11,041 matches
-
populației. România este o patrie comună pentru toți cetățenii ei. Nicio țară nu poate pretinde, în mod legitim, că ar avea drepturi pentru o parte a populației altei țări. Asemenea concepții și pretenții, care au servit ca pretexte ale acțiunilor agresive ale fascismului german în anii 1936-1940, sunt în totală contradicție cu normele de drept internațional contemporan. Structura Parlamentului (396 deputați) este următoarea : Români 94,4% Maghiari 7,3% Germani ș.a. naționalități 1,3% La nivel național, funcționează Consilii de naționalitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ori și au încercat să se vadă și cu alte persoane, dar se împăcau întotdeauna. A trecut timpul și s-au mutat fiecare într-un apartament - dar nu împreună - și aluziile la căsătorie din partea celor două familii începeau să devină agresive când, cu vreun an și jumătate înainte să-l cunosc, firma lui Aidan l-a transferat cu lucrul „în oraș“. (Toată lumea spune „în oraș“ când se referă la New York, ceea ce pare cam greu de înțeles dat fiind că Boston nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
inelul de logodnă. —Oau. Te măriți. Ei bine, felicitări. E un individ norocos. Apoi s-a uitat la mine. O privire plină de compasiune. — Oh, micuțo, a zis. E de rău, este? —Ai tras cu urechea la ce vorbeam? Tonul agresiv al lui Rachel revenise în forță. — Nu. Dar e cam... - a dat din umeri - evident. Către mine a zis: —Înfruntă fiecare zi pe rând. Nu e dependentă de droguri. E sora mea. Ăsta nu e un motiv să nu ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dea o senzație de greață. Mă temeam că va trebui să încep să beau ceai de la plafar („ceai dai p-afar’“, cum îi spuneam eu și Aidan) și să-mi asum riscul de a mă preface într-una din persoanele acelea agresiv de calme care beau infuzii de mentă și mușețel. Expresia lui Mitch nu s-a schimbat. Chiar și în cele mai bune momente, ochii lui erau ochii unui om care pierduse totul. Faptul că cineva refuza să iasă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
voiam să-i spun. —E în regulă, a zis. Îl am acasă. Poți să mi-l spui acum sau pot să-l iau eu mai târziu. Înfrântă, i l-am înșirat. O altă repriză de lovit butoanele, posibil mai puțin agresivă de data asta, și a zis, de parcă era unul din frații Marconi care dădeau primul telefon: —Sună! Sună! Apoi s-a pleoștit tot, cu speranțele spulberate. —Mesageria. Lasă un mesaj, dobitocule. Pentru asta există. —Nu. A închis telefonul. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un fel de armă cu care se poate impune atât în fața celor din jur, cât și în timpul orelor. Nu sunt cel mai inteligent din clasă, dar încerc să țin ștacheta cât mai sus. Am citit undeva că „Vulgaritatea cuvintelor, comportamentul agresiv și lipsit de maniere estompează nivelul de cultură”. Am citat aproximativ, dar este foarte adevărat. Părinții mei cred că eu fac parte dintr-un grup de prieteni culți, manierați și foarte inteligenți. Adevărul este undeva pe la mijloc. Manierați sunt doar
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
un ton princiar, iar aceștia dădeau înapoi simțind autoritatea din vocea ei, demnitatea purtărilor sale și clătinau din cap, întrebându-se ce se-ntâmpla cu ei. S-o atace pe mama ermitului! Ce le venise? — Baba, de ce suntem câteodată așa agresivi și lacomi, iar alteori suntem bucuroși doar să stăm sub copacul tău? — Într-una din zile, albina zumzăie mai tare, iar într-o zi cu ploaie stă în liniștă în stupul ei, le răspundea Sampath. Deși nota plin de religiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
lucrat la negru. Știu că al meu așa a făcut. În bar, bărbații și femeile sunt aliniați unul după altul, despărțiți de zidul de alcool, un șanț plin cu băutură, de-a lungul căruia se plimbă matroane turbate și gorile agresive. La unsprezece treizeci sau cam pe-aici, bătrâna barmaniță îmi spuse: — Vezi? Vorbește cu tine. Cheryl vorbește cu tine. Vrei să-i iei lui Cheryl ceva de băut? I-am făcut hatârul fără să mai spun ceva. Barmaniță îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bărbat rezonabil. Curând vom obține o concesiune în operațiunile noastre din afara orașului. Dacă totul decurge normal și dacă nu vă pătați bunul renume, atunci, cine știe, am putea să... — John Self? Stătea în fața mea, dreaptă, privindu-mă țintă. Oricât de agresive și imperative ar fi fetele, ele nu își pierd niciodată acel aer de așteptare emoționată. Cel puțin așa sper. Purta niște pantaloni de stambă largi și o jachetă multi-peticită - haine antiviol, haine măciucă. Nu aveau nici un efect. Uite că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
băutură și m-am răsucit pe scaun. Dacă sperase să mă enerveze alegându-și un asemenea loc de întâlnire, atunci Spunk nu avusese noroc. M-am obișnuit deja cu asemenea situații. De când am de-a face cu fomiste și curiști agresivi, cu stripteuze și travestiți și cu flămânzi de bani, anormalitatea nu mă mai sperie. Lumea se mișcă. Cine e normal? Ești tu? E Martina Twain... M-am uitat în jurul meu - la fețe, la umeri, la mâini. Toată viața mea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atunci toate cheltuielile și greutățile care decurg... Transvestitul Val a fost dus de urgență la spital cu o boală misterioasă. În pagina a cincea, Ulla își etalează țâțele mari și chiloții trăsnet. Sissy Skolimowsky se dovedește a fi o lesbiană agresivă și o ex-gagicuță de-a ei o dă în judecată pe Sissy pentru daune morale. Uitându-mă ieri prin sertarul cu desuurile Selinei, am dat peste două broșuri pe care nu le mai văzusem până atunci. Erau extracte din legi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
forță. În ceea ce-l privește pe Hitler, ei bine, sunt consternat. Nu-mi vine să cred că-i adevărat. Uită-te și tu până unde a putut să împingă violența. Și asta în ciuda faptului că și eu sunt un tip agresiv. Taticule, cred că Germania trebuie să fi fost într-o cruntă stare de beție sau sub influența unei vrăji aiuritoare prin anii treizeci și patruzeci, dacă a putut permite apariția unei pocitanii pitice ca el. Sunt consternat. Nu-mi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu inima. Habar nu am de nici unele. Sunt slab, destrăbălat, șocat, laș. Am nevoie de o nouă dimensiune. M-am săturat să fiu o biată glumă... Și acum, când chestia de pe scenă se apropia de sfârșit, în timp ce îmi kung-fuiam durerea agresivă prin colțurile supunerii (oh, burta asta plină de durere sensibilă), am auzit femeia implorând iertarea, singură, cu un glas în care se mărturiseau toate primejdiile și viciile presupuse de natura trupească. „Otello?... Si...“ Ah, iart-o, pentru numele lui Dumnezeu. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și nu numai. A apărut dintr-o revoltă generală împotriva societății momentului și a manifestărilor sale artistice și literare căutând să le transforme în derizoriu și să le distrugă în favoarea unei libertăți totale a individului, eliberat de constrângeri ridicole și agresive. Crezul lor era că dacă starea de spirit, culturală și socială a Europei nu erau în stare să oprească războiul, cu tot ce însemna el în plan social, politic și mai ales spiritual, atunci acea cultură și stare socială nu
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau ale unor încăierări . La un moment dat, trecătorii se opresc și încep să‐ l admonesteze pe individul respectiv, peste măsură de nerușinat și agresiv. Pentru că gesturile lui, cu care își însoțea înjurăturile, anunțau că este gata să o lovească pe bătrână. La admonestările oamenilor adunați acolo, el începe să râdă ca un idiot și să arate spre bătrână, zicând: ce, îi luați apărarea unei
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
Dar Joe-Sue nu a băut-o pe a lui. Asta va provoca în curând o ruptură între ei. După o lungă tăcere, în timpul căreia distanțele se întindeau ca universurile în toate direcțile, Prepelicarul a zis, cu vechiul ei simț practic agresiv: — Du-te acum, Joe-Sue, du-te în oraș. Așa că am coborât de pe platoul Axona către câmpia Demonilor învolburați, de care fusesem învățat să mă tem, dar micile vârtejuri care se stârneau pe câmpia aridă s-au dovedit curând a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ori, care era unul din motivele poreclei de „Cale-Bătută“. Povestitul repetat, obsesiv, era celălalt. Cale-Bătută Peckenpaw își petrecuse cândva secole din viață hăituindu-l pe corespondentul american al lui Yeti - Bigfoot. Nu-l prinsese niciodată. Istorisirile lui pline de melancolia agresivă a eșecului, erau născociri sterile despre felul cum uriașul reușea să scape. Acceptase povara nemuririi tocmai pentru a-l prinde pe Bigfoot. Certitudinea supărătoare că nu-l va prinde niciodată făcuse în cele din urmă din el un candidat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adunătură așa pestriță, cum era cea a locuitorilor din K, oameni atât de diferiți unii de alții, reușea să accepte cu atâta ușurință manifestă o formă similare de trai în comunitate. Putea oare un om precum Flann O’Toole, individ agresiv și dornic de competiție, să fie vreodată de acord cu faptul că valora tot atât ca orice alt membru al comunității - nici mai mult, nici mai puțin? Și, deși Cerkasovii câștigaseră o preeminență onorifică, conceptul le era, în mod cert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acest drept, această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acest drept, această putere. Dar le urmăream scrisul. Și, aproape instinctiv, știam, prevedeam care va face într-adevăr ceva și care doar se va preface. A fost multă impostură și era și atunci, în urmă cu treizeci de ani, la fel de agresivă, de țâfnoasă și de lihnită ca și acum. Anii scurși n-au îmblânzit nimic, n-au cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
realității, minciuna, înșelătoria și autoritatea subminată dau dimensiunile unui comic monumental. Tipul este completat de Pampon și Crăcănel, amanții înșelați din D-ale carnavalului. Din „ambițiul” și „onoarea de familist” a prototipului Dumitrache - Trahanache, n-a mai rămas decât impulsul agresiv al lui Pampon și predispoziția spre iertări „lăcrămoase” a lui Crăcănel. Amândoi abordează o pretenție de prestanță. Iancu Pompon este tipul cavalerului fără teamă, a omului de onoare, toate acestea fiind subminate în piesă de caricatura gravă. Sentimentul iubirii capătă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
posturii lor apare când cei doi realizează că „îi traduce” una și aceiași persoană. Cu mintea lui greoaie, Pampon crede în povestea cu înșelăciunea spițerului și, după ce Mița lămurește lucrurile („ce spițer? nu-i spițer...”), cade victima unei alte confuzii. Agresiv, aleargă după bietul Crăcănel, care este amantul Miței, dar nu cel cu „traducerea”. Mache Razachescu, „ce-i mai zice și Crăcănel” este marele naiv al piesei. Ajuns la vremea „bărbuțelor și a cheliei”, sfidează romantic destinul vitreg de „volintir” în
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
se succedase de atunci: „Familia mea de la patruzșopt... și eu, în toate camerele, cu toate partidele, ca românul imparțial”. Este un tip de profitor politic, care-și asigură locul de deputat prin rudenie, servicii sau șantaj și, spre deosebire de Leonida, este „agresiv și odios”. Dandanache e „mai prost” decât Farfuridi și „mai canalie” decât Cațavencu, alte tipuri politice, alte mentalități cu metode și temperamente diferite. Homo comicus caragialean capătă o înfățișare nouă în conflictul mocnit al epocii, reprezentând ascensiunea noii clase și
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
psihologic la oroare este limitat de aprecierea laturii lor comice. Paradoxul lor ar putea fi formulat astfel: eliberează și creează anxietate simultan. Datorită impactului caracteristic al urâtului, șocului instantaneu pe care îl cauzează, urâtul este adesea utilizat ca o armă agresivă. Se găsește frecvent în contexte satirice, parodice, ironice, absurde, burlești, ca și în invectiva pură. Efectul său șocant poate fi utilizat, de asemenea, pentru a zăpăci și dezorienta, dar și pentru a educa cititorul într-un timp scurt, pentru a
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
gânditorii epocii, după care omul este o ființă rațională. Omul nu este un animal pe atât de rațional pe cât se crede, iar Swift ilustrează ironic această aserțiune: caii sunt reprezentările naturale ale rațiunii, în timp ce omul poate varia de la brutalii și agresivii yahoo până la educatul Gulliver. Yahoo sunt făpturi dezgustătoare, “dobitoace” degenerate, oglindă a întregii umanități: “legate de gât cu funii trainice prinse de o grindă și-și țineau hrana în ghearele picioarelor din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]