți. Naționalizarea a fost bine primită la oraș, iar reforma agrară din sud - În esență, o colectivizare - a Început cu gesturi „spontane” de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
și industriile au fost naționalizate și s-a demarat o amplă reformă agrară, mai ales În Alentejo, grânarul din sudul Portugaliei, unde pământul era Încă În proprietatea marilor latifundiari, adesea absenți. Naționalizarea a fost bine primită la oraș, iar reforma agrară din sud - În esență, o colectivizare - a Început cu gesturi „spontane” de ocupare și confiscare a pământului de către lucrătorii și administratorii locali, mobilizați de comuniști și aliații lor (comuniștii se remarcaseră drept adversarii clandestini cei mai organizați și mai eficienți

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sindicaliștii comuniști au suscitat o opoziție aprigă În regiunile dens populate din nord. În esență, revoluționarii portughezi din 1974 repetau greșeala țărăniștilor radicali din republica spaniolă a anilor ’30: Încercând să impună proprietarilor privați și eficienți din nord o reformă agrară colectivistă bazată pe condițiile sociale din sud, i-au transformat pe aceștia În dușmani. În alegerile pentru Adunarea Constituantă din aprilie 1975, comuniștii nu au obținut decât 12,5% din voturi. Partidele de centru-dreapta au avut mai mult succes, dar

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
lui Soares indispuneau aripa stângă a propriului partid, căreia el Îi promisese sfârșitul grabnic al capitalismului Într-o Portugalie socialistă), dar aceștia au fost nevoiți să renunțe la ideile de insurecție. În 1977, Parlamentul a promulgat o Lege a Reformei Agrare care statornicea recenta colectivizare, dar numai În sud, limitând suprafețele de teren expropriabile. Decizia a eliminat riscul unui conflict rural sau al unei reacții conservatoare, dar pe termen scurt nu putea ameliora cu nimic dezastrul economic moștenit de Portugalia democratică

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
subvențiilor comunitare pentru fermierii francezi. Spania, Portugalia și Grecia aduceau Comunității 58 de milioane de oameni, majoritatea săraci, așadar candidați la o multitudine de programe de Întrajutorare și subvenții de la Bruxelles 24. și, Într-adevăr, odată cu aderarea celor trei țări agrare sărace, presiunea asupra Fondului Agricol Comun a crescut, iar Franța a Încetat să mai fie unicul beneficiar. Diverse acorduri negociate cu grijă au fost Încheiate pentru a-i despăgubi pe francezi pentru „pierderile” lor. La rândul lor, noii membri au

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
o noutate absolută: toate sistemele socialiste au depins de controlul centralizat asupra penuriilor induse chiar de sistem, Însă În România, o economie bazată pe investiții exagerate În capacități industriale inutile a fost transformată cu succes În una bazată pe subzistența agrară preindustrială. Politica lui Ceaușescu avea o anumită logică diabolică. Cu prețul pauperizării populației, România și-a achitat datoriile față de creditorii străini. Însă cârmuirea lui Ceaușescu nu s-a limitat, mai ales În ultimii ani, la o politică economică nebunească. Pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
a fost Împinsă. Nu a murit; a fost ucisă. Iugoslavia a fost cazul cel mai grav, Însă perioada postcomunistă a fost peste tot dificilă. În Portugalia sau Spania, drumul de la autoritarism la democrație a Însemnat modernizarea accelerată a unei economii agrare Înapoiate - combinație pe care restul Europei de Vest o cunoștea din proprie experiență. Ieșirea din comunism, În schimb, nu avea un precedent istoric. De la Belgrad până la Berkeley, mult așteptata trecere de la capitalism la socialism a fost teoretizată ad nauseam În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cu Înverșunare. Deși comparabilă, obsesia franceză a moștenirii naționale (le patrimoine) a luat o formă diferită. În Franța, identificarea și salvarea zeloasă a locurilor și obiectelor importante pentru trecutul național se practica de zeci de ani: totul Începuse cu expozițiile agrare din perioada interbelică, care musteau deja de nostalgie pentru lumea dispărută de dinainte de 1914, și se accelerase odată cu tentativa regimului de la Vichy de a substitui prezentului urban supărător un trecut rural idealizat. După război, sub a Patra și a Cincea

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Kremlinului față de Î 183; nostalgia 700; opinia Statelor Unite 21-22; pagube materiale 30-31; persecutarea cetățenilor 184; planuri urbanistice 357; poluarea 523-524; rata mortalității infantile 307; rata natalității 307, 719; răzbunarea Împotriva evreilor 53; reacția la destalinizare 288-290; recunoașterea Holocaustului 748-752; reforma agrară 84; revizioniști 393; salariul lunar 675; scrieri ilegale 524; sentimente față de Statele Unite 719; sisteme asistențiale 81; sovietizarea și rusificarea 186-187; stalinismul 393; statistici ale populației În perioada postbelică 306-307; strategia Statelor Unite 295; transformările (din anii ’90) 583; turismul sexual 695

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
unic” 447-448; partide verzi 453-454; perspectiva comunismului sau fascismului 427; planificarea guvernamentală - vezi planificarea guvernamentală; planificarea urbană 358-360; primirea refugiaților 43; privatizarea sectorului public 509-512; produsul intern brut (În 1970) 420-421; puterea colonială - vezi colonialism; rata mortalității infantile 307; reforma agrară 84-85; reforme liberale 349-350; relațiile lui Gorbaciov 551, 554; rolul femeii În politică 451; romane influente 352; schimbări politice (În anii ’50) 238-256; schimbări politice (În anii ’60) 362-388; schimbări politice (În anii ’70) 445-462; schimbări violente 427; sindicate 308-309

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Partidul Acțiunii 74; Partidul Comunist Italian (PCI) 57, 68, 86, 140, 142, 196-197, 297, 372, 473; Partidul Socialist Italian (PSI) 196, 680; planificare guvernamentală 76-77, 304-305; privatizarea 509-510; producția de frigidere 341; ramificarea grupurilor teroriste 436; război civil 45; reforma agrară 85; regiuni autonome 641-642; sărăcia În Sud 239; scandalul „orașul mitei” 680; scandalul Moro 437; separatism regional 641-642; sistem universitar 364; stânga extraparlamentară 382-383; statistici ale populației 307; terorism 435-439; terorismul extremei drepte 437; terorismul extremei stângi 437; tranziția de la

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Vichy 745; reacția la evenimentele din mai (1967) 379 Ponto, Jürgen 433 Poos, Jacques 616 Popie³uszko, Jerzy 555, 635 Popper, Karl 516 Portugalia; armata 470, 473; colonii africane 471; greve 470-471; guvernare democratică 473; istoria politică recentă 469-474; Legea Reformei Agrare 473; lovitură de stat 471; Mișcarea Forțelor Armate (MFA) 471; partide comuniste 471-473; Partidul Leninist Comunist (PCP) 472; Partidul Socialist 472; pierderea coloniei Goa 470; posesiuni imperiale 259; privatizarea 510; revolta angoleză 470; standardul de viață 469 Poujade, Pierre 268

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Reagan, Ronald (președintele Statelor Unite) 540, 542-543, 550, 578 Real Madrid 712-713 rearanjare geografică 39 recesiune; efectul asupra clasei de mijloc (În 1970) 425-426; rolul statelor asistențiale În reducerea dificultăților (din anii ’70) 423 recolte slabe 92 redistribuirea proprietăților 49 reformă agrară 309, 473 reforme economice 394 reforme politice 85-86 refugiați 35-44; deosebirea față de persoanele strămutate 41; politici 43; repatrierea 41 refugiați politici 42-43 Regatul Unit - vezi Marea Britanie regimul de la Vichy; complicitatea În Holocaust 743-747; poziția francezilor 744-747; tratamentul evreilor 743-747 regimul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]